Jurisprudenta

Cerere sesizare CJUE. Art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13.Curtea s-a pronuntat in alte cauze.C‑484/08. C-76/10

2011-02-24T09:49:00.005+02:00

Dosar nr. .../221/2010

INCHEIERE
Şedinţa publicã din data de ....2011
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER DD

Pe rol fiind:
· acţiunea petentului Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor ...în contradictoriu cu intimata SC ...SA, avand ca obiect aplicare sancţiune contraventionala;
· cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta ..., avand ca obiect constatare clauze abuzive.
Procedura legal îndeplinita.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta:
· av. ...pentru intimata SC ...SA;
· av. ... pentru intervenienta;
lipsa fiind Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor.

Instanta pune în discuţie cererea formulata de intimata SC ...SA privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru a rãspunde la urmatoarele întrebari:
1. Noţiunile de obiect al contractului si de raport calitate-preţ, astfel cum sunt acestea menţionate în Directiva 93/13, includ, în domeniul contractelor de credit cu consumatorii, elementele care formeaza DAE perceputa de institutia bancara ca si contraprestatie pentru acordarea creditului?
2. Din moment ce Legea nr. 193/2000 cuprinde o prevedere care transpune dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, instantele nationale mai au posibilitatea sa procedeze la analiza presupusului caracter abuziv al unor clauze din contractele de credit care se refera la determinarea elementelor componente ale DAE?
Av. ..pentru intimata SC ...SA arata ca îşi sustine cererea asa cum a fost formulata in scris si insista si cu privire la suspendarea judecatii pana la pronuntarea Curţii.
Av. ...pentru intervenienta solicita respingerea cererii de sesizare a Curţii si a cererii de suspendare.
Instanta pune in vedere avocatilor partilor ca s-a acordat cuvantul doar cu privire la cererea de sesizare a Curţii, urmand ca dupa ce instanta se va pronunta pe acest aspect sa se puna in discuţie, eventual, si cererea de suspendare.
Av. ...arata ca se impune respingerea cererii de sesizare a Curtii avand în vedere prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data în cauza C-76/10, Curtea si-a expus deja pozitia.
Av. .., în replica, arata ca nu s-a clarificat problema daca, ţinand cont de prevederile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 care exclud clauzele referitoare la obiectul si preţul contractului, de la controlul caracterului abuziv, instantele nationale au sau nu competenta de a analiza astfel de clauze.
Av. ...arata ca din considerentele Ordonantei din 16 noiembrie 2010, data în cauza C-76/10, rezulta implicit raspunsul la intrebarile intimatei.
Instanta analizand cererea intimatei SC ...SA privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, constata urmãtoarele:
· Potrivit prevederilor art. 267 din TFUE, în partea relevanta în prezenta procedura, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competenta sa se pronunte, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor si cu privire la validitatea si interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii. In cazul în care o asemenea chestiune se invoca în fata unei instante dintr-un stat membru, aceasta instanta poate, în cazul în care apreciaza ca o decizie în aceasta privinta îi este necesara pentru a pronunta o hotarare, sa ceara Curţii sa se pronunte cu privire la aceasta chestiune; In cazul în care o asemenea chestiune se invoca într-o cauza pendinte în fata unei instante nationale ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cãi de atac în dreptul intern, aceasta instanta este obligata sa sesizeze Curtea.
· Obiectul prezentei acţiuni vizeaza pretinsul caracter abuziv al clauzei inserate la pct. 5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ...(f. 9), în baza careia s-a modificat dobânda de la 10.5% pe an, la 11,4% pe an (conform adresei de la fila 8);
· Motivul precizat în cererea formulata de intimata, pentru a sesiza CJUE, pentru a raspunde la cele doua intrebari, il constituie jurisprudenta instantelor naţionale care, potrivit aprecierii intimatei, analizand caracterul pretins abuziv al clauzelor referitoare la majorarea dobanzilor de catre banci, încalca prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive, prevederi care transpun prevederile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 si care exclud clauzele referitoare la obiectul si preţul contractului, de la controlul caracterului abuziv;
· Din analiza întrebarilor formulate si a motivelor expuse de intimata, rezulta ca, în esenta, aceasta doreste sa afle raspunsul Curţii cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene si cu jurisprudenta Curţii de de Justiţie a Uniunii Europene a jurisprudentei instantelor nationale care verifica în cadrul procedurilor judiciare caracterul pretins abuziv al unei clauze care potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, este exclusa din sfera de control judiciar;
Din considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, din care rezulta clar ca în speta rãmâne la latitudinea instantei sã sesizeze sau nu Curtea, în masura în care ar aprecia ca raspunsurile la întrebarile intimatei i-ar fi necesare pentru a pronunta hotararea si având în vedere faptul ca prin Hotararea din 3 iunie 2010, data în cauza C‑484/08, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) si prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, Curtea si-a expus deja în mod clar pozitia fata de orice posibile probleme aparute cu privire la interpretarea art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, respinge cererea de sesizare a Curtii.

Având în vedere prevederile art. 129 alin. 4 si 5 din Codul de procedura civila si ţinând cont si de complexitatea cauzei, instanta pune în vedere partilor sa-si expuna în scris pozitia, ţinand cont de concluziile Curţii din actele mentionate mai sus, în privinta caracterului clar si inteligibil al clauzei inserate în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ...în baza careia s-a modificat dobânda în cursul derularii contractului de la 10.5% pe an, la 11,4% pe an.
INSTANŢA,
având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse in sedinta publica,

DISPUNE:

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Stabileste urmatorul termen de judecata in data de ....
Pune în vedere partilor sa-si expuna în scris pozitia, ţinand cont de concluziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Hotararea din 3 iunie 2010, data în cauza C‑484/08, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) si din Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, în privinta caracterului clar si inteligibil al clauzei inserate în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ..., clauzã în baza careia s-a modificat dobânda în cursul derularii contractului de la 10.5% pe an, la 11,4% pe an.
Dispozitiile prezentei încheieri au fost aduse la cunostinta partilor prin pronuntarea in sedinta publica din data de ...si au fost publicate în aplicatia ECRIS în data de ....

Acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001

2011-01-14T14:41:00.000+02:00

Acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Index alfabetic. Drept civil
- procedură prealabilă
- obligativitate.

Cod civil. art. 480-481
Legea nr. 10/2001

Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementează, ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziţiei sau deciziei emise în procedura administrativă legea prevede calea contestaţiei în instanţă (art. 26), căreia i se conferă o jurisdicţie deplină, după cum au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a notificării (conform Deciziei XX/ 19 martie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de casaţie şi Justiţie în Secţii Unite), astfel că este pe deplin asigurat accesul la justiţie.
Existenţa Legii nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenţie în situaţia în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este una efectivă.
Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2489 din 23 aprilie 2010.

Prin acţiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, reclamanţii I.F. şi I.C. au chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei să le restituie în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 422,44 mp, situat în Bucureşti, sector 4 şi să-i despăgubească pentru construcţiile ce existau pe teren şi care în prezent sunt demolate.
S-a mai arătat că imobilul, teren şi construcţii, a trecut în proprietatea statului abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil, art. 44 din Constituţia României şi art. 1 din Primul Protocol al CEDO.
Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând în susţinerea acesteia că, după intrarea îh vigoare a Legii nr. 10/2001, fostul proprietar nu mai are deschisă calea acţiunii în revendicare de drept comun.
Prin sentinţa civilă nr. 152 din 2 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a respins, pe calea acestei excepţii, acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au indicat ca temei al acţiunii în restituire formulate, art. 480-481 Cod civil, iar la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2009 au arătat expres că au învestit instanţa cu o acţiune în revendicare pe calea dreptului comun, în condiţiile în care nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Totodată, s-a apreciat că Legea nr. 10/2001 are caracterul unei legi speciale de reparaţie, care, şi în accepţiunea art. 6 alin. (1) şi alin (2) din Legea nr. 213/1998, este pe deplin aplicabilă în speţă, astfel încât incidenţa dreptului comun este exclusă, iar acţiunea în revendicare îndreptată împotriva oricăreia dintre autorităţile publice, este inadmisibilă.
Prima instanţă a mai constatat că această interpretare a textelor menţionate a fost dată şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 53/2007, pronunţată în interesul legii, decizie care, deşi privea altă materie (respectiv, a aplicabilităţii Legii nr. 33/1994 în concurs cu Legea nr. 10/2001), cuprinde argumente perfect aplicabile şi în speţa de faţă.
Deşi avantajos, prin posibilitatea părţilor de a avea acces direct la instanţele judecătoreşti, dreptul comun rigid şi conservator în câmpul său de aplicare, a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001 care cuprinde atât norme speciale de drept substanţial, cât şi reglementarea unei proceduri administrative, obligatorii, prealabile sesizării instanţei.
Prin dispoziţiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare a imobilelor naţionalizate şi fără să diminueze accesul la justiţie, a adus perfecţionări sistemului reparator, supunându-1 totodată controlului judecătoresc prin aceste norme cu caracter special.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii I.F. şi I.C. care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, prin decizia nr. 473 din 8 octombrie 2009.
În motivarea apelului, reclamanţii au susţinut că prin soluţia primei instanţe au fost încălcate dispoziţiile art. 480-481 Cod civil, ale art. 44 din Constituţie, art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană, dar şi art. II din Decretul 92/1950, art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi principiul neretroactivităţii legii.
Totodată, apelanţii au arătat că tribunalul le-a încălcat dreptul de acces la instanţele judecătoreşti, deşi Legea nr. 10/2001 a avut drept scop perfecţionarea sistemului reparator, iar nu diminuarea accesului la justiţie.
S-a menţionat şi că procedura Legii nr.10/2001 nu a putut fi urmată de apelanţi, cât timp dreptul lor de proprietate a fost stabilit ulterior datei până la care puteau solicita restabilirea dreptului.
Pentru a confirma soluţia primei instanţe, curtea de apel a apreciat, la rândul său, că ulterior datei de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, acţiunea în revendicare cu privire la imobilele ce intră în domeniu său de aplicare nu mai este posibilă, fiind obligatorie parcurgerea procedurii administrative, prealabilă sesizării instanţelor judecătoreşti.
Aşadar, după adoptarea legii speciale, fostul proprietar nu mai poate formula o acţiune în revendicare direct la instanţele judecătoreşti, ci este obligat să urmeze procedura administrativă specială, prevăzută de acest act normativ. Actul administrativ emis în cadrul acestei proceduri, este supus controlului judecătoresc, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu se poate susţine şi aprecia că se încalcă principiului constituţional al liberului acces la justiţie.
Pe de altă parte, instanţa de apel a mai apreciat că acest principiu nu se aplică în mod arbitrar, calea acţiunii în justiţie fiind deschisă, cu respectarea condiţiilor şi termenelor reglementate de legea specială.
Prin urmare, foştii proprietari sau moştenitorii acestora, pot să obţină apărarea dreptului lor de proprietate, numai în formele şi cu respectarea condiţiilor prevăzute prin legea de reparaţie.
Astfel, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imobilele care au fost preluate în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. (1), se restituie în baza prevederilor acestei legi.
Curtea de apel a înlăturat şi critica formulată prin motivele de apel cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât în mod corect s-a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au prioritate, cât timp prevederile art. 481 Cod civil nu mai pot servi ca temei al acţiunilor în restituirea imobilelor naţionalizate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
S-a concluzionat că, de vreme ce reclamanţii nu au formulat o notificare în baza Legii nr. 10/2001, şi astfel nu au respectat dispoziţiile legii de reparaţie, aceştia nu mai pot opta pentru alte căi juridice.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanţii au promovat recurs, întemeiat pe ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut că ambele instanţe au încălcat dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950, ale art. 480-481 Cod civil, art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 44 din Constituţia României, art. l din Protocolul 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Ambele instanţe au considerat inadmisibilă acţiunea şi au respins-o în consecinţă, apreciind că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se mai poate recurge la formularea unei acţiuni în justiţie, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Totodată, s-au reţinut şi cele stabilite în recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Secţiilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, omiţându-se însă faptul că, prin alin. 3 din dispozitivul deciziei, s-a stabilit:
„În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice."
Cele anterior menţionate sunt în corelaţie directă cu principiile enunţate în art. 21 alin. (3), art. 44 şi art. 124 din Constituţia României.
Recurenţii mai susţin că, în aceste condiţii, este evident că acţiunea formulată pentru restabilirea dreptului lor de proprietate, se încadrează în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea conflictului dintre normele prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea promovată de recurenţi, se mai arată, nu aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securităţii raporturilor juridice.
Pe de altă parte, dreptul lor de moştenire asupra proprietăţii s-a stabilit prin certificatul de moştenitor nr. 239 din 29 octombrie 2008, aşadar, după expirarea termenului până la care se putea depune notificare conform Legii nr. 10/2001, iar singura cale de a-şi recupera bunul este calea justiţiei.
În consecinţă, recurenţii solicită instanţei de recurs reconsiderarea modului de interpretare a principiilor fundamentale ale Constituţiei României care să fie în concordanţă cu principiile internaţionale având ca obiect drepturile omului.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând cauza dedusă judecăţii, examinând soluţiile pronunţate de instanţele anterioare, având în vedere normele de drept incidente şi verificând criticile formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele ipotezei de nelegalitate consacrate prin dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenţii reclamanţi se află în situaţia de a solicita direct în instanţă prin formularea unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, obligarea pârâtei să le restituie în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 422,44 mp, situat în Bucureşti, sector 4 şi să-i despăgubească pentru construcţiile ce existau pe teren, în prezent demolate, invocând preluarea abuzivă, fără titlu valabil a acestuia de la autorul lor, în baza Decretului nr. 92/1950.
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată indicat de recurenţi, vizează dispoziţiile art. 480-481 Cod civil, art. 44 din Constituţia României, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (cu privire la garantarea dreptului de proprietate), dar şi ale art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 124, art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în ce priveşte îngrădirea accesului lor la instanţă, prin respingerea acţiunii lor ca inadmisibilă pentru considerentul că nu au urmat procedura legii speciale, Legea nr. 10/2001.
Fără a se nega încadrarea situaţiei de fapt deduse judecăţii în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, recurenţii pretind că trebuie acordată prioritate dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, susţinându-se că soluţia menţionată este cuprinsă şi în dezlegarea dată recursului în interesul legii pronunţat cu privire la această chestiune, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Secţiilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de apel a confirmat soluţia tribunalului, dând o corectă interpretare dispoziţiilor legale incidente şi stabilind, în acord cu principiul specialia generalibus derogant, că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în concurs cu normele dreptului comun, se aplică în mod prioritar, astfel că după adoptarea legii de reparaţie nu mai există posibilitatea unei opţiuni între a urma procedura Legii nr. 10/2001 şi a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Codul civil.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, invocate, de asemenea, de recurenţi, referitoare la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede că "pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparaţie".
Or, Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, astfel că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, nici dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate în această situaţie.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedură administrativă prealabilă, cât şi anumite termene şi sancţiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat, astfel că, în prezent Legea nr. 10/2001, în limitele date de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acţiunii în revendicarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriaşi..
Or, recurenţii reclamanţi nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele enumerate anterior, întrucât nu sunt exceptaţi de la aplicarea dispoziţiilor legii speciale, nici in rem (imobil fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950, ceea ce se încadrează în art. 2 lit. i), nici in personam (recurenţii fiind legatari cu titlu particular ai autorului deposedat de stat, astfel că este incident art. 4 alin. 2 din lege), după cum nu a fost revelat niciun motiv independent de voinţa lor de a nu putea să fi urmat procedura legii speciale prin formularea notificării.
Obţinerii certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr. 239/29.10.2008 eliberat de BNP Asociaţi Condor & Condor, la o dată mult ulterioară expirării termenului prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001 pentru formularea notificării, nu i se poate recunoaşte o asemenea valoare, întrucât, pe de o parte, calitatea de persoană îndreptăţită, în contextul Legii 10/2001 se poate dovedi în cadrul procedurii administrative, chiar în absenţa unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, iar pe de altă parte, nimic nu se opunea ca recurenţii să fi procedat la obţinerea certificatului înăuntrul termenului de 1 an de la intrarea în vigoare a legii, de vreme ce autorul lor este decedat din 21 martie 1956.
În plus, certificatul de calitate de moştenitor (legatari cu titlu particular, în acest caz), nu constituie dovada dreptului de proprietate pretins, astfel cum nefondat susţin recurenţii, respectiv, că recunoaşterea dreptului lor de proprietate a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din lege, dovada dreptului fiind actul juridic translativ sau constitutiv al autorului lor, după cum legea specială conţine norme ce reglementează, în privinţa dreptului de proprietate, importante facilităţi de probaţiune, cu referire la dispoziţiile art. 24.
Totodată, recurenţii au învederat că în cazul în care se constată neconcordanţe între legea specială, Legea nr. 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului, trebuie acordată prioritate Convenţiei, în condiţiile în care nu se aduce atingere altui drept de proprietate sau securităţii raporturilor juridice, dezlegare dată, de asemenea, prin Decizia nr. 33/2008 a Secţiilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referindu-se la prioritatea Convenţiei, recurenţii invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1, întrucât prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă li s-ar nega dreptul de acces la instanţă, dar şi art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei.
Art. 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane "dreptul la un tribunal", adică dreptul ca o instanţă judiciară să soluţioneze orice contestaţie privitoare la drepturile şi obligaţiile sale.
Însă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite şi că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere.
În acelaşi timp, instanţa de contencios european a statuat că această problemă trebuie examinată într-un context mai larg, şi anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natură să altereze dreptul la un tribunal chiar în substanţa sa.
Or, legiuitorul român a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptăţite pot cere să li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, una dintre aceste măsuri fiind restituirea în natură a imobilelor.
Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementează, ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziţiei sau deciziei emise în procedura administrativă legea prevede calea contestaţiei în instanţă (art. 26), căreia i se conferă o jurisdicţie deplină, după cum au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluţionare a notificării (conform Deciziei XX/ 19 martie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de casaţie şi Justiţie în Secţii Unite), astfel că este pe deplin asigurat accesul la justiţie.
Existenţa Legii nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cu consecinţa imposibilităţii utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenţie în situaţia în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este una efectivă.
Or, aşa cum s-a arătat, recurenţii puteau obţine măsuri reparatorii pentru imobil (ceea ce includea şi restituirea în natură, ca măsură prevalentă a legii speciale, în condiţiile în care era posibilă), dacă formulau notificare în termen legal, cel prevăzut de art. 22, fiind în măsură să dovedească atât dreptul de proprietate, calitatea de moştenitori testamentari, dar şi preluarea abuzivă de către stat, câtă vreme calitatea de pârât în cauză o are unitatea administrativ teritorială, ceea ce în contextul Legii 10/2001, se suprapune peste noţiunea de unitate deţinătoare.
In fine, prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii în revendicare de drept comun formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, privind imobilele ce intră sub incidenţa acestui act normativ, nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, temei invocat de asemenea de recurenţi, norma convenţională, garantând protecţia unui bun actual aflat în patrimoniul persoanei interesate sau a unei speranţe legitime cu privire la valoarea patrimonială respectivă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat însă, că simpla solicitare de a obţine un bun preluat de stat nu reprezintă nici un bun actual şi nici o speranţă legitimă, situaţie în care Înalta Curte constată că recurenţii nu pot invoca în mod eficient garanţiile art. 1 Protocolul 1.
Având în vedere toate aceste considerente, s-a respins recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă

Modificarea de către instanţa de apel a calificării dată de părţi cererii.

2011-01-14T14:23:00.000+02:00

Contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de primar. Modificarea de către instanţa de apel a calificării dată de părţi cererii. Invocarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. referitoare la lipsa de eficienţă a dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de primar. Modificarea de către instanţa de apel a calificării dată de părţi cererii. Invocarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. referitoare la lipsa de eficienţă a dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005

Index alfabetic. Drept civil
- contestaţie
- jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Calificarea juridică a acţiunilor formulate în justiţie se face de judecătorul cauzei după regulile prevăzute de dispoziţiile procesuale civile aparţinând dreptului intern ca, de altminteri, şi verificarea şi stabilirea competenţei materiale de soluţionare, în primă instanţă, a litigiului şi nu în raport de jurisprudenţa unei anumite instanţe.
Totodată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu poate constitui, prin ea însăşi, temei de drept a unei acţiuni în justiţie, fiind necesar ca prin acţiune să se invoce care anume din drepturile prevăzute de Convenţie a fost încălcat, în ce anume constă încălcarea şi care anume lege internă se impune a fi înlăturată, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţia României, justificat de faptul că prin dispoziţiile sale, în tot sau în parte, contravine drepturilor statuate prin Convenţie, astfel cum acestea sunt interpretate în jurisprudenţei Curţii.
Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3419 din 2 iunie 2010.

Prin notificarea nr. 15/E din 15 mai 2001, F.A. a solicitat să i se aplice dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în legătură cu apartamentul nr. 16 situat în municipiul Oradea, judeţul Bihor şi care a fost proprietatea sa în cotă de ½ părţi indivize – cotă pe care o evaluează la suma de 160 milioane lei vechi –, imobil pe care l-a dobândit ca bun comun împreună cu fosta sa soţie, B.E. (recăsătorită K.).
Notificatorul a susţinut că imobilul a fost preluat de stat prin deciziile nr. 6/1983 (fără plata de despăgubiri) şi nr. 23/1983 (cu plata unei despăgubiri în sumă de 40.000 lei), ambele emise în aplicarea Decretului nr. 223/1974.
Prin dispoziţia nr. 7860 din 28 septembrie 2007, Primarul Municipiului Oradea a respins cererea de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale (art. 1) şi a propus acordarea de despăgubiri notificatorului pentru întregul imobil situat la adresa mai sus arătată, în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (art. 2), dispunând înaintarea documentaţiei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti.
Prin dispoziţia nr. 886/22 februarie 2008, Primarul municipiului Oradea a revocat dispoziţia nr. 7860/2007, mai sus arătată (art.5) şi, constatând imposibilitatea restituirii în natură, a propus acordarea de despăgubiri reclamantului, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, doar pentru cota sa de ½ părţi indivize din imobilul în litigiu.
Prin contestaţia înregistrată la data de 5 mai 2008, reclamanţii F.A. şi F.E. au cerut anularea dispoziţiei nr. 886 din 22 februarie 2008.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că pârâtul a revocat în mod greşit dispoziţia nr. 7860/2008, întrucât reclamantul F.A., în calitate de coproprietar devălmaş asupra imobilului preluat de stat, era îndreptăţit la restituirea întregului imobil şi nu doar în cotă de ½ părţi indivize.
Prin încheierea de şedinţă din 5 noiembrie 2008, la cererea reclamanţilor, tribunalul a dispus introducerea în proces, în calitate de pârât şi a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin „note de şedinţă – Precizări”, depuse cu ocazia dezbaterilor în fond, reclamantul F.A. a solicitat să se constate că temeiul de drept al cererii deduse judecăţii îl constituie şi „legislaţia comunitară, jurisprudenţa şi Hot. CEDO”, relative la nefuncţionalitatea Fondului Proprietatea şi a susţinut că se impune obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata unei despăgubiri în sumă de 60.000 euro pentru imobilul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 110 din 18 martie 2009, Tribunalul Bihor, secţia civilă a respins contestaţia formulată de reclamanţii F.A. şi F.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Oradea, ca nefondată, precum şi cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că apartamentul în litigiu a constituit proprietatea comună a soţilor F.A. şi F.E. şi că a fost preluat de stat din patrimoniul acestora, în aplicarea Decretului nr. 223/1974, în cotă de câte ½ părţi indivize.
Instanţa a constatat, totodată, că fosta soţie a reclamantului, F.E., nu a formulat notificare în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, în mod corect pârâtul, constatând că a propus, din eroare, acordarea de despăgubiri reclamantului F.A. pentru întregul imobil, deşi era îndreptăţit să primească despăgubiri doar pentru cota sa de proprietate, de ½ părţi indivize, a dispus revocarea primei dispoziţii şi emiterea celei contestate în prezenta cauză.
Totodată, instanţa a reţinut că judecata cauzei se desfăşoară în cadrul şi limitele impuse prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Referitor la precizarea adusă acţiunii prin notele scrise, instanţa a reţinut că stabilirea şi acordarea despăgubirilor în materia Legii nr. 10/2001 se face de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, în procedura prevăzută de Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu menţiunea că, potrivit art. 4 din OUG nr. 81/2007, în cadrul procedurii legale menţionate, se pot acorda şi sume de bani în numerar, în limita sumei de 500.000 lei, motiv pentru care argumentul referitor la nefuncţionalitate Fondului Proprietatea nu este temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul care a reiterat argumentele pentru care apreciază că era îndreptăţit să obţină despăgubiri pentru întregul imobil şi nu doar pentru cote de ½ părţi indivize.
Reclamantul confirmă că fosta sa soţie nu a formulat notificare însă susţine că intenţiona ca, după restituirea în natură a imobilului sau plata despăgubirii, să se desocotească cu aceasta în funcţie de contribuţia avută de fiecare la dobândirea imobilului.
Totodată, reclamantul a susţinut că atâta timp cât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că Fondul Proprietatea nu este funcţional, în speţă, se impunea obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la plata despăgubirilor ce i se cuvin.
Prin decizia civilă nr. 149/A din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, Secţia mixtă a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că reclamantul a dedus judecăţii o cerere în despăgubire pentru cota de ½ părţi indivize din imobilul preluat de stat din patrimoniul său, drept care i-a fost recunoscut prin dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Oradea, dispoziţie „ce face obiectul prezentei plângeri la Legea nr. 10/2001”.
Instanţa de apel a reţinut, totodată, că practica sa judiciară constantă, întemeiată pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului relativă la aplicarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional (cauzele Radu contra României, Porţeanu contra României; Străinu contra României; Togănel şi Grădinaru contra României), este în sensul că foştilor proprietari deposedaţi de imobile şi nedespăgubiţi de stat li se cuvin despăgubiri calculate la valoarea de piaţă a imobilelor de care au fost deposedaţi, despăgubiri care se impun a fi plătite de pârâtul Ministerul Finanţelor, în reprezentarea Statului Român.
Aşa fiind, instanţa de apel a statuat că Tribunalul Bihor trebuia să reţină ca temei juridic al cererii reclamanţilor prevederile din Convenţie şi condamnările României mai sus enunţate şi să trimită cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Oradea.
Aceasta, întrucât Tribunalul Bihor nu are competenţa materială de a soluţiona în primă instanţă cererile în despăgubire întemeiate pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, o atare competenţă revenind instanţelor de drept comun, care sunt judecătoriile.
În raport de noua calificare juridică dată acţiunii deduse judecăţii, instanţa de apel a statuat şi că pârâtul Ministerul Finanţelor, în reprezentarea Statului Român, potrivit prevederilor art. 2 şi art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007, are calitate procesuală pasivă, calitate care îi incumbă, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 şi OUG nr. 81/2007, şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului pârâtul Statul Român susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Decretul 31/1954 şi art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007, participă în raporturile juridice ca subiect de drepturi şi obligaţii, prin Ministerul Finanţelor, cu excepţia cazurilor în care legea desemnează anumite organe în acest scop.
Pârâtul susţine că în materia Legii nr. 10/2001, cu unele excepţii anume prevăzute de lege, nu are calitate procesuală pasivă şi, respectiv, că în procedura de plată a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite, reprezentarea sa nu se realizează prin Ministerului Finanţelor, astfel cum eronat a reţinut instanţa de apel.
Anume, pârâtul susţine că, potrivit dispoziţiilor legii de reparaţie mai sus menţionate, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, calitate procesuală pasivă are primarului localităţii care deţine imobilul sau, după caz, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (conform dispoziţiilor HG nr. 1068 din 5 septembrie 2007) sau Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâtul afirmă că în speţa supusă analizei calitate procesuală pasivă are doar Primarul municipiului Oradea, entitate care deţine imobilul în litigiu şi care a soluţionat notificarea formulată de reclamantul F.A., constatare care se impune cu atât mai mult cu cât reclamantul a înţeles să urmeze calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, în sensul că a dedus judecăţii o contestaţie (formulată cu depăşirea termenului legal) îndreptată împotriva dispoziţiei de soluţionare a notificării emisă de această entitate.
Totodată, pârâtul susţine că este eronată şi lipsită de orice temei constatarea instanţei de apel potrivit cu care tribunalul nu era competent să judece litigiul în primă instanţă.
Referitor la argumentarea instanţei de apel, în sensul aplicării jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pârâtul susţine că nu poate reţine că legislaţia adoptată în scopul despăgubirii persoanelor deposedate de imobile de statul comunist ar încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, cu menţiunea că atâta timp cât fondurile băneşti alocate pentru plata unor astfel de despăgubiri nu s-au constituit la nivelul Ministerul Finanţelor, nu se justifică interesul pentru obligarea acestei instituţii la plată.
Pârâtul susţine, totodată, că argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate nu sunt în concordanţă cu legislaţia naţională şi ignoră faptul că, în prezent, Fondul Proprietatea este funcţional iar în procedura Titlului VII al Legii nr. 247/2007 se plătesc despăgubiri băneşti persoanelor îndreptăţite, şi invocă, la rândul său, jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că în această materie, a Legii nr. 10/2001, nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că se impune a fi primit pentru următoarele motive:
În drept, procesul civil este guvernat de principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi publicităţii dezbaterilor, inclusiv de principiul respectării dreptului la apărare.
Principiile menţionate sunt o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (pe viitor, Convenţie), potrivit cu care, orice persoană, fie parte reclamantă, fie parte pârâtă, „are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Principiul disponibilităţii semnifică posibilitatea părţilor de a dispune cu privire la obiectul procesului (adică de dreptul material) şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept, ceeace înseamnă că judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în raport de limitele învestirii de către părţile litigante.
Caracterul public al procedurii civile, cu excepţia fazei deliberării, este menit să asigure un proces echitabil prin protejarea justiţiabililor împotriva arbitrariului judecătoresc iar aplicarea sa poate fi limitată doar în mod excepţional.
La rândul său, contradictorialitatea dezbaterilor este un principiu fundamental al dreptului procesual civil, întrucât impune judecătorului obligaţia de a pune în dezbaterea contradictorie a părţilor toate elementele de care depinde soluţionarea cauzei.
Încălcarea acestor principii semnifică încălcarea însăşi a substanţei dreptului la apărare şi pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, cu consecinţa casării în totalitate a hotărârii şi reluării judecăţii.
În speţa supusă analizei, se constată că reclamanţii F.A. şi F.E. au învestit Tribunalul Bihor cu judecata unei contestaţii formulate împotriva dispoziţiei nr. 886 din 22 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Oradea, posibilitate procedurală prevăzută de dispoziţiile art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţiile legale menţionate se stabileşte şi competenţa de soluţionare a contestaţiilor în primă instanţă, anume în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Aşa fiind, rezultă că Tribunalul Bihor s-a pronunţat în mod corect asupra contestaţiei formulată de reclamanţi în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din lege, atât cu respectarea principiului disponibilităţii cât şi a dispoziţiilor legale relative la competenţa materială de primă instanţă.
Totodată, se constată că tribunalul s-a pronunţat şi asupra cererii formulată de reclamanţi, ca petit subsidiar contestaţiei, prin care au solicitat obligarea pârâtului Statului Român la plata de despăgubiri băneşti pentru întregul imobil preluat de stat, sub motiv că procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu ar asigura o despăgubire efectivă, anume tribunalul a reţinut că atâta timp cât judecata cauzei se desfăşoară în cadrul procesual prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, o astfel de cerere nu poate fi primită iar Statul Român nu poate sta ca pârât în proces.
În apel, se constată că instanţa, cu depăşirea limitelor impuse de prevederile art. 292 Cod procedură civilă, fără a solicita vreun fel de precizări reclamanţilor şi fără a pune în discuţia publică a părţilor, a statuat direct în considerentele deciziei că acţiunea dedusă judecăţii nu este o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ci o acţiune în despăgubire, de drept comun, îndreptată de reclamanţi împotriva Statului Român.
În raport de noua calificare dată cererii, instanţa de apel a statuat că revine Judecătoriei Oradea, ca instanţă de drept comun, competenţa materială de a o soluţiona litigiul în primă instanţă.
În justificarea acestei concluzii, instanţa a invocat jurisprudenţa sa constantă în această materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului relativă la lipsa de eficienţă a mecanismului de acordare a despăgubirilor instituit prin dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Or, calificarea juridică a acţiunilor formulate în justiţie se face de judecătorul cauzei după regulile prevăzute de dispoziţiile procesuale civile aparţinând dreptului intern ca, de altminteri, şi verificarea şi stabilirea competenţei materiale de soluţionare, în primă instanţă, a litigiului şi nu în raport de jurisprudenţa unei anumite instanţe.
Totodată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (pe viitor, Curtea) nu poate constitui, prin ea însăşi, temei de drept a unei acţiuni în justiţie, fiind necesar ca prin acţiune să se invoce care anume din drepturile prevăzute de Convenţie a fost încălcat, în ce anume constă încălcarea şi care anume lege internă se impune a fi înlăturată, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţia României, justificat de faptul că prin dispoziţiile sale, în tot sau în parte, contravine drepturilor statuate prin Convenţie, astfel cum acestea sunt interpretate în jurisprudenţei Curţii.
În atare condiţii, constatând că instanţa de apel a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor procedurale relative la calificarea acţiunii deduse judecăţii şi la necompetenţa materială a tribunalului de a judeca litigiul, în primă instanţă, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă a admis recursul declarat de pârât, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de trimitere se va pronunţa cu privire la criticile formulate de apelant în legătură soluţia dată de prima instanţă asupra contestaţiei formulată împotriva dispoziţiei nr. 886 din 22 februarie 2008 a Primarului municipiului Oradea, critici care vizează stabilirea întinderii dreptului de proprietate pentru care reclamantul pretinde că este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001.
Totodată, instanţa va statua, în raport de limitele investirii prin apel şi de soluţia primei instanţe, dacă este permisă, din punct de vedere procesual, alăturarea unei cereri subsidiare, în despăgubire bănească formulată împotriva unei alte persoane decât emitentul dispoziţiei care face obiectul contestaţiei, contestaţie care îmbracă caracterul unei căi de atac îndreptată împotriva actului emis în procedura prealabilă, şi va statua în ce măsură operează cu privire la această cerere prorogarea de competenţă în favoarea instanţei prevăzută de art. 26 alin. (3).
În soluţionarea apelului, instanţa de trimitere va avea în vedere şi celelalte critici formulate de pârât prin recurs, sub formă de apărări.

La multi ani!

2010-12-28T09:02:00.000+02:00

Multumesc din suflet tuturor celor care au trecut, trec sau vor trece pe aici!
Va doresc ca anul 2011 sa va aduca multa lumina in suflete si va daruiesc cateva ganduri exprimate de cineva care si-a dorit sa ramana anonim si pe care le-am gasit colindand prin blogosfera.

SURSA: Intre viata si moarte

Daca am fi iubire neconditionata...

Aud mereu povesti despre tot felul de lucruri rele care s-ar intampla oamenilor buni, despre sacrificiile pe care le fac unii oameni pentru altii etc. Nu cred nimic din toate astea.Recent am citit o poveste despre un arbore care se zice ca se daruia neconditionat si care ar fi fost distrus tocmai de cel pe care l-ar fi iubit cel mai mult. Ceva nu mi s-a parut a fi corect in povestea asta. Era trista, doar atat. Simteam ca daca arborele a fost distrus, atunci nu iubea cu adevarat. De fapt lucrurile sunt foarte simple, cand esti iubire neconditionata, sa fim seriosi, nu rezonezi cu nimic altceva in afara de iubirea neconditionata si nicio energie care ar putea sa creeze dizarmonie in tine si in jurul tau, nici nu ajunge macar pe aproape de tine.Daca am fi iubire neconditionata, daca am manifesta aceasta energie, atunci nu ne-ar fi nici frig nici cald, nu ne-ar fi foame sau sete, nu am putea fi tristi si nici raniti. Cum sa poata fi ranita, lovita, distrusa, energia iubirii neconditionate? E comic sa crezi ca se poate intampla asa ceva. Nu exista nicio energie, comparabila ca forta cu energia iubirii neconditioanate. Aceasta energie nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu are niciun fel de pretentii. Doar se manifesta firesc, ca un râu care isi implineste destinul fara a cere nimanui nimic pentru a curge, care daruieste dar nu asteapta si nici nu vrea nimic in schimb pentru ca nu are nevoie de nimic. Isi ajunge sie insasi. Fiind energia iubirii neconditionate armonizam automat mediul in care traim si ajungem in punctul dinainte de momentul in care Adam si Eva au fost tentati sa muste din fructele pomului cunoasterii binelui si raului, in punctul dinainte de a cadea in lumea duala, in punctul in care nicio structura umana nu te mai poate tine prizonier ademenindu-te cu lucruri care au o existenta efemera si care seamana cu aurul prostilor.

Putem oare?

Nu stiu dar merita incercat, poate cumva, candva....

Suspendare act administrativ fiscal.Paguba din punct de vedere economic distincta de paguba privita din punct de vedere juridic

2010-11-14T09:47:00.004+02:00

Simplele susţineri făcute în conţinutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispoziţiile legale cuprinse în art. .2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor.
Executarea unei obligaţii bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă, în sensul art.2 alin.(1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Decizia nr. 2537 din 13 mai 2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. ACM S.R.L. Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice Timişoara, suspendarea executării deciziei de impunere nr.355 din 30 iunie 2009 emisă de A.N.A.F.- D.G.F.P. Timiş privind obligaţiile suplimentare de plată la bugetul statului, în baza art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia a cărei suspendare a executării se solicită s-a reţinut în sarcina reclamatei obligaţia de plată la bugetul statului a sumei de 1.475.808 lei cu titlu de obligaţii fiscale principale, reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile din dividende, impozit pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi cu obligaţii fiscale accesorii, instituindu-se şi măsura asiguratorie a popririi conturilor bancare ale reclamantei, precum şi măsura sechestrării bunurilor mobile şi imobile ale acesteia.
S-a mai arătat că împotriva deciziei de impunere menţionate a formulat contestaţie la data 04.08.2009, susţinând, în esenţă, că în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 şi anume „cazul bine justificat” şi „prevenirea unei pagube iminente”.
Prin sentinţa civilă nr. 369 din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara - secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A.C. Management S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Timiş şi A.N.A.F. - A.F.P. Timişoara şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 355/30.06.2009 emisă de D.G.F.P. până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art.14 din Legea nr.554/2004 rezultă că situaţia de excepţie a suspendării executării actului administrativ presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În privinţa „cazului bine justificat”, prima instanţă a constatat că indiciul de nelegalitate al actului administrativ - fiscal, în speţă este reprezentat de numeroasele aspecte de fapt şi de drept invocate de reclamantă cu privire la nedatorarea obligaţiilor de plată impuse de pârâtă prin decizia atacată, acestea reliefând o îndoială suficientă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul atacat.
În acest sens, instanţa a invocat şi prevederile Recomandării nr.R(89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniştri Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie a persoanelor, fără a recunoaşte totuşi eficacitatea necesară acţiunii administrative.
Referitor la condiţia producerii unei pagube iminente, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada că prejudiciul astfel suferit nu este pur financiar, ci tinde să afecteze întreaga activitate desfăşurată de reclamantă atât în privinţa relaţiilor contractuale cu beneficiarii cu care are încheiate contracte de servicii de consultanţă sau cu furnizorii ce asigură baza materială pentru funcţionarea societăţii, dar şi în privinţa relaţiilor cu angajaţii societăţii.
A mai reţinut prima instanţă că, previzibilitatea cu evidenţă a pagubei produse prin executarea imediată a deciziei atacate rezultă astfel, pe lângă cuantumul datoriei (1475.808 lei) şi prin raportare la cifra de afaceri a reclamantei, ca indicator principal al puterii sale economice (profit în 2008 de 249.679 lei), dar şi prin luarea în considerare a faptului că împotriva reclamantei s-a pornit executarea silită prin emiterea somaţiilor şi a titlurilor executorii depuse la dosar şi totodată s-a luat şi măsura indisponibilizării conturilor bancare ale acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Administraţia Finanţelor Publice Timişoara şi Direcţia Generală a Finanţelor Timiş care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii – motivul prevăzut la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În cele două recursuri, se susţine că dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004 au fost aplicate în mod greşit, cererea de suspendare neîndeplinind cele două condiţii, a existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube, motivarea instanţei fiind lapidară şi lacunară în ceea ce priveşte argumentarea îndeplinirii cerinţelor legale pentru suspendarea unui act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate şi este executoriu din oficiu, iar suspendarea acestuia poate surveni doar în mod excepţional.
Societatea intimată a depus concluzii scrise prin care a răspuns criticilor din cele două recursuri, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi a cerut respingerea recursurilor formulate de autorităţile fiscale.
Recursurile sunt întemeiate.
Într-adevăr, admiţând cererea şi dispunând suspendarea deciziei de impunere nr.355/2009, instanţa de fond, aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată mai sus, a reţinut, în esenţă, că cele două condiţii cerute de prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndeplinite în mod cumulativ de către cererea formulată de societatea comercială reclamantă.
Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de fond a motivat, în esenţă, că „numeroasele aspecte de fapt şi de drept invocate de reclamantă cu privire la nedatorarea obligaţiilor de plată impuse de pârâtă prin decizia atacată”, reprezintă o îndoială suficientă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, ceea ce este de natură să dovedească „îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat”.
Potrivit prevederilor art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ atacat.
Or, instanţa de fond a considerat că susţinerile făcute în conţinutul cererii de către societatea comercială reclamantă ar putea constitui motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, ceea ce este lipsit de temei legal, dispoziţiile legale citate referindu-se în mod expres la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor.
Referitor la îndeplinirea condiţiei privind incidenţa producerii unei pagube, instanţa de fond a considerat în mod greşit că evidenţa producerii unei asemenea pagube ar rezulta din raportul dintre suma reţinută ca obligaţie bugetară şi mărimea profitului la sfârşitul anului 2008, ceea ce este străin filozofiei prevederilor art.2 alin.(1) lit.ş) din Legea nr.554/2004 care se referă la un prejudiciu viitor şi previzibil.
Oricum, executarea unei obligaţii bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Or, în cauză, executarea obligaţiilor bugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiţie prevăzută de lege nu este îndeplinită.
Astfel fiind, recursurile formulate au fost admise, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate şi, rejudecându-se cauza, potrivit considerentelor de mai sus, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere a fost respinsă.

Acţiune având ca obiect încheierea unui contract de concesiune în temeiul art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991. Instanţă competentă.

2010-11-14T09:39:00.000+02:00

Instanţa de contencios administrativ este competentă potrivit art. 8 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, să soluţioneze numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale.
Cererea având ca obiect încheierea unui contract de concesiune în temeiul art. 40 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, vizând un teren aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind astfel în competenţa de soluţionare a judecătoriei, ca instanţă de drept comun.
Î.C.C.J, Secţia contencios administrativ şi fiscal
Decizia nr. 3681 din 17 septembrie 2010

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sector 3 Bucureşti - Secţia Civilă sub nr. 2894/301/2009 reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General a chemat în judecată pe pârâţii TN şi TP solicitând obligarea acestuia să încheie contract de concesiune pentru terenul de 13,3 mp aferent apartamentului nr.108 din blocul K4, Bulevardul Unirii nr. 64 sector 3.
Prin sentinţa civilă nr.4377/10.04.2009 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, reţinându-se, că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.66 alin.3 din OUG nr.56/2006, care reglementează regimul concesiunilor şi care face trimitere la Legea nr.554/2004 şi în raport de principiul disponibilităţii, astfel încât litigiul este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr.2406 din data de 23.06.2009 pronunţată în dosarul nr. 22781/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
De asemenea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Prin sentinţa nr. 91/6 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal, reţinând că în raport de obiectul acţiunii, respectiv obligarea pârâtului să încheie contractul de concesiune pentru teren proprietate publică a oraşului şi de prevederile art. 66 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul concesiunilor, competenţa de soluţionare a acţiunii revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază de jurisdicţie se află sediul concedentului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs TN şi TP, arătând că în mai multe cauze de aceeaşi natură Curtea de Apel a stabilit competenţa de soluţionare la Judecătoria Sector 3 Bucureşti, terenul nefiind proprietate publică sau privată a Primăriei sau a statului, depunând în acest sens mai multe sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul este fondat.
Obiectul acţiunii l-a constituit obligarea pârâţilor să încheie contractul de concesiune pentru terenul în suprafaţă de 13,3 mp aferent unui apartament situat în Bucureşti, sector 3.
Legislaţia aplicabilă cauzei:
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. 1 lit. c) „ act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;
Art. 8 – Obiectul acţiunii judiciare; alin. (2) „Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ”.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2006, art. 66: „(1) Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare; (2) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului”.
Legea nr. 50/1991 art. 40 alin. 2: „O dată cu dreptul de proprietate asupra construcţiilor, în situaţia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândeşte şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”.
Din examinarea legislaţiei aplicabile, respectiv art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 rezultă că terenul aferent construcţiilor cu mai multe apartamente aparţine domeniului privat al Statului sau al unităţilor administrativ teritoriale.
Instanţa de contencios administrativ este competentă, potrivit art. 8 alin. 2 şi art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, să soluţioneze numai acele litigii legate de contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale.
În speţă, cererea având ca obiect încheierea unui contract de concesiune vizează un teren proprietate privată, astfel încât nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 la care face referire Curtea de Apel reglementează concesionarea bunurilor proprietate publică a Statului sau unităţilor administrativ – teritoriale.
Aşa cum s-a arătat mai sus în baza art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, terenurile pe care sunt edificate construcţii cu mai multe apartamente aparţin domeniului privat, nefiind făcută dovada contrară că terenul în litigiu este proprietatea publică a municipiului Bucureşti.
În raport de situaţia de fapt existentă în cauză şi prevederile legale aplicabile, soluţionarea litigiului aparţine Judecătoriei, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materie civilă, şi nu instanţei de contencios administrativ, care judecă numai acele cauze date de legiuitor expres în competenţa acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, recursul a fost admis, sentinţa atacată a fost casată, competenţa de soluţionare a cauzei fiind stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă.

Minute practica neunitara-CSM-2010

2010-11-09T08:31:00.007+02:00

MINUTA întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare in materie civila, dreptul familiei si conflicte de munca si asigurari sociale-9 iunie 2010

Printre altele, s-au pus in discutie si urmatoarele probleme:

modul de solutionare a cererilor formulate in cadrul proceselor de divort avand ca obiect evacuarea sotului coproprietar al locuintei si atribuirea provizorie a folosintei locuintei (pct. 2);
timbrarea actiunilor in revendicare intemeiate pe prevederile art. 480 Cod civil, avand ca obiect imobilele preluate de stat sau de alte persoane juridice in perioara 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (pct. 4);
modalitatea de cuantificare a despagubirilor datoarate de proprietarul terenului care exercita dreptul de accesiune imobiliara artificiala (pct. 12);
admisibilitatea actiunii in transformarea obligatiei stabilita prin hotarare judecatoreasca irevocabila, de a atribui un teren, in obligatia de acodare de despagubiri egale cu valoare de circulatie a terenului care, din motive obiective, nu poate fi atribuit (pct. 14);
calitatea procesuala activa a procurorului de a exercita in instanta civila actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat (pct. 17);
emiterea titlului de proprietate in temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele comostenitorilor care nu au formulat cerere de reconstituire (p. 18);
calea de atac a hotararii pronuntate in procedura de validare a popririi (pct. 21);
calea de atac impotriva incheierii de admitere in principiu in procedura partajului (pct.22);
sarcina suportarii cheltuielilor de executare in cazul in care debitorul nu a refuzat executarea dar a conditionat plata de indeplinirea anumitor obligatii, cum ar fi prezentarea la sediul debitorului cu actul de identitate, deschiderea unui cont bancar in care sa fie virata suma etc (pct. 24)
constatarea nulitatii procesului-verbal de punere in posesie anexa la titlul de proprietate emis in baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 (pct. 20);
competenta instantelor din Romania de a solutiona actiunile de divort in cazul in care niciunul dintre soti nu mai locuieste in tara (pct. 29);

MINUTA întâlnirii dintre membrii Comisiei de unificare a practicii judiciare, presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal si Sectiei comerciale de la ICCJ, presedintii sectiilor de contencios administrativ si fiscal si sectiilor comerciale de la curtile de apel, 17.03.2010

Printre altele, s-au pus in discutie si urmatoarele probleme:

competenta materiala de solutionare in fond a contestatiei la executare silita formulata de Administratia Finantelor Publice in situatia in care se porneste executarea silita in baza unui titlu executoriu constituit dintr-o hotarare emisa de instanta de contencios administrativ in materie fiscala (pct. 1);
admisibilitatea sesizarii instantei de contencios administrativ anterior solutionarii de catre organele fiscale a contestatiei formulate in temeiul art. 205 Cod pr fiscala (pct. 2)
asimilarea cererii de restituire a taxei de poluare cu contestatia administrativ fiscala prevazuta de art. 205 Cod pr fiscala (pct. 3);
actiunea in obligarea la inmatriculare a autovehiculului fara plata taxei de poluare (pct. 4 si 15);
competenta de a solutiona actiunile prin care se contesta actele emise de Agentia Domeniilor Statului referitoare la concesionarea terenurilor din domeniul privat al statului (pct. 6)
calitate procesuala pasiva in litigiile privind inscrierea de mentiuni in registrele agricole (pct. 9);
competenta de a solutiona actiunile prin care se contesta actele comisiei paritare de atribuire a traseelor judetene (pct. 13);
competenta de a solutiona actiunile prin care se contesta actele emise de Agentia de Plati si Interventii pentru Agricultura (pct. 19);

MINUTA întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, 10.03.2010

Printre altele, s-au pus in discutie si urmatoarele probleme:

Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură civilă cu referire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii în cazul hotărârilor pronunţate în procedura somaţiei de plată. A fost considerata corecta opinia potrivit careia în raport de caracterul contencios al procedurii somaţiei de plată, care nu rezolvă fondul cauzei, hotărârile date în cadrul acestei proceduri nu sunt susceptibile a fi atacate cu revizuire (pct. 1);
Calea de atac împotriva încheierilor prin care sunt admise cererile de învestire cu formulă executorie a cambiilor şi biletelor la ordin. A fost considerata corecta opinia potrivit careia încheierile de învestire cu formulă executorie a cambiilor şi biletelor la ordin sunt supuse numai recursului (pct. 2);
Calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, în ceea ce priveşte solicitarea persoanei îndreptăţite de obligare la plata despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, atunci când această solicitare este formulată sub forma unui capăt de cerere în cadrul plângerii împotriva dispoziţiei primarului, sau pe cale de acţiune principală. Într-o opinie majoritară se apreciază că Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă. Intr-o opinie minoritară – inclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerara corecta si de membrii comisiei, se consideră că Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitate procesuală pasivă (pct. 3).
Încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii constituite de contractele de credit bancar, încheiate de o instituţie de credit. In opinia majoritara, considerara corecta si de membrii comisiei, se considera că învestirea cu formulă executorie a contractelor de credit nu se impune din moment ce caracterul de titlu executoriu este recunoscut de lege, în speţă art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit bancar (pct. 7);
Calificarea juridică a acţiunii prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare întocmit în cadrul executării silite a unui titlu executoriu. A fost considerata corecta opinia potrivit careia în astfel de situaţii, instanţa a fost sesizată cu o acţiune de drept comun în constatarea nulităţii, care trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 948 – 966 Cod civil şi nu a celor din materia contestaţiei la executare (pct.8)
Legea nr. 10/2001, art. 42 - dreptul de preemţiune al chiriaşului. Opţiune sau obligaţia unităţii deţinătoare – unitate administrativ-teritorială de a vinde. A fost considerata corecta opinia potrivit careia se impune respingerea acţiunilor în „obligaţia de a da”, de a transmite dreptul de proprietate şi pronunţare a hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Motivatia: locuinţa aparţine domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, supusă regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel, fiind incidente art. 4 alin. 2 şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală. În materia proprietăţii, legiuitorul a reglementat vânzarea-cumpărarea locuinţelor deţinute de chiriaşi, pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1946 – 22 decembrie 1989, constituind pentru chiriaşi dreptul de preemţiune.În cazul dreptului de preemţiune se reglementează numai prioritatea la cumpărare în condiţii identice şi nu dobândirea de bunuri în condiţii avantajoase, fără a se crea privilegii pentru categoria de persoane ce le deţin.Reclamanţii în calitate de chiriaşi au dobândit vocaţia de a cumpăra, iar pârâtul de a vinde imobilul ce nu a fost revendicat şi restituit, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi respectiv art. 9 din Legea nr. 112/1995. În interpretarea dispoziţiilor menţionate vocaţia nu echivalează cu obligaţia, nu se poate pune semnul egalităţii şi nici nu se poate reţine că numai chiriaşul are „opţiunea” cumpărării locuinţei, iar unitatea deţinătoare nu poate opta în a nu vinde locuinţa.În art. 44 alin. (1), Constituţia garantează dreptul de proprietate privată, oricare ar fi titularul acesteia, persoană fizică sau juridică, între care şi a unităţilor administrativ-teritoriale. Prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă dreptul acesteia de exercitare a prerogative dispoziţiei ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, cât şi principiul libertăţii contractuale.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 236/2006, dar care poate fi reţinută şi în speţă, regimul juridic al bunurilor fiind acelaşi, acestea aparţinând domeniului privat (pct.10)
Pronunţarea hotărârii care ţine loc de act de vânzare-cumpărare a spaţiilor medicale. A fost considerata corecta opinia potrivit careia acţiunile nu sunt întemeiate, soluţia fiind de respingere, neavând relevanţă data la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată anterior pronunţării Deciziilor nr. 870 şi 871/2008 ale Curţii Constituţionale, ce au impus şi adoptarea O.U.G. nr. 68/2008, cu următoarea motivare:
Hotărârile care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare au caracter declarativ, constatând înţelegerea intervenită anterior între părţi, sens în care a statuat I.C.C.J. prin decizia nr. 984 din 11 martie 2002, dar nu au posibilitatea de a acoperi cazurile de nulitate absolută ori alte condiţii de nevalabilitate a acestor convenţii.Deciziile Curţii Constituţionale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate sunt obligatorii pentru instanţele judecătoreşti, atunci când constată neconstituţionalitatea şi produc efecte erga omnes (Plenul Curţii Constituţionale, Decizia nr. I din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial nr. 16/26.01.1995). În speţă, pentru a pronunţa hotărârea în condiţiile art. 1073 – 1077 C. civ.. trebuie îndeplinite condiţiile transmiterii dreptului de proprietate cu excepţia consimţământului şi să nu existe un impediment legal.Prin declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 110/2005, aceasta este înlocuită prin O.U.G. nr. 68/2008 care instituie o nouă procedură de vânzare a spaţiilor medicale, fără dispoziţii tranzitorii cu privire la procedurile desfăşurate anterior. Pârâta nu se află în culpă pentru neîncheierea actului în formă autentică, pentru ca instanţa sa suplinească consimţământul acesteia. Potrivit noilor reglementări, aplicabile la data judecării cauzei în fond, raportat la data înregistrării cauzei şi publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, vânzarea-cumpărarea este condiţionată de o anumită procedură, fără de care darea hotărârii nu este posibilă.Într-adevăr, creditorul obligaţiei de a da, de a transmite, în speţă, proprietatea, are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, dar numai atunci când nu există un impediment legal, condiţie neîndeplinită în cauză.(pct. 11)
Obligativitatea sau neobligativitatea Statului Român de a achita taxele judiciare de timbru, raportat la dispoziţiile art.17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru. A fost considerata corecta opinia potrivit careia Statul Român este scutit de plata taxelor de timbru, raportat la art. 17 din Legea nr. 146/1997, conform cărora sunt scutite cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, toate acestea fiind instituţii ale Statului Român (pct. 12);
Situaţia terenurilor forestiere reţinute la partaj. A fost considerata corecta opinia potrivit careia, nu se poate lua act de tranzactia partilor in actiunile de partaj daca se divizează terenurile forestiere mai mici de 1 ha, avand in vedere ca potrivit art. 34 din Codul silvic, proprietăţile forestiere mai mici de 1 ha nu pot fi divizate. Judecătorii trebuie să urmărească respectarea acestei dispoziţii, chiar şi în procesele finalizate prin tranzacţie (pct. 13);
Calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, a cesionarului de drepturi succesorale. A fost considerata corecta opinia potrivit careia cesionarul de drepturi succesorale se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. La fundamentarea acestei opinii a stat susţinerea potrivit cu care acesta se substituie în drepturile patrimoniale ale cedentului vânzător şi este legitimat prin vocaţia sa de persoană îndreptăţită la valorificarea dreptului de proprietate pe calea procedurii Legii nr. 10/2001.Această legitimare are un caracter complex, care decurge din calitatea transmiţătorului de moştenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptăţite şi din substituirea cumpărătorului în drepturile şi obligaţiile transmise de defunct (pct. 14);
Posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea creanţei potrivit inflaţiei. A fost considerata corecta opinia potrivit careia este permis cumulul. Motivatie: Actualizarea are caracter compensatoriu. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobanda legală. În timp ce dobanda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu inflaţia urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, (daune compensatorii), conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora şi deci nu se ajunge la o dublă reparaţie, ceea ce ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului.În sprijinul admisibilităţii cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanţei pot fi invocate şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată care prevăd în mod expres posibilitatea actualizării creanţei, dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor datorate la data plăţii efective (pct. 15);
Admisibilitatea cererii de validare a vânzării cumpărării încheiate în conformitate cu dispoziţiile Decretului – Lege nr. 61/1990. A fost considerata corecta opinia potrivit careia asemenea acţiuni nu sunt admisibile, întrucât contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat în forma prevăzută de lege şi a operat transferul dreptului de proprietate (pct. 18)
Stabilirea amplasamentului terenului cu vegetaţie forestieră constituie o condiţie de admisibilitate a cererii de reconstituire sau o operaţiune ulterioară validării dreptului de proprietate? A fost considerata corecta opinia potrivit careia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situaţiei juridice actuale a vechiului amplasament, în acest mod verificându-se dovezile privind continuitatea proprietăţii şi eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane (pct. 21)
Soluţia în cazul cererilor de investire cu formulă executorie a somaţiilor de plată, conform O.G. nr. 5/2001, în situaţia în care debitorul nu ridică scrisoarea recomandată, făcându-se menţiunea „avizat, reavizat, expirat termenul de păstrare”. A fost considerata corecta opinia potrivit careia in această situaţie s-ar impune admiterea cererii de investire, întrucât debitorul nu poate, în mod unilateral să lipsească titlul obţinut de orice efect util prin refuzul de a-şi ridica corespondenţa, mai ales în situaţia în care debitorul s-a prezentat în instanţă sau a primit citaţia pe parcursul soluţionării cauzei, fiind vorba în acest caz de rea credinţă. (pct. 22);
Stabilirea competenţei în soluţionarea acţiunii de partaj bunuri comune în situaţia în care în masa partajabilă sunt cuprinse mai multe imobile, dintre care unele aflate pe teritoriul României iar altele pe teritoriul altor state membre UE, în raport şi de dispoziţiile art. 22 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul CE nr. 44/2001 potrivit cărora „în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile vor fi competente instanţele din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul. A fost considerata corecta opinia potrivit careia competenţa prevăzută de art. 22 alin. 1pct. 1 din Regulament este exclusivă, şi deci nu se poate deroga de la ea, ceea ce presupune ca instanţele din România să judece partajul doar pentru bunurile imobile aflate pe teritoriul acestui stat, iar partajul privind celelalte imobile aflate pe teritoriul unui alt stat membru să se judece în statul respectiv, intervenind o disjungere a partajului.În argumentarea acestei opinii, s-au arătat următoarele: Caracterul exclusiv al competenţei rezultă cu certitudine chiar din titulatura articolului 22 „Competenţe exclusive„şi deci de la această competenţă nu se poate deroga. Pe de altă parte, această soluţie este de natură a asigura şi administrarea cu celeritate a probelor, acestea fiind mai greu de administrat de către instanţa pe teritoriul căreia nu se află imobilul. În altă ordine de idei, instanţa nu poate controla dacă proba s-a administrat corect în raport şi de actele normative ale statului respectiv. Astfel, de exemplu, în situaţia în care se dispunea efectuarea, prin comisie rogatorie, a unei expertize privind evaluarea imobilului, instanţa nu are alte elemente la îndemână pe baza cărora să se constate dacă valoarea stabilită prin această expertiză este reală în cazul în care părţile contestă această valoare.(pct. 25)
Înregistrarea tardivă a naşterii. Imposibilitatea administrării probei cu expertiză medico-legală. Soluţii. A fost considerata corecta opinia potrivit careia actiunea este admisibila, pentru că fiecare persoană trebuie să aibă o identitate.Întocmirea actului de naştere poate fi omisă, în sensul art. 16 din Legea nr.119/1996, nu numai pentru persoane minore, ci pot fi şi persoane majore, ce nu au act de naştere.Întocmirea actului de naştere se face, în cazul depăşirii termenelor menţionate, cu aprobarea primarului, înăuntrul termenului de un an de naştere sau, după caz, a şefului misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră.În art. 21 din Legea nr. 119/1996 este reglementată acţiunea ce are ca obiect darea hotărârii judecătoreşti definitivă şi irevocabilă, în baza căreia se întocmeşte actul de naştere.Legea cuprinde dispoziţii cu privire la întocmirea actului de naştere pentru copilul găsit (art. 22), pentru copilul părăsit de mamă în maternitate (art. 23), întocmirea actului de naştere în cazul adopţiei (art. 26).Instanţa de judecată are obligaţia de a lua toate măsurile procedurale pentru obţinerea „avizului”, actul de stare civilă fiind întocmit nu numai în interesul persoanei, dar şi al statului (pct. 27).
Pensie de întreţinere. În lipsa calităţii de angajat al pârâtului, care este venitul în funcţie de care se stabileşte cuantumul pensiei de întreţinere: venitul minim pe economie – mai mare – sau ajutorul social al pârâtului – mai mic? A fost considerata corecta opinia potrivit careia în lipsa calităţii de angajat a pârâtului la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se ia în calcul venitul minim pe economie (pct. 28);

O lacrima pentru ADRIAN PAUNESCU

2010-11-06T12:51:00.001+02:00

Tatiana Stepa-Durerea femeiasca

Suspendarea provizorie a executarii silite fara cautiune. Masura exceptionala.

2010-10-29T10:58:00.004+03:00

Suspendarea executarii silite a unui titlu executoriu nu se poate dispune decât în cazuri cu totul excepţionale, existand riscul de a fi prejudiciat creditorul prin temporizarea executarii, cu atat mai mult în cauzele in care nici nu se depune cel putin o cautiune care sa garanteze recuperarea eventualelor prejudicii cauzate prin temporizarea executarii, ba mai mult, chiar se invoca de catre debitor, lipsa posibilitatilor sale finaniciare.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. .../221/2010, petenţii .... au solicitat instanţei să se dispună suspendarea provizorie a executării silite imobiliare având ca obiect imobilul situat în loc. … evidentiat în CF …, executare efectuata de executorul bancar al creditoarei Banca … in Dosarul nr. ....
Petentii au solicitat suspendarea provizorie a executarii pânã la solutionarea cererii de suspendare formulata în Dosarul nr. …/221/2010, având ca obiect contestaţia la executare.
Cererea a fost legal timbratã cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei si nu s-a facut dovada consemnării cauţiunii.
In cauza s-a depus dovada consemnarii unei cautiuni in valoare de .. lei dar în Dosarul nr. …/221/2010.
In fapt, petentii au aratat ca:
· Singurul act de executare de care au luat cunostinta în Dosarul nr. ... este o publicatie de vanzare descoperita intamplator de acovata lor, la afisierul de la Judecatoria Deva, în data de ..;
· Petentii sunt garanti ipotecari pentru datoria contractata de SC … SRL,care în prezent este in insolventa;
· Imobilul nu a fost evaluat cu acordul partilor;
· Executarea s-a inceput pentru o suma mai mare decat cea pentru care au garantat petentii;
· Contestatoarea s-a inscris cu creanta la masa credala;
· Termenul in contestatia la executare este stabilit dupa data la care va avea loc licitatia, respectiv …;

Referitor la cautiune, petentii au aratat ca nu o pot plati, pentru ca situatia financiara nu le permite, cu atat mai mult cu cat împotriva lor s-au început mai multe proceduri executionale.
Petentii au mai aratat ca au mai formulat o contestatie la executare ce face obiectul Dosarului nr. .../221/2010 si ca in acest dosar au consemnat o cautiune in valoare de … lei.
Desi s-a dispus restituirea cautiunii ca urmare a respingerii cererii de suspendare a executarii, CEC-ul a refuzat plata pe motiv ca suma este poprita la dispozitia executorului bancar.
In plus, petentii mai arata ca toti banii pe care i-au avut au fost folsiti pentru a salva societatile comerciale in care petentul a fost asociat, societati care au intrat totusi în faliment si ca au avut cheltuieli foarte mari si cu plata onorariilor avocatiale.
Referitor la solutionarea cererii fara plata cautiunii petentii au invocat prevederile art. 20 si 21 din Constituţie si art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si in acest sens au atasat un extras dintr-o încheiere data de Judecatoria Slatina si au invocat si Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Iosif si altii c. Romaniei.
Pentru solutionarea cererii instanta a atasat Dosarul nr. …221/2010 în care, prin Incheierea civila nr. … s-a încuviintat executarea silita a:
· contractului credit bancar nr…
· contractului de ipoteca rang II, autentificat sub nr. …;
· contractului de ipoteca rang II autentificat sub nr…;
· contractului de ipoteca rang II autentificat sub nr. …;
· contractului de ipoteca rang III autentificat sub nr. …;
· contractului de ipoteca rang II autentificat sub nr. …;
· contractului de ipoteca rang II autentificat sub nr…;
· contractul de ipoteca rang III autentificat sub nr. …
S-au atasat deasemenea si dosarele nr. ... si nr. ….
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit disp. art. 399 alin. 1 c. pr. civ., „(1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare [...].
Potrivit prev. art. 403 alin.4 c. pr. civ., “In cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul”.
Din analiza acestor dispozitii legale incidente in cauza, rezulta ca, pentru a se putea dispune suspendarea provizorie a executarii silite pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite formulate in cadrul contestatiei la executare, este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii legale
· sa se faca dovada consemnarii cauţiunii;
· sã se faca dovada formularii unei contestatii la executare, in cadrul careia sa se fi cerut si suspendarea executarii silite.
· sa se justifice existenta unor cazuri urgente care impun luarea acestei masuri;
Cu excepţia încheierilor prin care se încuviinţeaza o cerere necontencioasa, atacata cu recurs (art. 336 alin. 4 Cod pr. Civila) niciun text de lege în vigoare nu permite suspendarea provizorie fara plata cauţiunii, legiuitorul modificând în timp, toate textele din Codul de pr. civila, care permiteau suspendarea executarii fara plata vreunei cautiuni (a se vedea în acest sens prevederile art. 280 alin. 4 Cod pr civila, care se refera la suspendarea executarii vremelnice, art. 300 alin. (3) Cod pr civila, care se refera la suspendarea la cerere a executarii hotararii recurate, art. 365 alin. (3) din Codul de pr. Civila care se refera la suspendarea executãrii hotararii arbitrale impotriva careia a fost introdusa actiunea in anulare, si care in varianta de dinainte de modificarea prin OUG 138/2000 prevedeau suspendarea cu sau fara cautiune;
Fãrã a exclude de plano posibilitatea ca în condiţiile in care, în concret, s-ar face dovada ca prin respingerea unei cereri de scutire de plata cauţiunii, s-ar aduce atingere grava unui drept protejat de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, sa se dispuna scutirea de plata cauţiunii, în prezenta cauza, se constata ca procedura execuţionala este într-un stadiu foarte avansat, în data de … fiind stabilit termen pentru vanzarea imobilului la licitatie, somatia de plata nr. …2010 fiind înscrisa în cartea funciara cu cateva luni înainte.
Petentii au depus la dosar dovada înregistrarii unei contestatii la executare doar în data de …, desi somatia de plata nr. … a fost notata în CF … provenita din conversia CF … Deva, înca din data de 30.03.2010 (f. 108 din Dosarul nr. …).
Mai mult, în Dosarul nr. …, în care s-au depus toate actele de executare, exista o cerere de studiu din partea avocatului petentilor, datata … (f. 162), avocat care a si reprezentat petentii în Dosarul nr. … în care s-a contestat executarea silita în Dosarul nr. ..., Dosar instanta nr. ... (f. 1 si 50 din Dosarul nr. ...)
In orice stat de drept, obligatiile stabilite prin titluri executorii trebuiesc executate de buna voie sau în caz de refuz apeland la mijloacele de constrangere directa sau indirecta puse la indemana creditorului de legiuitor.
In speta, separat de faptul ca nu s-a achitat cautiunea iar din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta cu certitudine situatia financiara a petentilor, prin conduita lor, petentii nu dau dovada ca ar fi manifestat diligenta cuvenita în contestarea actelor de executare prin care sustin ca au fost lezati, atacand direct publicatia de vanzare, în condiţile in care somatia de plata nr. … a fost înscrisa în cartea funciara înca din data de ….
In plus, din informatiile publicate pe Portalul instantelor de judecata, rezulta ca petentii figureaza ca parati în Dosarul nr. … în care s-a deschis procedura insolventei fata de SC … SRL, or, în conditiile in care au cunoscut ca debitoarea a intrat în insolventa, ar fi trebuit sa stie si ca exista oricand pericolul de a se începe executarea silita a garantiilor.
Fata de cele expuse mai sus, instanta, având în vedere si faptul ca suspendarea executarii silite a unui titlu executoriu nu se poate dispune decât în cazuri cu totul excepţionale, existand riscul de a fi prejudiciat creditorul prin temporizarea executarii, cu atat mai mult în cauzele in care nici nu se depune o cautiune care sa garanteze recuperarea eventualelor prejudicii cauzate prin temporizarea executarii, ba mai mult, chiar se invoca lipsa posibilitatilor finaniciare, va respinge cererea de suspendare provizorie a executarii silite.

Executare silita ordonanta presedintiala. Legaturi personale cu minorul. Constrangere judiciara indirecta.

2010-10-28T15:32:00.004+03:00

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. ... formulata de petenta B.prin intermediul BEJ B.A.s-a solicitat încuviintarea executarii silite împotriva debitorului S..
Titlul anexat a fost Sentinta civila nr. ….
S-a achitat o taxa de timbru de 14 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. ... s-a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtul ..., paratul fiind obligat să permită reclamantei păstrarea legăturilor personale cu fiul său minor ...
S-a stabilit programul de vizitare al minorului de către reclamantă ca fiind: în fiecare a doua săptămână din lună, zilnic între orele 10,00 şi 19,00, cu posibilitatea preluării minorului la domiciliul reclamantei şi obligaţia pentru reclamantă de a înapoia minorul la reşedinţa tatălui din .....
In dispozitiv s-a aratat ca hotărâre va produce efecte până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. ... aflat pe rolul Judecătoriei Deva, având ca obiect încredinţare minor şi stabilire modalităţi de vizitare, fiind cu execuţie vremelnică şi fără somaţie.
In orice stat de drept, obligatiile stabilite prin hotarari judecatoresti trebuiesc executate de buna voie sau în caz de refuz apeland la mijloacele de constrangere directa sau indirecta puse la indemana creditorului de legiuitor.
Potrivit prevederilor art. 371 indice 1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de buna voie obligatia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, după regulile stabilite în cuprinsul Cărţii a V-a acestui cod, dacă legea nu prevede altfel.
În privinţa obligaţiilor de a face intuitu personae a căror executare este imposibil de conceput prin constrângere directă, legiuitorul a identificat mijloace de constrângere judiciară indirectă, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din această categorie fac parte amenzile cominatorii, prevăzute de art. 580 indice 3 din Codul de procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) conţinute în Secţiunea I1 – „Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu”- Cap.I – „Dispoziţii generale” al Cărţii a V-a din Codul de procedură civilă, faza execuţională se declanşează prin cererea de executarea silită care se depune la executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, iar acesta este obligat să solicite, de îndată, instanţei de judecată, încuviinţarea executării silite.
Aceste dispoziţii generale sunt aplicabile, în lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalităţilor şi formelor de executare silită, deci şi executării silite obligaţiilor de a face cu caracter strict personal.
Tot astfel, cu valoare de regulă generală, aplicabilă tuturor modalităţilor de executare – directă sau indirectă – şi tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă statuează că, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie cuprinzând menţiunile indicate în alin. (1) pct.1-6, iar dacă în termenul prevăzut în somaţie, debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.
Aşadar, comunicarea somaţiei către debitor, pentru a-şi executa de bunăvoie obligaţia, constituie regula stabilită atât în beneficiul creditorului, cât şi al debitorului, iar lipsa somaţiei reprezintă excepţia.
Cazurile în care executarea se face fără somaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, printre care si art. 581 alin. 4.
In speta, prin Sentinta civila nr. …, paratul a fost obligat sa permita reclamantei sa aiba legaturi personale cu minorul, hotararea fiind cu execuţie vremelnică şi fără somaţie.
O astfel de obligatie nu ar putea fi adusa la îndeplinire, de regula, prin modalitatile de executare obisnuite, respectiv apeland la forta, pentru ca nu ar corespunde principiului interesului superior al minorului, prevazut de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea dreptului copilului.
Prin urmare, cum executarea s-a încuviintat fara somatie, în cazul în care nu se executa de buna voie obligatia de a permite reclamantei sa-si exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, aceasta are la îndemana procedura prevazuta de art. 580 indice 3 Cod pr civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Respinge cererea de încuviintare a executarii silite ....
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.10.2010, ora 14.

Rectificare. Modificare suprafata. Impedimente legale pentru punerea de acord a situatiei tehnice reale cu situatia tehnica actuala din C.F.

2010-10-28T14:16:00.002+03:00

Pe rol fiind pronuntarea în acţiunea reclamantilor O.S.-prin P. si SC F.SRL, avand ca obiect rectificare carte funciara.
Fara citarea parţilor.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză, în şedinţa din data de 20.10.2010, în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, s-a amânat pronuntarea pentru data de astazi, ora 14.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin ceerea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr ... reclamanţii O.S.-prin P. si SC F.SRL au solicitat ca in contradictoriu cu pârâta SC A.T.SRL:
Sa se constate ca suprafata reala a terenului evidentiat in CF 60241 Simeria, nr. top 1007/13 este de 32 mp si nu de 24 mp.
Sa se dispuna “rectificarea” suprafetei.
Sa se constate ca pe teren este edificata o construcţie cu destinatie de spatiu comercial, proprietatea SC F.SRL;
Sa se dispuna întabularea pe numele SC F.SRL.
In data de 24.02.2010 actiunea a fost precizata oral de reprezentanta reclamanţilor în sensul ca valoarea obiectului actiunii este de 1000 lei (f. 11-12).
Expunand situatia de fapt, reclamanţii au aratat ca terenul este proprietatae Orasului Simeria si a fost concesionat SC F.SRL pentru edificarea unei constructii.
In drept au fost invocate generic prevederile Legii nr. 7/1996 si prevederile art. 111 Cod pr civila.
In probatiune s-au depus înscrisuri, respectiv extras CF 60241 Simeria (f. 3-4), adresa nr. 11085/02.12.2009 (f. 9) si s-a efectuat o expertiza topografica, raportul fiind depus la filele 29-49 din dosar.
In cauza s-a efectuat o expertiza judiciara, raportul fiind depus la filele 33-43 din dosar.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele :
I. Referitor la situatia de fapt :
In speta, în raportul de expertiza s-a consemnat ca terenul în litigiu, respectiv parcela cu nr. Top. 1007/6/13 are o suprafata reala de 36 mp si o suprafata tabulara de 24,3 mp.
Proprietar tabular este O.S. iar SC F.SRL si-a inscris dreptul de folosinta pe o durata de 49 de ani, în baza Contarctului de concesiune nr. 3970/2002.
Terenul, se arata in raport, este învecinat la N cu P.G., la E cu SC A.T.SRL, la Sud-alee de acces secundara, la V cu SC P.E. SRL.
II. Legislatia relevantã în cauza:

Legea cadastrului si publicitatii imobiliare, nr. 7/1996:
· Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizaţiei de construire şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, precum şi a unei documentaţii cadastrale. În cazul construcţiilor realizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, înscrierea se face în baza autorizaţiei de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului prin care se atestă că imobilul este înregistrat în registrul agricol, precum şi în evidenţele fiscale, eliberat de P.ul unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcţie precum si a unei documentaţii cadastrale (art. 55 alin. 1 si alin. 1 indice 1)
· În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (art. 33 alin. 1-4)
· Funcţia tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea limitelor dintre imobilele învecinate, pe bază de măsurători. Lucrările de măsurători se execută prin orice metodă grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinate. În cadrul funcţiei economice a cadastrului se evidenţiază elementele tehnice necesare stabilirii valorilor impozabile ale imobilelor sau, după caz, a impozitelor ori taxelor pe aceste imobile. Funcţia juridică a cadastrului se realizează prin identificarea deţinătorilor imobilelor şi înscrierea în cartea funciară (art. 9;
· Orice neînţelegeri cu privire la identificarea şi măsurarea parcelelor de teren, precum şi cu privire la proprietarii acestora, se vor soluţiona de către instanţele judecătoreşti (art. 62)

Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006:

Prin modificarea de carte funciară se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului înscris asupra acelui imobil. Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum şi în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeţei înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară (art. 89 alin. 5 si 6)
Darea în administrarea instituţiilor publice a terenurilor din domeniul public, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă persoanelor fizice sau juridice, se vor înscrie în partea C a cărţii funciare a terenului, proprietate publică sau privată de stat, ori proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, menţionându-se totodată cartea funciară în care este înscris dreptul de proprietate asupra construcţiei, dacă este cazul.În cartea funciară a construcţiei în favoarea căreia s-a constituit dreptul de concesiune se descrie construcţia în partea A, iar în partea B se înscrie dreptul de proprietate asupra construcţiei respective (art. 95)

Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul nr. 634/2006:
· Dacă suprafaţa din măsurători este diferită de suprafaţa înscrisă în cartea funciară, suprafaţa din cartea funciară se va modifica în baza documentaţiei cadastrale de actualizare a suprafeţei. În cartea funciară se va înscrie suprafaţa rezultată din măsurător. Pentru imobilele înscrise în cartea funciară, dacă suprafaţa determinată în urma efectuării măsurătorilor este mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, documentaţia va fi recepţionată, iar suprafaţa măsurată se va înscrie în cartea funciară în baza declaraţiei proprietarului iar dacă suprafaţa determinată în urma efectuării măsurătorilor este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, documentaţia cadastrală va fi recepţionată, iar suprafaţa măsurată se va înscrie în cartea funciară cu condiţia prezentării procesului-verbal de vecinătate (art. 25 alin. 1 si 2)
· Proprietarii vecini vor fi convocaţi de către persoana autorizată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, şi prin afişare la domiciliul/sediul proprietarului vecin, la locul situării imobilului, la sediul primăriei sau prin publicare într-un ziar local, cu cel puţin 5 zile înainte de data stabilită pentru identificarea limitelor. Absenţa proprietarului vecin, va fi menţionată în procesul-verbal de vecinătate şi nu este o piedică la întocmirea documentaţiei cadastrale; în acest caz, dovada convocării se anexează procesului-verbal de vecinătate. La cerere, în măsura în care sunt disponibile, oficiul teritorial va furniza informaţiile privind domiciliul proprietarului vecin, în vederea convocării acestuia, cu plata tarifelor legale. In cazul în care una sau mai multe vecinătăţi ale parcelei sunt drumuri clasificate, căi ferate, ape, procesul-verbal de vecinătate trebuie semnat şi ştampilat de reprezentantul instituţiei care le are în administrare.( art. 25 alin. 5)
Cod pr. Civila:
Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. (art. 111)
III. Concluziile instantei:
In speta, se constata ca:
Nu au fost chemati in judecata toti proprietarii vecini ci doar proprietara de pe latura de est;
Nu s-a facut dovada existentei autorizatiei de contructie si nici nu s-a depus procesul-verbal de receptie a lucrarilor, desi constructiile nu puteau fi edificate decat dupa anul 2002 cand s-a încheiat contractul de concesiune;
Nu s-a facut dovada vreunui impediment nejustificat legal, cu privire la punerea de acord a situatiei tehnice reale cu situatia tehnica actuala din cartea funciara;
Prin actiunea formulata se solicita practic constatarea unei stari de fapt, respectiv existenta constructiilor pe teren si modificarea suprafetei, fara a fi chemati in judecata toti proprietariii vecini;
Fata de cele expuse mai sus, din care rezulta clar ca prin prezenta acţiune se tinde practic la înlaturarea impedimentelor legale la modificarea unor date de ordin tehnic din cartea funciara, respectiv la înscrierea construcţiilor fara respectarea legislatiei în vigoare si la modificarea suprafetei fara acordul unuia dintre proprietarii vecini (…), se va respinge actiunea.

Suspendare provizorie. Cerere de interventie neincuviintata in principiu. Scutire cautiune.

2010-10-23T10:12:00.005+03:00

Incheierea civilã nr. 4521
Şedinţa publicã din data de ....2010
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER E.D.

Pe rol fiind soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite, formulata de petenta R.V..
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Cauza se solutioneaza fara citarea partilor.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. ../221/2010, petenta R.V. a solicitat instanţei să se dispună suspendarea provizorie a executării silite imobiliare având ca obiect imobilul situat în loc. Deva…, evidentiat în CF …, executare efectuata de executorul bancar al creditoarei Banca ….
Petenta a solicitat suspendarea provizorie a executarii pânã la solutionarea cererii de intervenţie în interes propriu formulata în Dosarul nr. …221/2010, având ca obiect contestaţia la executare.
Cererea a fost legal timbratã cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei si nu s-a facut dovada consemnării cauţiunii.
Petenta a aratat ca în temeiul art. 401 Cod pr civila, instanta poate dispune suspendarea provizorie a executarii fara plata vreunei cautiuni.
Conţinutul art. 401 Cod pr civila a fost citat de petenta în forma urmãtoare:
“Judecata va putea dupa infatisare sa suspende sau sa lase executarea cu sau fara cautiune fata de instanta judecatoreasca. Executarea se va putea suspenda in cazuri urgente chiar si inainte de orice infatisare”
In subsidiar, petenta a solicitat scutirea de la plata cauţiunii în temeiul OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.
Expunând situatia de fapt, petenta a aratat ca a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a contractelor de vânzare-cumpãrare autentificate sub nr. … si nulitatea absoluta a contractului de ipoteca având ca obiect aceleasi imobil.
Deasemenea, arata petenta , aflând cã imobilul face obiectul executarii silite, executare contestata în Dosarul nr. … a formulat o cerere de interventie în interes propriu, în care a solicitat si suspendarea executarii silite.
În drept a invocat prev. art.403 alin.4 din Cod proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit disp. art. 399 alin. 1 c. pr. civ., „(1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare [...].
Potrivit prev. art. 403 alin.4 c. pr. civ., “In cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul”.
Potrivit prevederilor art. 6 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, cu modificările şi completările ulterioare ,,ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:
a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;
b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecătoresc;
d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită”.
Potrivit prev. art. 401 c. pr. civ., invocate de petenta pentru a se dispune suspendarea fara plata vreunei cauţiuni:
“(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand:
a) contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea popririi. Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit;
c) debitorul care contesta executarea insasi a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
(11) Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa in termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.
(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut de alin. 2 nu-l impiedica pe cel de-al treilea sa-si realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, in conditiile legii.”
Potrivit prev. art. 52 c. pr. Civ:
(1) Dupa ascultarea partilor si a celui care intervine, instanta va hotari asupra incuviintarii in principiu a interventiei.
(2) Incheierea nu se poate ataca decat o data cu fondul.
(3) Dupa incuviintarea in principiu, instanta va dispune comunicarea interventiei si, in cazurile in care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul in care aceasta va trebui depusa.
In speta, petenta a solicitat Judecãtoriei Deva (Dosar nr. …, cu termen de judecata în data de ….2010), sa constate nulitatea absoluta a contractelor de vânzare-cumpãrare autentificate sub nr. … si sub nr. …, având ca obiect imobilul situat în loc. Deva… si nulitatea absoluta a contractului de ipoteca având ca obiect aceleasi imobi.
Din actiunea acesteia rezulta ca imobilul a fost cumparat de petenta de la numitii … prin Contractul de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. ..., vândut de petenta numitului … prin Contractul de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. … si apoi vândut de acesta din urma numitilor … prin Contractul de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. …
Petenta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractelor pe motiv ca scopul pentru care au încheiat numitii …, contractul de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. … a fost acela de a beneficia de credite in condiţii avantajoase si nu pentru a dobandi imobilul în proprietate.
In privinta Contractului de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. … petenta a aratat cã nu a primit pretul convenit.
In data de ...2010, s-a înregistrat pe rolul Judecãtoriei Deva si o contestatie la executare (Dosar nr. …/221/2010), contestatori fiind numitii … care au solicitat anularea unei publicatii de vanzare a unui imobil neidentificat în cuprinsul contestatiei.
In data de … petenta a înregistrat o cerere de intervenţie în Dosarul nr. ../221/2010 în care a solicitat si suspendarea executarii silite.
Analizand situaţia de fapt si de drept expusa mai sus si avand în vedere, în ansamblu, legislatia în vigoare cu privire la suspendarea provizorie a executarii silite se constata ca:
- prevederile art. 401 c. pr. civ., invocate de petenta pentru a se dispune suspendarea fara plata vreunei cauţiuni, în forma în vigoare în prezent nu au nicio relevanta în cauza;
- prevederile potrivit carora “Judecata va putea dupa infatisare sa suspende sau sa lase executarea cu sau fara cautiune fata de instanta judecatoreasca. Executarea se va putea suspenda in cazuri urgente chiar si inainte de orice infatisare” citate de petenta în prezenta cerere au fost modificate prin art. 1 pct. 156 din Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 publicata in M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000;
- cu excepţia încheierilor prin care se încuviinţeaza o cerere necontencioasa, atacate cu recurs (art. 336 alin. 4 Cod pr. Civila) niciun text de lege în vigoare nu permite suspendarea provizorie fara plata cauţiunii, legiuitorul modificând în timp, toate textele din Codul de pr. Civila, care permiteau suspendarea executarii fara plata vreunei cautiuni (a se vedea în acest sens prevederile art. 280 alin. 4 Cod pr civila, care se refera la suspendarea executarii vremelnice, art. 300 alin. (3) Cod pr civila, care se refera la suspendarea la cerere a executarii hotararii recurate, art. 365 alin. (3) din Codul de pr. Civila care se refera la suspendarea executãrii hotararii arbitrale impotriva careia a fost introdusa actiunea in anulare, si care in varianta de dinainte de modificarea prin OUG 138/2000 prevedeau suspendarea cu sau fara cautiune;
- fãrã a exclude de plano posibilitatea ca în condiţiile in care, în concret, s-ar face dovada ca prin respingerea unei cereri de scutire de plata cauţiunii, s-ar aduce atingere grava unui drept protejat de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, sa se dispuna scutirea de plata cauţiunii, în prezenta cauza, în care petenta nu a facut dovada nici cu privire la faptul ca ar fi indeplinitã o alta condiţie esenţiala prevazute de art. 403 alin.4 c. pr. Civ, respectiv ca ar avea pe rol o contestatie la executare în care sa fi cerut şi suspendarea executarii silite (aceasta neavând înregistrata pe rolul instantelor decât o cerere de intervenţie cu capat accesoriu suspendarea executãrii silite, într-un dosar ce are ca obiect o contestatie la executare formulata de numitii … în care nu se indica imobilul ce face obiectul contestatiei, cerere de intervenţie care, în prezent nu este nici cel puţin admisa în principiu), se impune respingerea cererii de scutire de plata cauţiunii.

Fata de toate cele expuse mai sus, se vor respinge cererile petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Respinge cererile de suspendare provizorie a executării silite si de scutire de la plata cauţiunii formulate de petenta R….
Prezenta încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din 06.08.2010, ora 10.00.

Constatarea vânzării-cumpărării unui bun imobil nu este posibilă dacă bunul nu este individualizat.

2010-10-15T13:29:00.003+03:00

Constatarea vânzării-cumpărării unui bun imobil nu este posibilă dacă bunul nu este individualizat, determinat atât în materialitatea sa cât şi în privinţa întinderii dreptului de proprietate.
Este de precizat că, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în C.F. pe baza unui certificat eliberat de primăria localităţii unde este situat imobilul, care atestă, când este cazul, faptul că proprietarul a edificat construcţiile în conformitate cu autorizaţia eliberată potrivit legii precum şi a unei documentaţii cadastrale.
În caz contrar este aplicabilă sancţiunea prevăzută de art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, republicată şi anume neînscrierea construcţiei edificate fără autorizaţie în cartea funciară.
În raport de considerentele menţionate, Curtea va admite ambele recursuri, va casa decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea.

Decizia ICCJ nr. 658/05.02.2008-Sectia civila si de proprietate intelectuala-Dosar nr. 84/117/2006

Curtea urmează să admită ambele recursuri ca fondate pentru următoarele considerente:
În C.F. nr. 23781, număr de ordine 1, număr topografic 14138/2 figurează înscris dreptul de proprietate al pârâtei H.A. asupra terenului în suprafaţă de 181 stînjeni şi a casei din cărămidă, pe fundaţie de beton, acoperită cu ţiglă, cu 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, coridor, situate în Municipiul Cluj Napoca.
La data de 24 noiembrie 2005 pârâta H.A. şi reclamanţii P.L.Ş.E. şi P.O. au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâta s-a obligat să vândă reclamanţilor imobilul compus din casă de cărămidă, pe fundaţii din beton, acoperită cu ţiglă, cu 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, coridor, wc de serviciu, o cameră cu balcon la mansardă, garaj din cărămidă, gard şi teren în suprafaţă de 570 mp cu preşul de 150.000 Euro, achitat la data pronunţării sentinţei. Prin convenţie, pârâta s-a obligat să efectueze demersurile pentru înscrierea în C.F. a construcţiei în forma actuală şi să rectifice suprafaţa de teren înscrisă în C.F. la suprafaţa reală. Ambele părţi s-au obligat să facă demersurile necesare perfectării contractului în forma autentică.
Convenţia încheiată de reclamanţi şi pârâtă la data de 24 noiembrie 2005 are valoare juridică a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.
În prezenta cauză, reclamanţii au invocat drept temei juridic al acţiunii dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., art. 969 C. civ. şi, generic, Legea nr. 7/1996.
Acţiunea în constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept este admisibilă, potrivit art. 111 alin. (2) C. proc. civ. dacă partea care are interes nu poate cere realizarea dreptului,
În speţă, prin expropriere, a trecut în proprietatea statului suprafaţa de 127 mp teren, întinderea dreptului de proprietate al pârâtei H.A. reducându-se la suprafaţa de 524 mp, împrejurare necontestată. Construcţia existentă pe teren, proprietatea pârâtei H.A. este diferită de cea înscrisă în cartea funciară.
Asigurarea concordanţei dintre cuprinsul cărţii funciare şi situaţia juridică reală respectiv schimbarea unor aspecte tehnice ale imobilului se poate face numai pe calea acţiunii în rectificarea cărţii funciare respectiv pe calea acţiunii în modificarea cărţii funciare.
Acţiunea în modificarea cărţii funciare aparţine exclusiv titularului dreptului de proprietate, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, în speţă numai pârâtei H.A.
Existând calea acţiunii în realizare fie prin rectificarea cărţii funciare fie prin modificarea cărţii funciare, acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă.
De altfel reclamanţi P.L.Ş.E. şi P.O. au solicitat să se constate o stare de fapt - existenţa construcţiei actuale, iar nu existenţa sau inexistenţa unui drept, cerere inadmisibilă raportat la dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 22 iulie 2005, Titlul X, a fost reglementată circulaţia juridică a terenurilor.
Potrivit art. 2 alin. (1) din lege terenul, cu sau fără construcţii situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică sub sancţiunea nulităţii absolute.
Dacă, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una din părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract, invocând drept temei juridic dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
În speţă, reclamanţii nu au invocat drept temei juridic dispoziţiile legale menţionate şi nici prevederile art. 1076 şi art. 1079 C. civ. la care instanţa de fond a făcut referire în motivare, inaplicabile în speţă.
Constatarea vânzării-cumpărării unui bun imobil nu este posibilă dacă bunul nu este individualizat, determinat atât în materialitatea sa cât şi în privinţa întinderii dreptului de proprietate.
Este de precizat că, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în C.F. pe baza unui certificat eliberat de primăria localităţii unde este situat imobilul, care atestă, când este cazul, faptul că proprietarul a edificat construcţiile în conformitate cu autorizaţia eliberată potrivit legii precum şi a unei documentaţii cadastrale.
În caz contrar este aplicabilă sancţiunea prevăzută de art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, republicată şi anume neînscrierea construcţiei edificate fără autorizaţie în cartea funciară.
În raport de considerentele menţionate, Curtea va admite ambele recursuri, va casa decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea.

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Plata pretului. Consemnarea sumei la dispozitia promitentului vanzator.

2010-10-15T13:20:00.002+03:00

Potrivit art. 1298 C. civ.„dacă vinderea nu este executată prin culpa uneia dintre părţile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită, având-o primită, dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii”, iar în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract”.
Cum reclamanţii şi-au îndeplinit, integral, obligaţiile asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2004 şi actul adiţional din 14 ianuarie 2005, cu respectarea dispoziţiilor legale citate instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Întrucât în proces nu s-au dovedit afirmaţiile pârâtului referitoare la existenţa unei alte înţelegeri privind ridicarea unei construcţii în comun cu reclamanţii ori că ar fi fost viciat consimţământul promitentului-vânzător şi cum creşterea preţului nemişcătorului în perioada cât pârâtul a refuzat executarea contractului, nu poate constitui o apărare serioasă şi justificată de natură a face ineficient demersul reclamanţilor, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.

Decizia ICCJ nr. 5040/20 iunie 2007-Sectia cicila si de proprietate intelectuala-Dosar nr. 9395/3/2005

Conform Convenţiei intitulată „Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” autentificată sub nr. 3661 din 18 noiembrie 2004 de B.N.P. B.N. Bucureşti, pârâtul M.I.M. s-a obligat să transmită, liber de orice sarcini şi fără nici un litigiu, reclamanţilor M.V. şi M.C.A., soţi, dreptul de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, format din teren în suprafaţă de 360 mp şi construcţie edificată pe acesta, compusă din două camere, holl, baie, bucătărie, vestiar şi marchiză (filele 7-8 dosar de fond).
Potrivit convenţiei, preţul integral al imobilului a fost stabilit la suma de 252.000 Euro, din care, la data autentificării promisiunii de vânzare, pârâtul-vânzător (promitent) a primit suma de 17.000 Euro, urmând ca restul de preţ în sumă de 235.000 Euro să fie plătiţi astfel: în termen de 15 zile de la data autentificării antecontractului se va plăti suma de 30.000 Euro, urmând ca restul de 205.000 Euro să fie plătit la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Este de menţionat că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cuprinde şi clauze referitoare la alte obligaţii asumate de părţi în scopul aducerii la îndeplinire a tranzacţiei.
Ulterior, prin actul adiţional autentificat sub nr. 91 din 14 ianuarie 2005 la acelaşi birou notarial (fila 9 dosar de fond), părţile au modificat, parţial, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, numai cu privire la plata preţului, în sensul că pârâtul promitent a mai primit, cu titlu de avans, suma de 13.000 Euro, urmând ca echivalentul în lei al sumei de 222.000 Euro să fie achitaţi la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea de certificare fapte nr. 2382 din 28 martie 2005 notarul public B.N., în prezenţa reclamantei şi a pârâtului, a constatat şi consemnat că acesta din urmă refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare (filele 27 dosar apel), iar prin declaraţia autentificată de acelaşi notar sub nr. 5300 din 20 iunie 2005, pârâtul, sub semnătură şi scris propriu, şi-a justificat refuzul de perfectare a actului: „nu vreau să mai închei contractul de vânzare-cumpărare, conform antecontractului, întrucât rămân cu o suprafaţă prea mică de teren (30 mp)” fila 105 dosar de fond.
Conform notificării înregistrate sub nr. 2297 din 21 decembrie 2006 la Biroul Executor judecătoresc D.G. şi a procesului-verbal din 18 decembrie 2006, încheiat de acelaşi executor judecătoresc, s-a consemnat şi s-a adus la cunoştinţa pârâtului vânzător, conform art. 588 alin. (2) C. proc. civ., faptul că reclamanţii vânzători au consemnat la CEC la dispoziţia pârâtului suma de 222.000 Euro, echivalent în lei, reprezentând restul de preţ al imobilului, conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare şi a actului adiţional (filele 36 şi 41 dosar de apel).
Potrivit art. 1298 C. civ.„dacă vinderea nu este executată prin culpa uneia dintre părţile contractante, aceasta va pierde arvuna dată sau o va întoarce îndoită, având-o primită, dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii”, iar în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract”.
Cum reclamanţii şi-au îndeplinit, integral, obligaţiile asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2004 şi actul adiţional din 14 ianuarie 2005, cu respectarea dispoziţiilor legale citate instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Întrucât în proces nu s-au dovedit afirmaţiile pârâtului referitoare la existenţa unei alte înţelegeri privind ridicarea unei construcţii în comun cu reclamanţii ori că ar fi fost viciat consimţământul promitentului-vânzător şi cum creşterea preţului nemişcătorului în perioada cât pârâtul a refuzat executarea contractului, nu poate constitui o apărare serioasă şi justificată de natură a face ineficient demersul reclamanţilor, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.

Hotărâre care ţine loc de act de vânzare-cumpărare. Caracterul declarativ al acesteia. Condiţii de admisibilitate

2010-10-15T12:56:00.002+03:00

Hotărârea care ţine loc de act de vânzare – cumpărare are caracter declarativ, ea, constată înţelegerea părţilor intervenită anterior.
Acest lucru, este posibil, numai cu privire la convenţii care la momentul încheierii lor întruneau toate condiţiile de validitate nu şi cu privire la convenţii lovite de nulitate absolută pentru lipsa uneia sau unora dintre condiţiile de validitate, întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită în nici un fel şi nici nu poate fi validată prin hotărâre judecătorească, dacă legea, prin excepţie, nu dispune în sens contrar.

(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.984 din 11 martie 2008)

Prin sentinţa nr.282 din 1 martie 2007, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins cererea formulată de reclamantul M.N., asociat unic la SC M.P. SRL în contradictor cu pârâta F.R.M.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei că cererea reclamantei prin care a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic în ce priveşte cumpărarea amenajării piscicole situate în comuna B. pe pârâtul C. nu poate fi admisă deoarece pârâta la momentul vânzării nu a avut în patrimoniu terenul pe care se afla amenajarea piscicolă.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.138 din 26 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În contra deciziei menţionate reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii.
Deşi recurenta nu încadrează criticile formulate în motivele prevăzute limitativ de art.304 Cod procedură civilă, dezvoltarea acestora permite încadrarea lor în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
În anul 2003 când recurentul pretinde că a dobândit de la intimată terenul, regimul juridic al circulaţiei terenurilor era reglementat de Legea nr.54/1998, care prin art.2 alin.1 a stipulat că înstrăinarea şi dobândirea terenurilor de orice fel prin acte juridice între vii trebuie să fie făcute prin încheierea actului în forma autentică.
Atât prin Legea nr.18/1991 cât şi prin Legea nr.54/1998 forma autentică a actului de înstrăinare a fost instituită ad validitatem.
În atare situaţie, cererea reclamantului recurent prin care a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic pentru amenajarea piscicolă situată pe suprafaţa de teren de 21,5 ha în mod corect a fost respinsă de instanţă. Aceasta, deoarece, pe de o parte, nu s-a făcut dovada că vânzătoarea - pârâtă ar fi dobândit prin act autentic terenul în speţă iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi făcut o atare dovadă, cum în anul 2003 când reclamantul pretinde că ”a cumpărat”, înstrăinarea şi dobândirea de terenuri fiind supuse şi ele condiţiei de validitate a formei autentice, actul care la acel moment era lovit de nulitate absolută nu poate fi confirmat pe cale judiciară printr-o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare – cumpărare în forma autentică.
Hotărârea judecătorească care ţine loc de act de vânzare – cumpărare are caracter declarativ, ea, constată înţelegerea părţilor intervenită anterior.
Acest lucru, este posibil, numai cu privire la convenţii care la momentul încheierii lor întruneau toate condiţiile de validitate nu şi cu privire la convenţii lovite de nulitate absolută pentru lipsa uneia sau unora dintre condiţiile de validitate, întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită în nici un fel şi nici nu poate fi validată prin hotărâre judecătorească, dacă legea, prin excepţie, nu dispune în sens contrar.
Aşa fiind Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.

Art. 322 pct. 7 CPC. A doua hotãrâre vizeaza doar un aspect procedural. In puterea lucrului judecat intra si considerentele.

2010-10-15T09:14:00.003+03:00

Decizia ICCJ nr. 2391/21.04.2010-Sectia civila si de proprietate intelectuala-Dosar nr. 1063/46-2009

O soluţie care nu face decât să constate că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut cu neobservarea prevederilor art. 304 C. proc. civ. care reglementează motivele de nelegalitate în limitele cărora poate fi cenzurată hotărârea de primă instanţă nu poate nesocoti şi încălca statuările deciziei anterioare (pronunţată în cadrul aceluiaşi proces), de trimitere a cauzei spre rejudecare.
In speta, ceea ce a tranşat această a doua hotărâre împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire, solicitându-se anularea ei, nu a fost decât un aspect de ordin formal, procedural, respectiv, acela legat de posibilitatea încadrării criticilor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
De aceea, o astfel de hotărâre, care în al doilea ciclu procesual a cenzurat hotărârea dată la momentul rejudecării doar sub aspect formal, procedural, nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare.
Ceea ce greşeşte în analiză instanţa de revizuire (conform hotărârii atacate cu prezentul recurs) este faptul că se bucură de autoritate de lucru judecat numai dispozitivele hotărârilor, iar cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ar fi incident doar în situaţia în care hotărârile ar conţine dispoziţii de neconciliat, care nu se pot executa simultan.
Or, în egală măsură cu dispozitivul, intră în autoritate de lucru judecat considerentele necesare ale hotărârii, cele care explică şi sprijină soluţia din dispozitiv.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 29 iulie 2009, B.G. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii M.G. şi M.E., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 839/R din 5 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, susţinând că aceasta este potrivnică deciziei civile nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, tot de către Tribunalul Vâlcea.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a susţinut că ultima decizie pronunţată în cauză contravine celei dintâi, încălcând autoritatea de lucru judecat a acesteia, ceea ce deschide calea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel Piteşti a pronunţat sentinţa nr. 110/F-CM din 30 septembrie 2009, prin care a respins revizuirea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit deciziei nr. 839/R/2009 Tribunalul Vâlcea a respins recursul declarat de B.G. împotriva sentinţei civile nr. 7274/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Anterior, prin decizia nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008 se admisese recursul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 2535 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, casată sentinţa şi cauza trimisă spre rejudecare instanţei de fond.
S-a apreciat, faţă de conţinutul dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că rostul reglementării acestui caz de revizuire este acela al sancţionării încălcării autorităţii de lucru judecat, în acele situaţii în care, soluţionându-se separat două sau mai multe cauze şi, neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispoziţii nu se pot concilia şi nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.
În speţă însă, nu există această contrarietate între dispozitive, câtă vreme prin decizia nr. 1412/R din 13 noiembrie 2008 s-a dispus casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar prin decizia nr. 839/R/2009 a fost respins recursul.
În realitate, după pronunţarea deciziei de casare, instanţa de trimitere nu a ţinut seama de îndrumările date de instanţa de control judiciar, de a reuni cauzele ce fuseseră disjunse, numai că această nemulţumire nu poate fi valorificată prin promovarea unei cereri de revizuire.
Stabilindu-se că nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă în consecinţă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs B.G., care a susţinut caracterul ei nelegal, întrucât cea de-a doua hotărâre, pronunţată în urma trimiterii spre rejudecare a nesocotit practic îndrumările instanţei de recurs privitoare la necesitatea reunirii pricinilor care fuseseră disjunse în mod artificial.
Ca atare, au rămas două hotărâri definitive date în una şi aceeaşi cauză care au dat rezolvări diferite aceleiaşi chestiuni.
Deşi instanţa de revizuire reţine că, într-adevăr, la rejudecare nu s-a ţinut seama de îndrumările deciziei de casare, în acelaşi timp, constată că nu se regăsesc elementele specifice pentru încălcarea lucrului judecat şi că ar exista doar o nemulţumire a revizuentului care nu poate însă, să fie îndreptată pe calea revizuirii, dar fără să se precizeze care ar fi calea de urmat.
În această modalitate, prin respingerea cererii de revizuire se încalcă ordinea de drept şi se nesocotesc hotărâri care se bucură de puterea lucrului judecat.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 C. proc. civ.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză, obligatorie în condiţiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente:
Prin formularea cererii de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a pretins că a fost nesocotită puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1412/R/2008 a Tribunalului Vâlcea (prin care, admiţându-se recursul exercitat, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca la reluarea judecăţii să fie reunite cauze care fuseseră disjunse în mod artificial), prin pronunţarea deciziei nr. 839 din 5 iunie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Or, această din urmă decizie respinge recursul exercitat de B.G. împotriva sentinţei nr. 7274 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, reţinând în considerente că motivele de nelegalitate invocate nu se încadrează în dispoz. art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea exercita controlul în drept asupra soluţiei pronunţate. În plus, s-a reţinut, recurentul nu justifică o vătămare care să impună casarea sentinţei.

O asemenea soluţie, care nu face decât să constate că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut cu neobservarea prevederilor art. 304 C. proc. civ. care reglementează motivele de nelegalitate în limitele cărora poate fi cenzurată hotărârea de primă instanţă nu poate nesocoti şi încălca, aşa cum se pretinde, statuările deciziei anterioare (pronunţată în cadrul aceluiaşi proces), de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Ceea ce a tranşat această a doua hotărâre împotriva căreia a fost îndreptată cererea de revizuire, solicitându-se anularea ei, nu a fost decât un aspect de ordin formal, procedural, respectiv, acela legat de posibilitatea încadrării criticilor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
De aceea, o astfel de hotărâre, care în al doilea ciclu procesual a cenzurat hotărârea dată la momentul rejudecării doar sub aspect formal, procedural, nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei de casare.
Ceea ce greşeşte în analiză instanţa de revizuire (conform hotărârii atacate cu prezentul recurs) este faptul că se bucură de autoritate de lucru judecat numai dispozitivele hotărârilor, iar cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ar fi incident doar în situaţia în care hotărârile ar conţine dispoziţii de neconciliat, care nu se pot executa simultan.
Or, în egală măsură cu dispozitivul, intră în autoritate de lucru judecat considerentele necesare ale hotărârii, cele care explică şi sprijină soluţia din dispozitiv.

În speţă însă, aşa cum s-a menţionat, considerentele pentru care s-a respins cel de-al doilea recurs nu sunt de natură să contrazică soluţia din decizia de casare, pentru a fi deschisă astfel, calea revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru toate aceste argumente, care vin să suplinească în parte, considerentele din sentinţa atacată, recursul a fost apreciat ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.

Uzucapiune. Jurisprudenta ICCJ

2010-09-22T08:21:00.003+03:00

1. Legea aplicabila în cazul prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat în sensul că în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr. 115/1938[1]

2. Situatia detentorului precar

Curtea Suprema de Justiţie soluţionând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, s-a pronunţat în sensul că locatarul, exercitând o posesie precara, nu poate dobândi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locatiunii[2].
Curtea a reţinut în considerente cã detenţia locatarului, fiind viciata de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobândirea proprietăţii asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.

3. Problema curatorului special (curatorului litis);

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat în sensul că “(…) prin art. 44 din Codul de procedură civilă este reglementată posibilitatea numirii de către instanţă, în caz de urgenţă, a unui curator special. Aşadar, o atare reglementare a numirii curatorului special de către instanţă, în caz de urgenţă, nu poate fi considerată că ar intra în coliziune cu prevederile referitoare la instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, în condiţiile arătate în art. 152 din Codul familiei, câtă vreme chiar în cuprinsul acestui text de lege se subliniază că situaţiile la care se referă sunt "în afară de alte cazuri prevăzute de lege”. Ca urmare, prevederile din cuprinsul art. 44 din Codul de procedură civilă, referitoare la numirea curatorului special, reprezentând o reglementare distinctă de aceea pe care o conţine art. 152 din Codul familiei, privind instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, au aplicabilitate proprie.(...)[3]

4. Situaţia posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974:

Prin Decizia nr. IV/16 ianuarie 2006, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, au statuat că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, prescripţia achizitiva asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel ca, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 şi Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecata sa constate ca au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
In considerente acestei decizii s-a reţinut că din examinarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezulta ca intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior.

5. Capacitatea procesuala a pârâtilor decedati la data introducerii acţiunii.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile..
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii iar potrivit prevederilor art. 7 din acelasi act normativ, capacitatea de folosinţă se pierde odată cu moartea persoanei.

Fata de aceste prevederi clare :

Daca chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecata rezulta ca pârâţii sunt decedati, instanta va invoca din oficiu excepţia lipsei capacitatii procesuale active.

In acest sens s-a pronuntat si ICCJ[4] într-o decizie de speta din care citez:

„Reclamanţii, prin cererea înregistrată la data de 20 mai 1999, au chemat în judecată în calitate de pârâţi două persoane decedate.
Este de stabilit dacă cei doi pârâţi – decedaţi înaintea momentului înregistrării cererii de chemare în judecată - puteau fi “părţi” în proces în contradictoriu cu care reclamanţii urmau să-şi constate drepturile.
C.proc.civ. – Cartea II procedura contencioasă – Titlul I – Părţile – art.41 prevede că “orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul naşterii şi o pierd odată cu moartea (art.7 Decretul nr.31/1954). În consecinţă, ca urmare a decesului, pârâţii din această cauză şi-au pierdut capacitatea de folosinţă, deci nu sunt părţi în proces.
Astfel fiind, în mod temeinic instanţa de fond a formulat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor, care este o excepţie de fond peremptorie, absolută, pe care a admis-o, respingând acţiunea, soluţie menţinută corect şi de către instanţa de apel.
Susţinerile recurenţilor în legătură cu existenţa sau nu a moştenitorilor pârâţilor, cu modalitatea de emitere a certificatului de vacanţă succesorală sau cu introducerea în cauză a Municipiului Bucureşti prin primar general, sunt nefondate pentru că în cazul în speţă nu este vorba de pârâţi care ar fi decedat pe parcursul judecării cauzei, pentru a se aplica prevederile art.243 pct.1 Cod procedură civilă şi, eventual, în ipoteza când nu există moştenitor să se constate dacă a fost sau nu emis certificatul de vacanţă succesorală, în speţă fiind vorba de pârâţii decedaţi înainte de înregistrarea cauzei.
Astfel fiind, urmează a respinge recursul ca nefondat”

Daca chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecata sau din investigatiile ulterioare, rezulta ca pârâţii erau decedati la data introducerii actiunii si se solicita numirea de catre instanta a unui curator litis, cererea de numire a curatorului se va respinge si se va invoca exceptia lipsei capacitatii procesuale:

In acest sens s-a pronuntat si ICCJ[5] într-o decizie de speta din care citez:

„Instanţele au soluţionat cererea în conformitate cu normele de procedură civilă. Au constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă pentru chemarea în judecată şi au invocat, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei H.M. despre care chiar în acţiune reclamanţii au indicat că este decedată.
In mod corect s-a constatat că nu pot fi chemate în judecată persoane decedate, iar cât priveşte numirea unui curator litis pe „seama moştenitorilor numitei H.M. până la apariţia acestora în proces”, măsura a fost ilegală.
Art. 152 lit. a Cod familie, în temeiul cărora s-a dispus curatela, prevede textual că se poate institui curatela „dacă din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţii fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate personal să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant”.
Condiţia primară, sine qua non pentru numirea unui curator, este să existe o persoană într-una din situaţiile arătate de text.
Pârâta H.M. despre care chiar reclamanţii, prin acţiune, afirmă că este decedată, nu mai este o persoană în termenii stabiliţi de Decretul nr.31/1954 - privind persoanele fizice şi juridice, pentru a putea fi reprezentată
Pentru aceste considerente, recursul reclamanţilor a fost respins ca nefondat.”

Daca chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecata sau din investigatiile ulterioare rezulta ca pârâţii sunt decedati, nu se poate pune problema introducerii în cauza a mostenitorilor

In acest sens s-a pronuntat si ICCJ[6] într-o decizie de speta din care citez:

„Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii de folosinţă a pârâţilor este legală, iar prin pronunţarea acestei soluţii nu a fost îngrădit accesul recurenţilor-reclamanţi la justiţie, aşa cum susţin aceştia.
Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, însă formularea acţiunii în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual constituie principala condiţie pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanţa judecătorească.
În cauză, instanţa de fond şi cea de apel nu au reţinut că reclamanţii-recurenţi nu ar avea calea acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului pretins prin acţiune. S-a reţinut, că acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu persoane care erau decedate la data înregistrării cererii, pârâţii nu au capacitate procesuală de folosinţă.
Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor este corectă, în raport cu art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile şi art. 7 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia capacitatea de folosinţă se pierde odată cu moartea persoanei.
Acţiunea fiind formulată la data de 30 iulie 2003, în contradictoriu cu două persoane a căror capacitate de folosinţă încetase la decesul acestora, în anul 1984, nu exista pentru instanţe obligaţia identificării moştenitorilor acestora şi citării lor în proces.
Numai atunci când decesul survine după data înregistrării acţiunii procesul este continuat prin introducerea în cauză a moştenitorilor celui decedat, însă şi în această situaţie partea interesată trebuie să ia măsurile necesare pentru continuarea procesului, prin introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate în cursul procesului.
Întrucât în prezenta cauză persoanele chemate în proces erau decedate din anul 1984, nu puteau figura ca părţi, iar dispoziţiile legale invocate de recurenţi nu prevăd posibilitatea valorificării unui drept pe calea acţiunii formulate în contradictoriu cu o persoană decedată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanţi a fost respins.”

[1] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile unite, dec. nr. LXXXVI (86)/2007
[2] Curtea Supremă de Justiţie, Secţiile unite, dec. nr. 8/1999, publicată în M.Of. nr. 636 din 27 decembrie 1999.
[3] Secţiile Unite ale ICCJ, prin Decizia nr. XXXVII din 7 mai 2007, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 752 din 06/11/2007

[4] Curtea Supremă de Justiţie. Secţia civilă, decizia nr.1056 din 18 martie 2003

[5] Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6184 din 9 noiembrie 2004

[6] Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2383 din 24 martie 2005

Suspend. execut. silite a unei hot.jud. nu se poate dispune decât în cazuri excepţionale, in care nu se identifica nicio culpa in sarcina petentului.

2010-08-18T12:30:00.013+03:00

Dosar nr. .../221/2010

Incheierea civilã nr. ...

Şedinţa publicã din data de ....2010
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER C.C.
Pe rol fiind soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite, formulata de petenta SC ...SRL.
Fara citarea partilor.
La apelul nominal făcut în şedinţa publicã se prezinta pentru petenta av. ...care solicita admiterea cererii si suspendarea executarii silite avand în vedere situatia disperata în care se gaseste petenta si faptul ca a achitat cauţiunea.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. .../221/2010, petenta SC ... SRL a solicitat instanţei să se dispună suspendarea provizorie a executării silite a Sentinţei comerciale nr. .../2010 pronuntata de Tribunalul..., pana la soluţionarea cererii de suspendare formulata în Dosarul nr. .../221/2010 în care s-a contestat executarea silita în Dosarul execuţional nr. .../2010 al BEJ ...
Cererea a fost legal timbratã cu taxă de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei si s-a facut dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de ...lei (Recipisa de consemnare nr. ...).
Expunand situatia de fapt petenta a aratat ca prin Sentinţa comerciala nr. ../2010 pronuntata de Tribunalul ... a fost obligata la plata sumei de ...Euro si la plata cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei hotarari petenta a declarat apel aflat în prezent pe rolul Curţii de Apel ... si, având în vedere faptul ca s-a început executarea silita în Dosarul nr. .../2010 al BEJ ...a formulat si o contestatie la executare, înregistrata pe rolul Judecatoriei Deva sub nr. .../221/2010, în cadrul careia a solicitat si suspendarea executarii silite.
Motivele invocate de petenta în sustinerea cererii de suspendare se referera în special la legalitatea si temeinicia titlului executoriu.
In plus petenta a mai aratat ca i-au fost sechestrate 4 autovehicule gajate la alţi creditori si care de fapt erau si instrainate, ca are de restituit un credit de 400.000 Euro la BCR, are de achitat rate la contractele de leasing si de platit salarii iar în plus datorita sechestrarii autovehiculelor nu-si poate indeplini obligatiile asumate prin contractele de transport.
În drept a invocat prev. art.403 alin.4 din Cod proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit disp. art. 399 alin. 1 c. pr. civ., „(1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare [...].
Potrivit prev. art. 403 alin.4 c. pr. civ., “In cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul”.
Din analiza acestor dispozitii legale incidente in cauza, rezulta ca, pentru a se dispune suspendarea provizorie a executarii silite pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite formulate in cadrul contestatiei la executare, este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii legale
· sa se faca dovada consemnarii cauţiunii;
· sã se faca dovada formularii unei contestatii la executare, in cadrul careia sa se fi cerut si suspendarea executarii silite.
· sa se justifice existenta unor cazuri urgente care impun luarea acestei masuri;
In speta s-a consemnat cautiunea si s-a facut si dovada ca s-a formulat o contestaie la executare dar petenta, prin conduita sa în Dosarul nr. ..., demosnstreaza ca încearca sa tergiverseze soluţionarea apelului, nemanifestand interes pentru solutionarea acestuia cu celeritate.
Astfel, din informatiile publicate pe portalul instantelor de judecata, rezulta ca petenta care a formulat apelul si care ar fi trebuit, pe de o parte sa cunosca foarte bine dosarul din moment ce a declarat apel iar pe de alta parte, ar fi trebuit sa fie foarte interesata sa se solutioneze rapid cauza din moment ce potrivit prevederilor art. 720 indice 8 Cod pr civila, hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii iar exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea, la primul termen de judecata, stabilit în data de 27.05.2010, a cerut termen pentru a-si pregati apararea, astfel încât cauza are termen de judecata în data de 30.09.2010.
Mai mult, chiar din cererea depusa de petenta la dosar rezulta cã aceasta nu a solicitat suspendarea executarii silite în cadrul contestatiei la executare introduse initial ci printr-o cerere separata depusa doar în ziua în care a depus si prezenta cerere de suspendare provizorie iar în cerere nu s-a facut cel puţin menţiunea ca s-ar fi achitat taxa de timbru pentru cererea de suspendare a executarii în cadrul contestatiei la executare.
In plus, din informatiile din aplicaţia ECRIS rezulta cã Dosarul nr. .../221/2010 nici nu este la primul termen de judecata.
Fata de cele expuse mai sus, instanta, având în vedere si faptul ca suspendarea executarii silite a unui titlu executoriu nu se poate dispune decât în cazuri cu totul excepţionale iar în prezenta cauza tergiversarea judecatii apelului este imputabila chiar petentei, va respinge cerererea de suspendare provizorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Respinge cererea de suspendare provizorie a executării silite formulata de petenta S.C. ... S.R.L..
Prezenta încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din ....2010, ora 10.

Instanţele de fond au dat o interpretare excesiv de rigidă prevederilor legale. Calitatea procesuală pasivă a Primăriei. Concilierea prealabila.

2010-08-16T14:57:00.005+03:00

Prin prevederile art.720 indice 1 C. proc. civ. s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Pârâţii se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art.720 indice 1 C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare şi fără a-şi manifesta voinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât se poate deduce ca scopul in care s-au prevalat de aceste prevederi legale este acela de a paraliza demersul în justiţie al recurentei reclamante.

În mod corect, conventia trebuia încheiată între unitatea administrativ teritorială reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ .

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, iar intimatele pârâte au exercitat cu rea-credinţă aceste drepturi, când au susţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului prin Primar (ca organ executiv) şi lipsa concilierii directe. Prin urmare, în cauză, prevederile art.720 indice 1 C. proc. civ. au fost îndeplinite (organul executiv fiind invitat la conciliere) iar voinţa părţilor este aceea de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească şi nu pe cale amiabilă.

Instanţele de fond au dat o interpretare excesiv de rigidă prevederilor legale.

ICCJ-Sectia comerciala, Decizia nr. 920 din 5 martie 2010

Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 212.204,65 lei, reprezentând 160.019,10 lei debit şi 46.929,55 lei dobânda legală, calculată conform O.G. nr.9/2003, până la data de 9 septembrie 2008.
Prin sentinţa comercială nr.983/7 aprilie 2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C. SA pentru lipsa procedurii concilierii directe şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului.
Instanţa a reţinut că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, în condiţiile în care concilierea a fost făcută faţă de Primărie, nu faţă de Consiliul Local al Municipiului, iar Primăria nu este parte în contract, şi ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C. SA iar prin decizia comercială din 5 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi a fost respins ca nefondat apelul formulat.
În motivarea deciziei a fost reţinută lipsa concilierii directe, în condiţiile în care contractul de prestări servicii, în executarea căruia reclamanta a susţinut că a realizat lucrări, este încheiat între Consiliul Local al Municipiului, ca beneficiar, şi SC C. SA, ca prestator, Primăria Municipiului fiind terţ faţă de convenţie, situaţie în care nu are calitate procesuală pasivă.
Reclamanta SC C. SA a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.75/2009 a Curţii de Apel Iaşi, iar în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că ambele instanţe au interpretat greşit dispoziţiile art.7201 C. proc. civ., întrucât procedura concilierii directe a fost realizată, aşa cum rezultă din dosar.
Consiliul Local este autoritate deliberativă şi, în această calitate, a încheiat contractul de prestări servicii, iar primarul şi implicit Primăria au autoritate executivă, potrivit art.61 şi 77 din Legea nr.215/2001, acesta având calitate procesuală pasivă.
Consiliul Local nu dispune de o structură funcţională de specialitate tehnico-economică care să aibă ca activitate verificare, acceptare lucrări, decontare lucrări executant.
Prin cererea de chemare în judecată au avut calitatea de pârâţi atât Consiliul Local cât şi Primăria Municipiului, iar aceleaşi pretenţii au mai format obiectul unei somaţii de plată. Raţiunea concilierii directe prevăzute de art.7201 C. proc. civ. este de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, şi nu de a tergiversa soluţionarea cauzei.
Consiliul Local şi Primăria Municipiului au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă faţă de partea contractantă iar Primăria Municipiului nu are calitate procesuală, nefiind parte în contract.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate care, deşi nu au fost încadrate în drept de recurentă, ele se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 306 alin.(3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul este fondat.
Prin prevederile art.7201 C. proc. civ. s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Raţiunea reglementării menţionate a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanţelor şi de a simplifica procedura soluţionării cauzelor având ca obiect pretenţii de natură bănească, cauze care pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor pe cale judecătorească.
Înalta Curte a constatat că pârâţii se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art.7201 C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare şi fără a-şi manifesta voinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în justiţie al recurentei reclamante.
Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată atât Consiliul Local cât şi Primăria Municipiului.
La data de 8 mai 2007, prin adresa nr.3718, Primăria Municipiului – Direcţia tehnică, a fost notificată şi invitată la conciliere conform art.7201 C. proc. civ., fapt ce rezultă din actele depuse la dosarul de fond.
Este adevărat că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii nr. 15075/18 februarie 2004 cu Consiliul Local al Municipiului, reprezentat de Primar şi directorul executiv, care au şi semnat contractul, dar Consiliul Local, conform art.1 alin.1 lit.d şi art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate executivă, care pune în aplicare şi duce la îndeplinire hotărârile şi dispoziţiile Consiliului Local, conform art.61 şi 77 din Legea nr.215/2001. Primăria este o instituţie publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.
Raportându-ne strict la autonomia locală, şi având în vedere dispoziţiile art.66-69 din Legea nr.215/2001, se poate spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare; de execuţie al Consiliului Local şi de şef al administraţiei locale şi a aparatului.
Potrivit art.67 din Legea nr.215/2001, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum şi în justiţie. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiţie, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiţie să figureze, în calitate de pârât şi Consiliul Local.
Astfel, contractul de prestări servicii nr.15075/18 februarie 2004 a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului în urma Hotărârii nr.255 din 28 aprilie 2004. O astfel de hotărâre a Consiliului Local poate să aibă şi semnificaţia exprimării acordului de voinţă al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) pentru încheierea unui contract, cu toate consecinţele care decurg de aici.
Contractul în discuţie a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului având la bază Hotărârea nr. 255/2004, şi Primarul Municipiului, care reprezintă oraşul conform art. 67 din Legea nr. 215/2001, primarul exercitând şi funcţia de ordonator principal de credite, potrivit art.68 lit.f din Legea nr.215/2001.
Astfel, că de fiecare dată când acţiunea în justiţie vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând şi capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu, alături de Consiliul Local, trebuie să stea şi primarul având în vedere dispoziţiile art.67 şi 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale expuse, ambele instanţe, respectiv instanţa de apel cât şi instanţa de fond, au apreciat greşit că Primarul Municipiului a semnat contractul de prestări servicii nu în calitate de reprezentant al Primăriei.
Instanţele de judecată aveau obligaţia ca, în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 pct.5 C. proc. civ., să stabilească cadrul procesual ţinând cont de raporturile juridice stabilite de părţi prin contractul de prestări servicii, cât şi de dispoziţiile Legii nr.215/2001 care stabileşte fără echivoc că Primarul şi implicit Primăria este autoritate executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă.
Prin urmare, nu se poate susţine că intimatele pârâte nu au avut cunoştinţă de valoarea şi natura pretenţiilor solicitate de recurenta reclamantă cât timp, înainte de promovarea acţiunii, Primăria Municipiului a fost notificată în condiţiile art.7201 C. proc. civ.
În mod corect, ar fi trebuit ca această convenţie de prestări servicii să fie încheiată între unitatea administrativ teritorială reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ la 28 aprilie 2004.
Dincolo de acest viciu de formă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, iar intimatele pârâte au exercitat cu rea-credinţă aceste drepturi, când au susţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului prin Primar (ca organ executiv) şi lipsa concilierii directe. Prin urmare, în cauză prevederile art.7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite (organul executiv fiind invitat la conciliere) iar voinţa părţilor este aceea de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească şi nu pe cale amiabilă, instanţele de fond dând o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi.
Având în vedere că litigiul a fost soluţionat pe excepţii fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 teza a –II-a C. proc. civ., a admis recursul, a casat hotărârea pronunţata, respectiv sentinţa comercială nr.983 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Iaşi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Iaşi.

Servitute de lumina.Inlocuirea ferestrelor de vedere cu ferestre de lumină şi aerisire.Principiul disponibilitatii.

2010-08-04T09:18:00.002+03:00

Prevederile art. 611-613 C. civ. limitează exerciţiul dreptului de proprietate în cazul vederii directe asupra fondului vecin, dar, concomitent, ele recunosc, neîngrădit, existenţa servituţii de lumină. Limitarea, în sensul arătat, a exerciţiului dreptului de proprietate şi, corelativ, recunoaşterea existenţei unei servituţii de lumină, au un caracter reciproc, în sarcina şi, respectiv beneficiul, tuturor proprietarilor unor fonduri limitrofe. Acest lucru înseamnă că acţiunea confesorie de servitute pornită de unul dintre proprietarii învecinaţi împotriva celorlalţi nu poate avea ca obiect decât consacrarea judiciară a obligaţiei şi, în acelaşi timp a dreptului de servitute. Stabilind corect că obiectul acţiunii consacrate de art. 611-613 C. civ., fiind ambivalent, cuprinde atât impunerea obligaţiei de respectare a anumitor distanţe în cazul servituţii de vedere, dar şi recunoaşterea servituţii de lumină şi aerisire a apartamentului, cu temei, instanţa de apel, admiţând acţiunea, a dispus, ţinând seama că distanţele menţionate nu au fost respectate, înlocuirea ferestrelor de vedere cu ferestre de lumină şi aerisire.

ICCJ-Sectia civila si de proprietate intelectuala-Decizia nr. 2172/18 martie 2005-Dosar nr. 8648/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 iunie 2003, T.I. şi T.G. au chemat în judecată pe N.R. şi N.L. pentru a fi obligaţi să desfiinţeze două ferestre cu vederea directă asupra fondului vecin, proprietatea lor (a reclamanţilor), incorporate în peretele casei pârâţilor şi aflate la o distanţă de 0,50 ml, contrar prevederilor art. 612 C. civ.
Judecătoria Pogoanele, prin sentinţa civilă nr. 360 din 8 octombrie 2003, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin decizia nr. 1456 din 5 mai 2004, a admis apelul pârâţilor şi, schimbând în parte sentinţa, a dispus înlocuirea ferestrelor de vedere (din litigiu) cu ferestre de lumină şi aerisire.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă, că soluţia instanţei din apel încalcă dispoziţiile art. 612 C. civ şi, corelativ, principiul disponibilităţii, întrucât a hotărât transformarea celor două ferestre de vedere în ferestre de lumină şi aerisire, lucru care nu a fost cerut prin acţiunea introdusă de instanţă.
Recursul este nefondat.
Exerciţiul dreptului de proprietate este subsumat, potrivit normelor constituţionale, conceptului de bună credinţă, obligaţiei de neatingere a drepturilor şi libertăţilor altor persoane (art. 57), precum şi de asigurare a bunei vecinătăţi [art. 44 alin. (8)]. Văzute ca limite interne de exercitare a dreptului de proprietate, aceste obligaţii fiinţează numai „în scopul pentru care ele au fost prevăzute” art. 18 din Convenţia ratificată prin Legea nr. 30/1994, text prevalent conform art. 11 alin. (3) din Constituţie), adică, conform art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în deplină concordanţă cu finalitatea economică şi socială a dreptului de proprietate. Ipoteza negativă a nesocotirii acestor limite, desemnează abuzul de drept şi atrage răspunderea juridică pentru prejudiciilor majore cauzate terţilor.
În sensul acestor reguli de drept, textul art. 611-613 C. civ. limitează exerciţiul dreptului de proprietate prin obligarea proprietarilor fondurilor limitrofe de a nu deschide ferestre, balcoane, etc. la o distanţă mai mică de 1,90 ml, dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau de 0,60 ml, când vederea este oblică asupra acestuia. Limitele arătate sunt însă fără aplicare în cazul deschiderilor destinate exclusiv luminării şi aerisirii apartamentelor, dacă ele nu procură vederea fondului vecin.
Textele menţionate limitează, ca atare, exerciţiul dreptului de proprietate în cazul vederii directe asupra fondului vecin, dar, concomitent, ele recunosc, neîngrădit, existenţa servituţii de lumină.
Numai că, limitarea, în sensul arătat, a exerciţiului dreptului de proprietate şi, corelativ, recunoaşterea existenţei unei servituţii de lumină, au un caracter reciproc, în sarcina şi, respectiv beneficiul, tuturor proprietarilor unor fonduri limitrofe. Acest lucru înseamnă că acţiunea confesorie de servitute pornită de unul dintre proprietarii învecinaţi împotriva celorlalţi nu poate avea ca obiect decât consacrarea judiciară a obligaţiei şi, în acelaşi timp a dreptului de servitute, ambele prevăzute de art. 611-613 C. civ. Altfel, finalitatea acestor dispoziţii legale, în accepţiunea normelor constituţionale, a dreptului comunitar şi dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, ar fi deturnată prin acreditarea judiciară a abuzului de drept, ceea ce este inacceptabil.
Or, în speţă, motivul de recurs, fondat aparent pe disponibilitate, tinde să valideze, judiciar, doar obligaţia (îngrădirea) impusă de art. 611-613 C. civ. şi să înlăture beneficiul servituţii de lumină, ceea ce este contrar finalităţii drepturilor prevăzute de aceste texte de lege şi, ca atare, inadmisibil. Stabilind corect că obiectul acţiunii consacrate de art. 611-613 C. civ., fiind ambivalent, cuprinde atât impunerea obligaţiei de respectare a anumitor distanţe în cazul servituţii de vedere, dar şi recunoaşterea servituţii de lumină şi aerisire a apartamentului, cu temei instanţa de apel, admiţând acţiunea, a dispus, ţinând seama că distanţele menţionate nu au fost respectate, înlocuirea ferestrelor de vedere cu ferestre de lumină şi aerisire.
Cum soluţia din apel se verifică, pentru motivele arătate, legală şi temeinică, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

Sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. (1) Cod pr civila

2010-06-29T14:55:00.005+03:00

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DEVA, JUDEŢUL HUNEDOARA
DOSAR NR. ...

ÎNCHEIERE DE SESIZARE A CURTII CONSTITUTIONALE
Şedinţa publică din ...

Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.G.M.

Pe rol fiind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. (1) Cod pr civila, raportat la prevederile art. 1 alin. (4), art. 16 si art. 124 din Constituţia României, invocatã de pârâta ...în procedura de soluţionare dupã casarea cu trimitere spre rejudecare a acţiunii formulate de reclamanta ....
Grefiera de şedinţa a facut referatul cauzei aratand ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale avocaţilor partilor au fost consemnate în Incheierea de sedinta din data de 23.06.2010.

INSTANŢA,

deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, a constatat urmãtoarele:
I. Obiectul şi istoricul cauzei
1. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. ..., reclamanta ... a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta ..., să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de ...lei pe care i-ar fi împrumutat-o la începutul lunii august 2007.
2. Expunând situaţia de fapt reclamanta a aratat că la începutul lunii august 2007 a împrumutat pârâtei suma de ...lei pe care aceasta s-a obligat sa i-o restituie în 3-4 zile dar ca pânã la data introducerii acţiunii nu si-a respectat obligatia asumata.
3. Acţiunea nu a fost motivată în drept.
4. Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar prin rãspunsurile la interogatoriu a arãtat cã nu o cunoaste pe reclamantã, cã a împrumutat într-adevar suma de ... lei vechi în anul 2007 dar nu de la reclamantã ci de la numitul ..., cãruia i-a şi restituit o parte din bani în luna noiembrie 2007.
5. Prin Sentinţa civila nr. 4268/2008 instanta a respins acţiunea ca fiind promovatã de o persoanã fãrã calitate procesualã activã, retinând în considerente cã „(…) din probatoriul administrat în cauză, rezultă că raportul obligaţional s-a stabilit între pârâtă şi numitul ... nicidecum între aceasta şi reclamantă”
6. Prin Decizia civilã nr. 344/R/2009 Tribunalul Hunedoara a admis recursul reclamantei a casat Sentinţa civila nr. 4268/2008 si a trimis cauza spre rejudecare Judecãtoriei Deva, în considerente reţinând cã „(…) raportul obligaţional s-a nãscut între reclamantã şi pârâtã prin urmare în mod greşit a fost respinsã acţiunea pe excepţia lipsei de calitate procesuala activa a reclmantei”
7. Cauza a fost reînregistrata de rolul Judecãtoriei Deva sub nr. ....
II. Poziţia pârâtei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate:
8. In procedura de soluţionare a cauzei dupã casarea cu trimitere spre rejudecare, pârâta ...a solicitat chemarea în garanţie a numitului ...şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. (1) Cod pr civilã, raportat la prevederile art. 1 alin. (4), art. 16 si art. 124 din Constituţia României.
9. Prin cererea depusã în scris prin registratura instanţei în data de 08.06.2010, pusã în discuţia pãrţilor în şedinţa publicã în data de 23.06.2010, pârâta ...a solicitat sã fie sesizata Curtea Constituţionala pentru a se pronunta cu privire la aceasta excepţie având în vedere faptul cã prevederile art. 315 alin. (1) Cod pr civila, care impun judecãtorului instanţei de fond învestitã cu soluţionarea cauzei ca urmare a casãrii cu trimitere spre rejudecare, sã se conformeze dispoziţiilor instanţei de recurs, contravin prevederilor art. 1, art. 16 si art. 124 din Constituţie. Concret, în speta, aratã pârâta instanta de recurs a stabilit fãrã a mai da posibilitatea judecãtorului fondului sã decidã altfel, cã între ea si reclamanta existã raportul juridic de împrumut în baza cãruia ar trebui sa restituie împrumutul desi probele administrate în cauzã duc la concluzia cã acest raport existã în realitate între pârâta si chematul în garanţie ..., cãruia pârâta i-a şi achitat dealtfel o parte din sumã.
10. Pârâta a apreciat cã prevederile art. 315 alin. (1) Cod pr civila contravin prevederilor art. 1 alin. (4), art. 16 si art. 124 din Constituţia României pentru cã:
· potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) judecãtorii ar trebui sã se supunã numai legii, iar decizia instanţei de recurs nu poate fi “(...) ridicatã la nivelul legii”;
· pentru a respecta principiul separaţiei puterilor în stat se impune ca judecãtorul sã se limiteze la aplicarea legii, pe care o poate interpreta doar juridic, interpretarea legalã fiind de competenţa legiuitorului;
· prin controlul judiciar exercitat de instanţele superioare se limiteazã independenta judecãtorilor care rejudecã acţiunile dupã casare;
· toţi cetãţenii, inclusiv magistraţii trebuie sã se supunã legii;
· Curtea Europeanã a Drepturilor Omului admite rolul instanţelor supreme în asigurarea controlului judiciar si în aplicarea/interpretarea uniformã a legii pe teritoriul unui stat (cauza Zielinschi, Pradal, Gonzales ş.a. c. Frantei, 1999, paragr. 59) însã nu admite posibilitatea impunerii unor soluţii obligatorii instanţelor inferioare;
III. Poziţia reclamantei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate:
11. Reclamanta a arãtat cã prevederile art. 315 alin. (1) Cod pr civila sunt în acord cu prevederile Constituţiei României pentru cã obligatitvitatea de a respecta hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe nu înseamnã cã judecãtorii fondului nu mai au posibilitatea de a interpreta probele administrate.
IV. Poziţia instanţei cu privire la admisibilitatea sesizarii Curţii Constituţionale:
12. Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, excepţia putând fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
13. In speţã:
· s-a invocat neconstituţionalitatea prevederile art. 315 alin. (1) Cod pr civilã în procedura de soluţionare a unei cauze civile dupã casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa care a soluţionat fondul;
· aceste prevederi au legãturã cu soluţionarea cauzei, instanţa de fond nemaiavând posibilitatea de a ajunge la altã concluzie cu privire existentã sau inexistenta raportului juridic obligaţional între pãrţi;
· Curtea Constituţionalã, deşi a mai analizat în proceduri anterioare constituţionalitatea prevederilor art. 315 alin. (1) Cod pr civilã nu s-a pronunţat în sensul declarãrii acestor prevederi ca fiind neconstituţionale;
14. Fiind îndeplinite cerinţele legale si neidentificând vreun motiv pentru care sã se poatã aprecia cã pârâta şi-ar fi exercitat dreptul cu încãlcarea prevederilor art. 723 Cor pr civilã, respectiv doar pentru a tergiversa judecatã, dispune sesizarea Curţii Constituţionale.
V. Poziţia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate:
15. In speţa s-a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 315 alin. (1) Cod pr. civilã.
16. Potrivit acestor prevederi, în caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
17. Autoarea excepţiei apreciazã cã aceste prevederi intrã în contradicţie cu urmãtoarele texte din Constituţia României:

· art. 1 alin. (4), care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi care are urmãtoarea formulare:

Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

· art. 16, care consacrã egalitatea în drepturi şi care are urmãtoarea formulare:

Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în fata legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia romana şi domiciliul în ţara. Statul roman garantează egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitati.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

· art. 124, care consacrã unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi independenţa judecãtorilor şi care are urmãtoarea formulare:

Înfăptuirea justiţiei
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unica, impartiala şi egala pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

18. Instanţa apreciazã cã prevederile art. 315 alin. (1) Cod pr civila sunt neconstituţionale în partea referitoare la obligarea judecãtorilor fondului de a respecta necondiţionat hotãrârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate de instanţa de recurs.
19. Ceea ce atrage în mod deosebit atenţia în textul analizat este faptul cã din modul de redactare a acestuia rezultã cã judecãtorul fondului este obligat sã respecte necondiţionat hotãrârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate chiar şi în cazul în care ar constata cã modul în care instanţa de recurs a dezlegat respectiva problemã de drept intrã în contradicţie evidentã, fãrã vreo posibilitate de interpretare, cu texte de lege clare, în vigoare dar ignorate/necunoscute de instanţa de recurs.
20. Dacã o apreciere diferitã a probelor administrate în cauzã poate justifica consacrarea legislativã a unei restrângeri a libertãţii judecãtorului fondului de a încadra o anumitã situaţie de fapt în ipoteza unei norme juridice, dat fiind cã judecãtorii de la instanţele superioare se prezumã a fi mai cu experienţã şi cu o pregãtire superioarã celor de la instanţele inferioare, impunerea concluziilor instanţelor superioare judecãtorilor fondului, chiar şi în situaţia în care ar fi evident cã soluţia datã se bazeazã pe ignorarea/necunoaşterea unui text de lege în vigoare, constituie o încãlcare a prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 124 alin. (3) din Constituţie.
21. Astfel, deşi judecãtorul este obligat sã se supunã numai legii, pentru a putea aplica prevederile art. 315 alin. (1) Cod pr. civilã, în situaţia ipoteticã expusã mai sus, dar care trebuie avutã în vedere ca posibilitate realã în practica instanţelor din România, judecãtorul fondului va trebui sã acorde prioritate deciziei de casare în faţa legii, încãlcând în acest fel atât principiul separaţiei si echilibrului puterilor în stat cât şi principiul independenţei judecãtorului care nu trebuie sã se supunã decât legii.
22. Referitor la acest text mai este de remarcat si faptul cã potrivit prevederilor art. 329 alin. (3) Cod pr civila, dezlegarea data problemelor de drept de cãtre Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei, este obligatorie pentru instante, or, în situaţia în care instanţa de recurs a ignorat/nu a cunoscut o decizie datã într-un recurs în interesul legii şi a casat cu trimitere spre rejudecare o cauzã, impunând o soluţie instanţei de fond diferitã de cea datã de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecãtorul fondului este din nou pus în situaţia absurdã de a încãlca una sau alta dintre cele douã norme de procedurã.
23. In concluzie, textul art. 315 alin. (1) Cod pr civila are o redactare care nu permite în nicio situaţie judecãtorului fondului sã nu ţinã cont de concluziile instanţei de recurs, chiar în cazul în care acesta ar constata cã decizia de casare încalcã în mod evident un text de lege în vigoare sau o decizie datã de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, motiv pentru care apreciem ca se impune admiterea excepţiei.
24. În temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa,

DISPUNE:

Sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 315 alin. (1) Cod pr civilã, raportat la prevederile art. 1 alin. (4), art. 16 si art. 124 din Constituţia României, excepţie invocatã de pârâta .... în procedura de soluţionare dupã casarea cu trimitere spre rejudecare a acţiunii formulate de reclamanta ....
În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992 republicată, suspendă judecarea cauzei, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
IREVOCABILA.
Pronunţata în şedinţã publica, astazi ...., ora 14.

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Titlu de proprietate neintabulat in cartea funciara.

2010-05-14T16:59:00.004+03:00

Dosar nr. 1594/221/2010

Sentinţa civilã nr. 2705
Şedinţa publică din data de 28.04.2010
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Magdalena Gianina Manole

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile formulate de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâţii S.M.şi S.C., având ca obiect – pronuntare hotarare care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare a cauzei se prezintă avocat A.O – pentru reclamantă, lipsă fiind pârâţii.
Grefiera de şedinţă a fãcut referatul cauzei arătând că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâta S.R.M., citaţia fiind restituitã cu menţiunea “pe str. P. nu există bloc …. Destinatar necunoscut”. Se constată că pârâţii au depus, prin serviciul Registratură, întâmpinare, în două exemplare.
Instanţa constata ca pârâta S.R.M.a depus întâmpinare, pentru acest termen de judecata, de unde se poate deduce ca a avut cunostinta despre prezentul litigiu, situaţie în care considerã cã se acopera lipsa de procedura.
Reprezentanta reclamantului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanţa nr. .., în sumă de 13 lei şi 0,3 lei timbru judiciar, precizând că a timbrat la valoarea imobilului, care este 120 lei (RON). Declară că nu mai are alte cereri şi solicită cuvântul pe fond.
Instanţa, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat, acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, să se constate că aceasta a dobândit, prin antecontract de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, urmând ca instanţa să pronunţe, în caz de admitere, o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. Fără cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Deva sub nr. 1594/221/2010 reclamanta C.M. a chemat în judecata pârâţii S.R.M. si S.C., solicitând instantei:
- sã constate cã reclamanta a dobândit, prin antecontract de vânzare-cumpãrare, imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. …;
- sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic pentru acest teren;
Expunând situatia de fapt, reclamanta a aratat ca terenul a fost proprietatea mamei pârâţilor, decedata în data de 11 ianuarie 1999.
In data de 02.10.2000, arata reclamanta, a “cumpãrat” terenul, achitând integral preţul de 1.200.000 lei.
Deşi pârâta S.R.M. a fost de acord sã încheie antecontractul de vânzare-cumpãrare autentificat prin Incheierea nr. 4424/22.12.2009, prin care s-a obligat ca pânã în data de 22.02.2010 sa încheie contractul de vânzare-cumpãrare în formã autentica, nu şi-a îndeplinit obligatia pânã în prezent. In plus, arata reclamanta, pârâta nu a informat-o ca mai are un frate.
Pârâţii au depus întâmpinare prin care au fost de acord cu admiterea acţiunii (f. 11)
In probatiune s-au depus înscrisuri, respectiv Titlul de proprietate nr. .. (f. 3), un înscris sub semnatura privara denumit “declaraţie”, datat 02.11.2000 (f. 4), certificatul de mostenitor nr. 23/26.02.2003 (f. 5), antecontractul de vânzare-cumpãrare autentificat prin Incheierea nr. 4424/22.12.2009 (f. 6)
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmãtoarele:
1. Starea de fapt:
In data de 02.10.2000, reclamanta împreuna cu fostul ei soţ, despre care susţine cã a decedat, a încheiat un pârâta S.R.M si cu fiul acesteia P.N.I, un act sub semnatura privata intitulat “declaraţie” în care s-a consemnat ca pârâta şi fiul ei “au cedat” reclamantei si fostului sot al acesteia, douã suprafete de teren demumite popular “F.” şi “C.”, în schimbul sumei de 1.200.000 lei.
Reclamanta susţine ca acest înscris se refera la terenurile pentru care s-a emis Titlul de proprietate nr. … pe numele defunctei S.S.C..
Din certificatul de mostenitor depus la fila 5 din dosar, eliberat în data de 26 februarie 2003, rezulta ca mostenitorii defunctei S.S.C., sunt cei doi pârâţi. Terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, nu este menţionat în certificatul de mostenitor.
Pârâta S.R.M. s-a obligat prin antecontractul de vânzare-cumpãrare autentificat prin Incheierea nr. 4424/22.12.2009 sã “efectueze succesiunea”, “sã întabuleze imobilele” si sa încheie actul în formã autenticã.
2. Legislaţia relevantã
Potrivit prevederilor art. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
In baza principiului conversiunii actelor juridice, consacrat de art. 978 Cod civil, actele nule ca şi acte de vânzare-cumpãrare pot fi valorificate totuşi ca şi antecontracte de vânzare-cumpărare dar numai în condiţiile prevãzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Potrivit prevederilor art. 2 şi 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor (abrogata prin Legea nr. 247/2005), terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sancţiunea pentru nerespectarea formei autentice fiind nulitatea absoluta.
Potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului; acest consimţământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciara dispune intabularea dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părţilor, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română, este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului şi al cărţii funciare, precum şi a părţii cărţii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica poziţiile ce au fost radiate şi numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor acestei legi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
In privinţa titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor funciare, în art. 59 din Legea nr. 7/1996, se aratã cã pentru înscrierea titlului trebuie întocmitã o documentaţie cadastralã de cãtre o persoana fizica sau juridică autorizatã de Agenţia Nationala sau de oficiile teritoriale iar potrivit art. 62 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, pentru imobilele care nu sunt înscrise în cartea funciară, la prima înscriere se vor deschide cărţi funciare în baza documentaţiei cadastrale recepţionate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real şi a certificatului fiscal sau adeverintei eliberate de primăria în circumscripţia căreia se afla situat imobilul.
Potrivit prevederilor art. 63 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 şi 48 din Legea nr. 7/1996. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.
Potrivit prevederilor art. 26 din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, titularul dreptului de proprietate dobândit prin succesiune nu poate dispune de acest drept decât dupa ce si-a înscris în prealabil dreptul în cartea funciara.
3. Concluziile instantei:
In speta, reclamanta este beneficiara unei promisiuni de vânzare a unui teren pentru care s-a emis un titlu de proprietate pe numele antecesoarei pârâţilor.
Acest teren nu a fost întabulat în cartea funciara, motiv pentru care, este de la sine înţeles cã nu s-a putut încheia un act valabil de înstrãinare, în formã autentica.
Reclamanta s-a adresat instantei solicitând sa se constate ca “a dobândit” terenul prin antecontract si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic.
Cum instanţele au obligaţia de a respecta prevederile legale şi de a pronunţa hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, se impune respingerea acţiunii.
Referitor la primul petit, se constata ca prin înscrisul intitulat “declaraţie” reclamanta nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, chiar daca pârâta semnatara ar fi fost proprietara tabulara a terenului, pentru ca la data încheierii actului, era în vigoare Legea nr. nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, care sancţiona cu nulitatea absoluta nerespectarea formei autentice.
Asa cum s-a aratat deja, acest act poate fi valorificat doar ca o promisiune de vanzare care da dreptul promitentului cumparator sa ceara promitentului vanzator sa încheie actul în forma autentica sau, daca sunt îndeplinite cerintele prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, sã poate cere instantei judecãtoresti sã pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.
Nici prin antecontractul de vânzare-cumpãrare autentificat prin Incheierea nr. 4424/22.12.2009, nu s-a dobândi dreptul de proprietate, acest act fiind tot o promisiune de vanzare-cumpãrare.
De altfel, daca reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate în baza actelor mai sus menţionate, cererea adresata instantei ar fi fost practic lipsita de interes.
Referitor la petitul având ca obiect pronunţarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic instanta constata cã atât timp cât terenul nu este întabulat în cartea funciara iar pârâţii, mostenitori ai beneficiarei titlului nu si-au înscris dreptul în cartea funciara, s-ar putea pronunta o astfel de hotãrâre numai cu încãlcarea prevederilor legale citate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamantei C.M. – (… )în contradictoriu cu pârâţii:
· S.M.- (…)
· S.C. – (…)
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28.04.2010, ora 14

Suspendare provizorie executare silita

2010-05-04T09:32:00.003+03:00

Dosar nr. 3835/221/2010

Incheierea civilã nr. 2785
Şedinţa publicã din data de 03.05.2010
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER E.D.
Pe rol fiind soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite, formulata de petenţii P.N.I.si P.S..
La apelul nominal făcut în şedinţa publicã se constată lipsa părţilor.
Cauza se soluţioneazã fără citarea parţilor.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta care a aratat ca s-a depus dovada consemnarii unei cautiuni de 7210 lei.
Cauza rãmâne în pronuntare.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 3835/221/2010, petenţii P.N.I.si P.S. au solicitat instanţei să dispună suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul execuţional nr. 24/2009-executor Judecãtoresc P.E. din cadrul Corpului Executorilor Judecãtoreşti ai SC M.A. IFN SA pânã la soluţionarea cererii de suspendare formulata în cadrul contestatiei la executare înregistrate pe rolul Judecatoriei Deva sub nr. 3834/221/2010.
Cererea a fost legal timbratã si s-a facut dovada consemnarii unei cautiuni de 7210 lei, cu recipisa Seria (...).

Expunând situatia de fapt petenţii au aratat ca în anul 2007 au garantat cu ipoteca constituita asupra apartamentului proprietatea lor situat în (…), creditul acordat SC F.T. SRL de catre creditoarea SC M.A. IFN SA.
In data de 21.10.2009 s-a deschis procedura generala a insolventei debitoarei SC F.T. SRL iar în data de 27.10.2009 creditoarea a consimţit cu debitoarea sa încheie un act adiţional la contract prin care s-a prelungit termenul de rambursare, s-a micsorat rata lunara si s-a convenit si un termen de graţie de 3 luni în care nu trebuiau platite ratele, iar P.A.M. s-a obligat si ea alaturi de petentul P.N.I., sa restituie suma împrumutata, în condiţiile noii convenţii.
Cu toate acestea, arata petenţii, în data de 16.12.2009 s-a formulat cerere de executare.
Petenţii mai arata si ca au achitat toate ratele în condiţiile convenite dar în data de 19.04.2010 s-a vândut la licitaţie apartamentul, urmând a se încheia actul de adjudecare.
Petenţii mai invoca în plus si vicii în procedura organizarii licitaţiei si arata ca în data de 29.04.2010, au depus o contestatie la executare înregistrate pe rolul Judecatoriei Deva sub nr. 3834/221/2010, în care au solicitat si suspendarea executarii silite pana la soluţionarea contestatiei la executare.
In probatiune s-au depus inscrisuri, respectiv procesele-verbale de licitatie, chitante de plata, angajament de plata, contractul de împrumut, actul adiţional, contract de garanţie imobiliara, contestatia la executare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit disp. art. 399 alin. 1 c. pr. civ., „(1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare [...].
Potrivit prev. art. 403 alin.4 c. pr. civ., “In cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul”.
In speta se constata ca obiectul executarii îl constituie apartmentul în care domiciliaza petenţii.
Potrivit jurisprudentei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pierderea locuinţei de către o persoană este o formă extremă a ingerinţei în dreptul la respectarea domiciliului.
Astfel în cauza Ćosić c. Croaţiei (cererea nr. 28261/06, hotărârea din 15 ianuarie 2009) analizând o situaţie în care, cu respectarea dreptului intern, s-a dispus evacuarea unei persoane, Curtea a reţinut că hotărârile instanţelor naţionale au fost întemeiate exclusiv pe constatarea că persoana a cărei evacuare s-a dispus nu avea niciun drept pentru a ocupa apartamentul potrivit legilsaţiei interne în vigoare. Curtea, făcând trimitere la jurisprudenţa sa anterioară (McCann c. Regatului Unit, nr. 19009/04, par. 50, 13 mai 2008) a arătat că pierderea locuinţei de către o persoană este o formă extremă a ingerinţei în dreptul la respectarea domiciliului. Oricărei persoane care riscă o restrângere atât de gravă, arată Curtea, trebuie să i se dea posibilitatea ca o instanţa de judecată să analizeze şi să stabilească proporţionalitatea şi rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenţie, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins (paragr. 21-23).
Constatând că în cauza de faţă s-a achitat cauţiunea, s-a formulat contestaţie la executare în cadrul careia s-a cerut si suspendarea executarii silite, faptul ca titlul executoriu nu este reprezentant de o hotarare judecatoreasca, precum si faptul ca obiectul executarii îl constituie apartamentul în care domiciliaza petenţii, se va admite cererea petenţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Admite cererea petenţilor P.N.I.si P.S., domiciliaţi în (...).
Dispune suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul execuţional nr. 24/2009-executor Judecãtoresc P.E. din cadrul Corpului Executorilor Judecãtoreşti ai SC M.A. IFN SA, pânã la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulata în cadrul contestatiei la executare înregistrate pe rolul Judecatoriei Deva sub nr. 3834/221/2010.
Prezenta încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunţată în şedinţa publică din 03.05.2010, ora 09.

Modificare suprafata tabulara

2010-03-12T09:35:00.002+02:00

Dosar nr. 01526/221/2007
Sentinţa civilã nr. 4068
Şedinţa publicã din data de 22.10.2008
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
Grefier Maria Ferencz

Pe rol fiind judecarea acţiunii reclamantei T.I.cãsãtoritã S.având ca obiect rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă av. S.D. pentru reclamantă, av. S.C. pentru Oraşul Simeria şi pârâtul S.L., lipsă fiind celelalte părţi.
Grefiera de şedinţă a făcut referatul cauzei arătând că părţile au fost legal citate sau, după caz au avut termen la cunoştinţă, pentru astăzi, ora 10.
Av. S.C. depune la dosar o copie de pe un extras din Monitorul Oficial nr. 634 bis din 28 august 2002, în care a fost publicată anexa nr. 13 la HG nr. 1352/2001, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al oraşului Simeria, în care figurează la poziţia 236, str. G.D. , învecinată pe latura de est cu imobilul ce face obiectul prezentului dosar. Av. Savin Claudia depune şi o întâmpinare şi arată că este de acord cu admiterea acţiunii având în vederea că punerea de acord a situaţiei de fapt cu situaţia reală avantajează Oraşul Simeria care va încasa în mod corect impozitul cu privire la aceste imobile, care în prezent este mai mic decât cel real datorat, tocmai datorită neconcordanţei dintre situaţia de fapt şi înscrierile din cartea funcicară. In plus, din probele administrate a rezultat că nu sunt afectate în niciun mod drepturile proprietarilor vecini, astfel încât nu are niciun motiv să se opună admiterii acţiunii.
Instanţa întreabă reprezentantul reclamantului, care este numele corect al pârâtei chemată în judecată în calitate de proprietară a terenului învecinat pe latura de SV cu imobilul ce face obiectul prezentului dosar, respectiv dacă se numeşte M. sau M..
Av. Sasu Darius arată că se numea M dar, după căsătorie numele corect este M..
Instanţa dispune refacerea citativului şi indicarea corectă a numelui pârâtei.
Pârâtul S.L. arătă că şi numele lui a fost trecut greşit pe lista de şedinţă ca fiind S. în loc de S..
Instanţa, după legitimarea pârâtului, dispune refacerea citativului şi sub acest aspect, după care invocă din oficiu excepţia lipsei calităţii procesule pasive a Consiliului local Simeria, prin Preşedinte.
Părţile lasă soluţia la aprecierea instanţei.
Instanţa, având în vedere că potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, în procedurile judiciare au calitate procesuală unităţile administrativ-teritoriale care sunt reprezentate în justiţie, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, admite excepţia lipsei calităţii procesule pasive a Consiliului local Simeria, prin Preşedinte.
Instanţa acorda cuvântul părţilor pentru a propune probe.
Av. Sasu Darius arată că nu mai este necesară administrarea niciunei probe având în vedere faptul că în cauză s-a efectuat o expertiză prin care s-a constatat că terenul în mod real are o suprafaţa mai mare decât cea din cartea funciară, s-a constatat că pe teren există o construcţie edificată cu foarte mult timp înainte ca reclamanta să fi cumpărat terenul şi construcţia de la vechii proprietari, s-a constatat că dreptul reclamantei nu afectează în niciun mod drepturile proprietarilor vecini, Primăria Simeria a confirmat şi ea că pe teren există construcţia ce face obiectul dosarului şi a fost de acord cu admiterea acţiunii, iar proprietarii de pe laturile de SV şi NV au fost şi ei de acord cu admiterea acţiunii. In această situaţie, reprezentantul reclamantei arată că a mai administra alte probe ar însemna cheltuieli în plus, nejustificate şi care vor fi suportate doar de reclamantă, având în vedere caracterul practic necontencios al acestei proceduri.
Av. S.C. arată şi ea că orice probe în plus ar fi inutile, în situaţia în care starea de fapt este pe deplin clarificată şi recunoscută de Primăria Simeria care, fiind de acord cu admiterea acţiunii nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată.
Faţă de poziţia instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru concluzii orale.
Av. S.D. solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara, pe care instanţa a unit-o cu fondul, arată că acestă societate având un teren învecinat cu terenul în litigiu, are în mod evident caliate procesuală pasivă.
Av. S.C. arată că este de acord cu admiterea acţiunii, pentru motivele deja expuse.
Pârâtul S.L. arată că este de acord cu admiterea acţiunii.
Cauza rămâne în pronuntare.
Instanţa informează că pronunţarea va fi făcută în şedinţă publică, astăzi, ora 14, în sala 24.
INSTANTA,
deliberând asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
I. Obiectul şi istoricul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 1526/221/23.03.2007, reclamanta T.I.cãsãtoritã S. a chemat în judecata pârâtul OCPI Hunedoara solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunta să dispuna rectificarea suprafetei tabulare a imobilui înscris in CF 574 Colonie Simeria, de la cea tabulara de 75 m.p. la cea reala de 158,9 m.p. şi să oblige pârâtul să noteze în cartea funciară construcţia edificată pe acest teren.
La termenul din data de 18.06.2007 reclamanta a depus o completare de acţiune prin care a solicitat introducerea în cază, in calitate de pârâţi a numiţilor M.M. căsătorită M. si S.L. şi a CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara.
Prin Sentinţa civilă nr. 399/2008, Judecătoria Deva a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, a respins excepţia lipsei calităţii procesule pasive a CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara iar pe fond a respins acţiunea.
Prin Decizia Tribunalului Hunedoara nr. 93/A/17.04.2008, s-a admis recursul reclamantei şi s-a casat cauza cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Deva.
La primul termen după casarea cu trimitere spre rejudecare, având în vedere constatările din Decizia Tribunalului Hunedoara nr. 93/A/17.04.2008, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Oraşului Simeria reprezentat prin Primar şi a Consiliului local Simeria, prin Preşedinte.
II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate
II. 1 In motivarea cererii reclamanta a aratat ca prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Incheierea nr. 1458/1974 a cumpărat terenul evidenţiat în CF 574 Colonie Simeria, nr. top. 44/1, în suprafaţa tabulară de 75 mp şi având suprafaţa reală de 158,9 mp, împreună cu construcţiile edificate pe acest teren.
Situaţia reală a terenului, arată reclamanta, rezultă din registrul agricol, unde apare suprafaţa reală a imobilului.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 34.pct.4 din Legea nr.7/1996, republicată.
II. 2 Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.22), CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
In sustinerea exceptiei pârâtul a arătat că reclamanta nu şi-a motivat în fapt şi în drept cererea şi nu a dovedit un drept legitim faţă de societate, care să justifice introducerea în cază a acestuia.
La data de 08.10.2007 pârâtul CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara a depus la dosarul cauzei note scrise (f. 40) prin care a precizat ca nu se opune la admiterea acţiunii în măsura în care se va dovedi că suprafaţa reală este mai mare decât cea tabulara iar limitele dintre proprietăţile învecinate sunt bine delimitate.
II. 3 Pârâţii M.M. şi S.L. s-au prezentat la termenul din data de 30.07.2007 şi au declarat oral că nu se opun admiterii acţiunii (f. 23).
II. 4 Oraşul Simeria, a depus întâmpinare (f. 36 din Dosarul nr. 01526/221/2007) prin care a fost de acord cu admiterea acţiunii.
III. Probele administrate:
In probaţiune, în Dosarul nr. 1526/221/2007, au fost depuse următoarele înscrisuri:
- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Incheierea nr. 1458/1974 în care se menţionează că se vinde imobilul evidenţiat în CF 574 Colonie Simeria, nr. top. 44/1, în suprafaţa tabulară de 75 mp, împreună cu construcţiile edificate pe acest teren (f. 5) ;
- Extras CF 574 Colonie Simeria (f. 6) ;
- Planul de amplasament şi delimitare a imobilului (f. 7);
- Certificat de atestare fiscală datat 09.01.2007 (f. 8);
- Extras din Registrul agricol (f. 9-10);
In cauză s-a efectuat o expertiză topografică, raportul fiind depus la filele 43-56 din dosar.
Pârâta CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara a formulat obiecţiuni la raport (f. 62-63), răspunsurile formulate în scris de către expert, fiind depuse la filele 67-68 împreună cu planul de suprapunere peste planul care a stat la baza contractului de vânzare încheiat în data de 19.08.1966 (f. 69), planul de suprapunere peste planul cadastral (f. 70), planul de suprapunere peste planul de situaţie întocmit în anul 1966 (71), planul de suprapunere peste planul anexă la Decretul de expropriere nr. 258/1983 (f. 72), CF 266 Colonia Simeria (f. 74-75), contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 19.08.1966 (f. 76), CF 109 Colonia Simeria (f. 77);
IV. Soluţionarea excepţiilor :
In cauză instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calitătii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi excepţia lipsei calităţii procesule pasive a Consiliului local Simeria, prin Preşedinte.
Ambele excepţii au fost puse în discuţia părţilor prezente şi au fost admise, prima în şedinţa din data de 01.10.2008 şi a doua în şedinţa din data de 22.10.2008, cu motivarea expusa de instanţă în şedinţă publică şi consemnată în Incheierea de şedinţă din data de 01.10.2008 (f. 26-27) şi respectiv în practicaua prezentei hotărâri.
In privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara, instanţa a dispus unirea excepţiei cu fondul.
Excepţia a fost pusă în discuţia părţilor prezente, în şedinţa din data de 22.10.2008.
Referitor la această excepţie, instanţa constată că pârâta are în administrare un teren învecinat cu cel al reclamantei, situaţie în care, se impunea introducerea sa în cauză pentru a-si fi putut face apărarea în situaţia în care, s-ar fi constatat că îi sunt afectate drepturile. Deasemenea, instanţa apreciază că se impunea introducerea în cauză a CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara şi pentru a-i fi opzabilă hotărârea având în vedere faptul că obiectul litigiului îl constituie modificarea suprafeţei tabulare şi punerea de acord cu situaţia reală în sensul stabilirii corecte a suprafeţei de teren precis delimitată şi îngrădită de foarte mult timp, ceea ce presupune în mod inevitabil stabilirea liniei de graniţă între proprietatea reclamantei şi proprietăţile învecinate.
De altfel, instanţa de recurs, a casat Sentinţa civilă nr. 399/2008, tocmai pe motivul că nu a fost introdus în cauză oraşul Simeria care are în proprietate str. G.D., cu care se învecinează pe o latură terenul în litigiu.
In concluzie, faţă de argumentele expuse mai sus, se va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara.
V. Referitor la fondul cauzei :
Reclamanta a solicitat modificarea suprafeţei tabulare şi punerea de acord a înscrierii din CF 574 Colonie Simeria cu situaţia reală şi a mai solicitat şi notarea construcţiei edificate pe acest teren si pe care a cumpărat-o prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Incheierea nr. 1458/1974.
In privinţa primului petit instanţa constată că din raportul de expertiză topografică întocmită în cauză rezultă că terenul evidenţiat în CF 574 Colonie Simeria, nr. top. 44/1, este situat în localitatea Simeria, str. Gh. Doja, nr. 2, jud. Hunedoara şi este delimitat în anexa la raport prin punctele de contur 1-2-3-4-7-9-10-11-12-13-1.
Expertul arată că suprafaţa reală a terenului este de 180,9 mp şi se identifică cu parcela cadastrală nr. 2264 care are o suparafată de 185 mp.
Terenul se învecinează pe latura de N cu nr. top. 42 (teren folosit de pârâta CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara), pe latura de E cu str. G.D. (aflată în administrarea pârâtului Municipiul Simeria), pe latura de SV cu nr. top. 42/1, 44/3, 45/2 (proprietatea pârâtei M.M.) şi pe latura NV cu nr. top. 43 şi 39/1/b/2/b/2/b/2/b (proprietatea pârâtului S.L.).
In răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâta CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara, expertul a arătat că imobilul nu se suprapune peste proprietăţile vecine iar suprafaţa acestui imobil a fost mai mare şi înainte de a intra în proprietatea reclamantei şi a anexat în acest sens mai multe planuri de suprapunere, CF 266 Colonia Simeria, Contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1966, CF 109 Coolonia Simeria (f. 67-79).
Referitor la cel de-al doilea petit, instanţa constată că prin raportul de expertiză au fost identificate construcţiile edificate pe terenul nr. top. 44/1, ca fiind delimitate prin punctele de contur 12-13-1-2-5-6-8-10-11-12.
Aceste construcţii au fost edificate cu mult timp înainte de a fi achiziţionate de reclamantă şi chiar dacă reclamanta nu a fost în măsură să prezinte autorizaţia de construcţie, situaţia era de notorietate, fiind cunoscută şi acceptată de Primăria Simeria, care ar fi putut eventual constata că aceste construcţii au fost edificate fără autorizaţie de construcţie.
Mai mult, în speţă, Orasul Simeria, chemat în judecată de reclamantă a fost de acord cu admiterea acţiunii.
In concluzie, fată de argumentele de fapt expuse mai sus şi având în vedere prevederile art. 9, art. 19 şi 33 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicitãţii imobiliare, prevederile art. 89 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/2006, prevederile art. 19 alin. (1) lit. “k” şi art. 25-28 din Regulamentul pivind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/2006 şi prevederile art. 584 Cod civil, instanţa constatând că în speţă, obiectul litigiului se referă la schimbări privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, care nu afectează esenţa dreptului care poarta asupra imobilului, va admite acţiunea reclamantei şi va constata că suprafaţa reală a terenului evidenţiat în CF 574 Colonie Simeria, nr. top. 44/1, situat în localitatea Simeria, str. G.D., nr. 2, jud. Hunedoara, învecinat pe pe latura de N cu nr. top. 42 (teren folosit de pârâta CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara), pe latura de E cu str. Gheorghe Doja (aflată în administrarea pârâtului Municipiul Simeria), pe latura de SV cu nr. top. 42/1, 44/3, 45/2 (proprietatea pârâtei M.M.) şi pe latura NV cu nr. top. 43 şi 39/1/b/2/b/2/b/2/b (proprietatea pârâtului S.L.), delimitat în anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Cizmaş Miron, prin punctele de contur 1-2-3-4-7-9-10-11-12-13-1, este de 180,9 mp, va dispune modificarea suprafeţei imobilului cu nr. top. 44/1, din CF 574 Colonie Simeria, de la suprafaţa tabulară de 75 mp la suprafaţa reală de de 180,9 mp şi va dispune notarea în CF 574 Colonie Simeria a construcţiilor proprietatea reclamantei, edificate pe terenul nr. top. 44/1, identificate în anexa raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Cizmaş Miron, prin punctele de contur 12-13-1-2-5-6-8-10-11-12.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara.
Admite acţiunea reclamantei T.I.căsatorită S. cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Indiviual de Avocatura „Sasu Darius” situat în localitatea Orăştie, str. Pricazului, bl.60, ap.14, judeţul Hunedoara in contradictoriu pârâţii:
- CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti Sucursala Regională CFR Timisoara cu sediul în Timişoara, str. Dr. Nicolae Paulescu, nr.3, judetul Timiş;
- M.M.;
- S.L.;
- Oraşul Simeria reprezentat prin Primar, cu sediul în localitatea Simeria, str. Avram Iancu, nr. 23, jud. Hunedora.
Constată că suprafaţa reală a terenului evidenţiat în CF 574 Colonie Simeria, nr. top. 44/1, situat în localitatea Simeria, str. Gh. Doja, nr. 2, jud. Hunedoara, învecinat pe pe latura de N cu nr. top. 42 (teren folosit de pârâta CNCF ”CFR” S.A. Bucureşti -Sucursala Regională CFR Timisoara), pe latura de E cu str. Gheorghe Doja (aflată în administrarea pârâtului Municipiul Simeria), pe latura de SV cu nr. top. 42/1, 44/3, 45/2 (proprietatea pârâtei M.M.) şi pe latura NV cu nr. top. 43 şi 39/1/b/2/b/2/b/2/b (proprietatea pârâtului S.L.), delimitat în anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Cizmaş Miron, prin punctele de contur 1-2-3-4-7-9-10-11-12-13-1, este de 180,9 mp.
Dispune modificarea suprafeţei imobilului cu nr. top. 44/1, din CF 574 Colonie Simeria, de la suprafaţa tabulară de 75 mp la suprafaţa reală de de 180,9 mp
Dispune notarea în CF 574 Colonie Simeria a construcţiilor proprietatea reclamantei, edificate pe terenul nr. top. 44/1, identificate în anexa raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Cizmaş Miron, prin punctele de contur 12-13-1-2-5-6-8-10-11-12.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.10.2008, ora 14.

Uzucapiune. Teren cooperativizat.

2010-01-04T12:08:00.000+02:00

Dosar nr. 1191/221/2009

Sentinţa civilã nr. 6633
Şedinţa publicã din data de 09.12.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Andreea Gal-Pal

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii reclamantei T.I., având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.
Procedura legal îndeplinitã.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã, în ordinea de pe listă (poziţia 4), la prima strigare se constatã lipsa pãrţilor, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanţelor judecãtoreşti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanta dispune lãsarea dosarului la sfârşitul şedinţei când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale.
Reluând cauza la a doua strigare la sfârşitul şedinţei, se constatã lipsa pãrţilor.
Cauza rãmâne în pronunţare.
Instanţa informează că pronunţarea va fi fãcutã astãzi, ora 14, Sala 24.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de conisiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 1191/221/27.02.2009, reclamanta T.I., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii N.A., N.S.şi cu F.V., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii asupra imobilului înscris în CF 336/a Pojoga, nr. top. 49/b şi 158/b, teren în suprafaţă de 800 mp situat în com. Zam, sat Pojoga, nr. 29, pe care se aflã construcţii proprietatea reclamantei şi să se dispună întabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
Prin precizarea de la fila 33, reclamanta a renuntat la judecata fata de N.A. si N.S., decedati înainte de introducerea acţiunii.
La solicitarea instanţei, reclamanta, prin avocat, a arătat că valoarea obiectului acţiunii este de 10.000 lei (f. 22) şi a depus o cerere de scutire de plata taxei judiciare de timbru, calculatã de instanţã ca fiind de 683,26 lei .
Prin încheierea datã în camera de consiliul în data de 28.04.2009 (f. 36-37), s-a admis cererea de acordare a ajutorului judiciar şi s-a dispus reducerea taxei de timbru de la 683,26 lei la 341,63 lei.
Taxa a fost achittata cu chitanta de la fila 100.
Expunând situaţia de fapt reclamanta a aratat ca terenul a fost folosit de parinţii acesteia si apoi de ea, posesia fiind exercitata neîntrerupt o perioada de 60 de ani.
In drept au fost invocate prevederile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 si art. 1860 Cod cibil.
In probaţiune s-au depus înscrisuri, respectiv extras din registrul agricol (f.10-11), CF 336/a Pojoga (f. 14-16), certificat de deces N.A. (f. 31), certificat de mostenitor (f. 32), extras CF 60003 Zam, provenita din CF 336/a (f. 38-41).
In cauza a fost efectuata o expertiza topografica, raportul fiind depus la filele 130-139 din dosar si a fost audiat un martor (f. 141).
Analizând actele si lucrarile dosarului, în contextul legislaţiei în vigoare, instanta constatata urmãtoarele:
Din analiza prevederilor art. 1837-1890 Cod civil, rezultă că pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea prescripţiei achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi că s-a exercitat o posesie reală, respectiv că posesorul a avut detenţia materială a imobilului (corpus) şi s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), o perioadă de minim 30 de ani.
Deasemenea, mai este necesar a se dovedi că posesia a fost utilă, respectiv neviciată.
Pentru a nu fi viciată posesia trebuie să fie continuă, publică, paşnică şi să nu fie precară.
Deasemenea posesia nu trebuie să fie echivocă.
Potrivit prevederilor art. 26 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele.
Potrivit prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
In speţă, din probele administrate a rezultat că terenul în litigiu este inclus în titlul de proprietate nr. 5869/5/30.11.1994 emis pe numele defunctei N.A. (a se vedea în acest sens constatarile expertului desemnat în cauza, consemnate la filele 132-133 din dosar).
Prin urmare terenul fiind cooperativizat, reclamanta, chiar daca l-a folosit nu a putut exercita o posesie apta sa duca la dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, motiv pentru care se va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamantei T.A. în contradictoriu cu pârâta F.V..
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09.12.2009, ora 14.

La multi ani!

2009-12-30T09:49:00.000+02:00

Multumesc tuturor celor care au trecut si celor care, din cand in cand, au si ramas pentru un timp pe blogul meu.
Va doresc un an nou cu multe bucurii, sa vi se implineasca visele, sa simtiti in fiecare zi miracolul rasaritului de soare si magia fiecarui apus!

Si o poezie foarte draga mie:

N-ai dezmierda -Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de ...jos
Pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

Cu mult drag,

Sonia Cososchi

Autoritate de lucru judecat. Constructii edificate pe terenul unui tert, adjudecate la licitatie.

2009-12-17T08:31:00.000+02:00

Dosar nr. 737/221/2009
Sentinţa civilã nr. 6672
Şedinţa publicã din data de 09.12.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER A.G.P.

Pe rol se află pronuntarea cu privire la excepţia autoritaţii lucrului judecat, invocata în acţiunea reclamanţilor M.D.V., T.B., T.I. si T.L.V. împotriva pârâtei SC A.G.I.SRL, având ca obiect obligarea pârâtei la înlãturarea supraedificatelor de pe terenul înscris în CF 497 Deva.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză, în şedinţa din data de 02.12.2009, în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, ora 14.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Deva sub nr. 737/221/09.02.2009, reclamanţii M.D.V., T.B., T.I. si T.L.V. au chemat în judecata pârâta SC A.G.I.SRL, solicitând instanţei :
· Sa se constate ca antecesoare pârâtei-SC A.C. SRL a edificat fara a detine autorizaţie de construcţie o hala-vopsitorie, pe terenul proprietatea reclamantilor, înscris în CF 497 Deva;
· Sa fie obligata pârâta la desfiintarea construcţiilor sau sa se permita reclamantilor sa le desfiinteze pe cheltuiala paratei
· Sa fie obligata parata la plata de daune interese de 1 Euro/zi/mp, de la data introducerii acţiunii si pana la înlaturarea construcţiilor ;
Acţiunea a fost timbrata cu 27 lei (f. 45).
Expunând situaţia de fapt, reclamanţii au aratat ca terenul a apartinut antecesorilor lor T.I. si T.M..
Pe acest teren exista mai multe construcţii, dintre care unele aparţinând reclamanţilor si altele paratei.
In anul 1999, arata reclamanţii, au chemat în judecata SC A.C. SRL pentru a li se recunoaste dreptul de proprietate asupra terenului, solicitand si “evacuarea” de pe terenul ocupat abuziv si pe care au fost edificate construcţiile ce fac obiectul prezentei acţiuni.
Prin Sentinta civila nr. 1918/2002, Judecatoria Deva a admis în parte acţiunea si a obligat parata sa recunoasca dreptul de proprieate al reclamanţilor asupra suprafetei de 308,6 mp teren pe care erau amplasate construcţiile SC A.C. SRL.
SC A.C. SRL intrând în lichidare, arata reclamanţii, construcţiile au fost vândute la licitatie pârâtei.
In drept au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil.
Prin Intâmpinarea depusa la filele 82-88, pârâta a invocat exceptia autoritatii lucrului judecat aratand ca prin Sentinta civila nr. 1918/2002, Judecatoria Deva a stabilit validitatea titlului de proprietate al SC A.C. SRL asupra construcţiilor si a respins cererea de « evacuare » a acesteia.
Prin cererea reconvenţionala de la filele 89-91 pârâta a solicitat sa se constate ca are un drept de superficie si sa se dispuna înscrierea dreptului sau in în CF 497 Deva, nr. top. 1465/1 si 1465/2.
Prin cererea de chemare în garanţie (f. 132) parata a solicitat introducerea în cauza a SC Insolvent Consult IPURL.
In probatiune s-au depus înscrisuri, respectiv exrase de carte funciara (f. 4-8), actul de adjudecare nr. 1/31.07.2008 (f. 8), notificari (f. 9-11), proces-verbal de constatare a starii imobilului (f. 12), raportul de expertiza din Dosarul nr. 1080/2001 (f. 17-24), Sentinta civila nr. 1918/2002 (f. 25-27), Decizia nr. 1523/1999 (f. 42), Decizia nr. 965/2008 (f. 30-32), Sentinta civila nr. 425/2005 (f. 33-34), CF 497/1 si 497 Deva (f. 53-69), Sentinta civila nr. 4065/1991 (f. 70-71), Sentinta civila nr. 2916/1993 (f. 73-77), Decizia nr. 156/1994 (f. 78-90), caiet de sarcini (f. 93-99), proces verbal de licitatie (f. 100), contract de vânzare-cumparare (f. 102-103).
Referitor la exceptia autoritaţii lucrului judecat, instanta constata urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are acelasi obiect, este întemeiatã pe aceeaşi cauzã şi este între aceleaşi pãrţi, facutã de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, iar potrivit prevederilor art. 163 alin. 1 Cod pr civila „(...) nimeni nu poate fi chemat în judecatã pentru aceeaşi cauzã, acelaşi obiect si de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe”.
In speta, prin Sentinta civila nr. 1918/2002 (f. 25-27) s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor T.I., T.B. si T.L. împotriva SC A.C. SA, pârâta fiind obligata sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamanţilor cu privire la terenul pe care sunt edificate construcţiile ce fac obiectul litigiului. Acţiunea a fost respinsa în rest, în motivarea hotararii reţinându-se ca pârâta este « dobânditoare de bună credinţa a construcţiilor » si nu poate fi evacuata.
Reclamanţii din prezentul litigiu sunt, o parte, reclamanţi si în Dosarul nr. 3951/1999 în care s-a pronuntat Sentinta civila nr. 1918/2002, iar o parte succesori în drepturi si obligaţii ai celorlalţi reclamanti iar pârâta este succesoarea cu titlu particular a pârâtei SC A.C. SA.
Obiectul celor doua acţiuni, sub aspectul care intereseaza în cauza, l-a constituit în prima acţiune « evacuarea » construcţiilor aflate pe terenul evidenţiat în CF 497 Deva iar obiectul prezentei acţiuni îl constituie desfiintarea construcţiilor (constatarea ca ar fi fost edificate fara autorizatie, nefiind admisibila atat timp cat art. 111 din Codul de pr civila se refera la constarea existentei sau inexistentei unui drept iar celelalte capete de cerere sunt subsidiare).
Scopul urmărit fiind practic acelasi, respectiv eliberarea terenului, nu se poate susţine ca nu ar fi vorba despre acelasi obiect.
In privinta temeiului se constata ca în ambele acţiunii reclamanţii s-au prevalat de calitatea de proprietar, indicând ca temei art. 480 Cod pr civila.
Cum repunerea în discuţie într-o nouă procedură judiciară a aceloraşi cereri şi în contradictoriu cu aceleaşi părţi sau cu succesorii lor ar însemna ignorarea efectelor juridice a acestei hotărâri si menţinerea pe termen nelimitat a unui conflict între parţi si/sau între acestea si succesori, ceea ce ar afecta grav siguranta raporturilor juridice civile si încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art. 166 Cod pr civila şi art. 1201 Cod civil, instanţa va admite excepţia.
De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preemineţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prespune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. Romaniei, § 61).
Recent, în cauza Amurăriţei c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanţele trebuie sa ţină cont chiar şi de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuţie într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcţie de particularităţile cauzei, trebuie să analizeze şi posibilitatea ca în anumite situaţii, constatările din hotărârile judecătoreaşti să poată fi opuse chiar şi terţilor (§ 31-38).
Referitor la faptul ca în speta s-a retinut doar în motivare ca antecesoarea pârâtei a fost de buna credinta si nu poate fi evacuata, instanta constata ca în jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului se reţine în mod constant ca autoritãţilor judiciare nu le este permis ca prin acţiunile sau inacţiunile lor sã împiedice realizarea scopului unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile, scop care poate rezulta nu doar din dispozitiv ci şi din motivare, decât în cazurile în care existã o imposibilitate obiectivã de executare, temeinic justificatã de cãtre autoritatea care invocã imposibilitatea de executare (a se vedea spre exemplu în acest sesn cauza Niţescu c. României).
Având în verere faptul ca în cauza s-a formulat o cerere reconvenţionala si o cerere de cheamare în garanţie, instanta, în temeiul art. 120 si art. 63 din Codul de procedura civila, va dispune disjungerea acestora si înregistrarea separata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia autoritaţii lucrului judecat si pe cale de consecinţa respinge acţiunea reclamanţilor:

· M.D.V. – (...)
· O.M. (...)
· T.B. – (…)
· T.I. – (...)
· T.L.V. – (...)

în contradictoriu cu pârâta

· SC A.G.I. SRL DEVA –(...)

Dispune disjungerea:
· cererii reconvenţionale formulata de pârâta în contradictoriu cu reclamanţii, având ca obiect constatare drept de superficie;
· cererii de chemare în garanţie a SC I.C. IPURL, cu sediul în loc. (...);

Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi 09.12.2009, ora 14.

Granituire. Titlu de proprietate neintabulat in cartea funciara.

2009-12-06T20:07:00.000+02:00

Dosar nr. 442/221/2005 (nr. vechi 5624/221/2005)

Sentinţa civilã nr. 6466
Şedinţa publicã din data de 02.12.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Maria Ferencz

Pe rol fiind acţiunea reclamantelor M.A., B.M.A.si B.M.D., mostenitoarele reclamantului initial M.S. împotriva pârâţilor V.I. , N.M. , S.D. , P.E. si P.D. .
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză, în şedinţa din data de 18.11.2009, în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, s-a amânat pronunţarea pentru data de 25.11.2009 iar în şedinta din data de 25.11.2009, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, ora 14.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva, sub nr. 5624/09.09.2005 (nr. nou 442/221/2005) reclamantul M.S. a solicitat sa se stabileasca linia de granita între proprietatea lui si cea a paratilor V.I. , N.M. , S.D. si P.D.
Ulterior reclamantul a solicitat completarea cadrului procesual si introducerea în cauza în calitate de parata si a numitei P.E..
Expunând situatia de fapt, reclamantul a aratat ca este proprietarul unui teren în suprafata de 2800 mp, situat în loc. Simeria, nr. tarla 85, parcela 711/8/1 din Titlul de proprietate nr. 1470/24, teren care, conform titului de proprietate era învecinat la N cu un teren proprietatea orasului Simeria, la S cu un drum, la E cu un teren proprietatea orasului Simeria si la V cu P.E. Primaria Simeria a atribuit terenul de pe latura de E pârâţilor V.I. , N.M. , S.D. .
In drept acţiunea a fost întemeiata pe prevederile art. 480 si urmatoarele Cod civil si pe prevederile art. 576 si urmatoarele Cod civil.
Pârâta V.I. a depus întâmpinare (f. 25) prin care a aratat ca este proprietara parcelei cu nr. top. (512-514)4/57 si ca a închiriat un teren încheind cu P.D. contractul de închiriere nr. 4599/11.06.2004.
Pârâta N.M. a depus întâmpinare (f. 32) prin care a aratat ca a primit în folosinta de la Primaria Simeria, terenul cu nr. cadastral 711/8/2/7 (f. 32). Ulterior a mai depus o întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calitatii procesuale active iar pe fondul cauzei a aratat ca este de acord cu admiterea acţiunii dar cu respectarea dreptului sau de proprietate (f. 63-64),
Primaria Simeria a depus întâmpinare (f. 50) prin care a solicitat respingerea actiunii arãtând ca potrivit prevederilor art. 584 si urmatoarele din Codul civil, granituirea presupune în mod obligatoriu dovedirea întinderii dreptului de proprietate, or reclamantul nu poate face o astfel de dovada pentru întrega suprafata de teren asupra careia pretinde ca este proprietar.
Pârâtul S.D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calitatii procesuale active iar pe fondul cauzei a aratat ca este de acord cu admiterea acţiunii dar cu respectarea dreptului sau de proprietate (f. 71-72).
In data de 16.06.2006, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 Cod pr civila, pana la soluţionarea irevocabila a Dosarului nr. 2906/2006 (nr. nou 2922/221/2006), având ca obiect anularea Titlului de proprietate nr. 1470/24.
Dupa repunerea pe rol a dosarului (acţiunea din Dosarul nr. 2922/221/2006 fiind respinsa prin Sentinta civila nr. 2736/26.06.2006, confirmata în recurs prin Decizia nr. 475/R/2008), s-a dispus introducerea in cauza a mostenitorilor reclamantului, decedat în data de 03.08.2006 si a mostenitorului pârâtei P.E.
Ca urmare a promovarii la Tribunalul Hunedoara a judecatorului tituluar al completului caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, prin procesul-verbal de la fila 186, dosarul a fost repartizat ciclic C8 civil-fond funciar-minori (judecator Cososchi Sonia).
In probatiune s-au depus înscrisuri, respectiv Titlul de proprietate nr. 1470/24 (f. 12 si 83-84), sesizari la diverse instituţii în legatura cu situaţia terenului (f. 6-22), contractul de închiriere nr. 4599/11.06.2004 încheiat de V.A. cu Primãria Simeria (f. 26-28), contract de vanzare-cumparare pentru terenul cu top. (512-514)4/57, proces-verbal predare primire teren nr. cadastral 711/8/2/7 (f. 33-34), contract de închiriere nr. 4292/11.06.2004 (f. 37-40), contract de închiriere nr. 4293/11.06.2004 (f. 41-43), contractul de concesiune nr. 6948/30.07.2003 (f. 65-66), contractul de concesiune nr. 6903/27.07.2003 (f. 73-78), contract de închiriere nr. 4896/07.06.2004 (f. 79-82), certifiact de mostenitor nr. 11/11.04.2002 (f. 129), certificat de deces M.S. (f. 166)
In cauza s-a efectuat o expertiza, raportul fiind depus la filele 118-127 din dosar iar raspunsul la obiectiuni la filele 182-185.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta reţine urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
Potrivit practicii ICCJ dreptul la acţiune, bazat pe dispoziţiile art. 584 C.civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acţiune în justiţie (sau pe cale amiabilă), restabilitrea hotarului care separă fondurilor învecinate şi marcarea acestora prin semne materiale vizibile. Într-o asemenea acţiune, judecătorul nu are a se pronunţa asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile (a se vedea Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2153 din 18 iunie 2005, publicata pe site-ul oficial al ICCJ).
Acţiunea în grăniţuire, arata instanta suprema, este la îndemâna şi altor titulari de drepturi reale, nu numai a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor extratabulari, ai unui drept de superficie, drepturile părţilor fiind dobândite pe calea devoluţiunii succesorale judecătoreşti (a se vedea Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 123 din 13 ianuarie 2005 publicata pe site-ul oficial al ICCJ).
Expertul a identificat terenul în litigiu, respectiv parcela 711/8/1 din Titlul de proprietate nr. 1470/24, ca fiind situat în extravilanul orasului Simeria, lângã SC Marmosim SA, fiind delimitat prin punctele topo 107-132-144-151-152-143-141-138-126-127-108.
Conform evidentelelor cadastrale ale Primariei Simeria, a aratat expertul, terenul are pe latura vestica 182,59 mp, pe latura nordica 14,99 mp, pe latura estica 192,72 mp iar pe latura sudica 17,37 mp.
Exertul a mai aratat ca pe latura estica, terenul reclamantului se învecineaza cu terenul cu nr. cadastral 711/8/2, proprietatea orasului Simeria iar linia de granita corecta este trasata prin punctele 108-127-126-138-141-143-152, pe latura vestica, terenul reclamantului se învecineaza cu terenul cu nr. cadastral 711/8, proprietatea pârâtei P.E, iar linia de granita corecta este trasata prin punctele 107-132-137-144-151, pe latura nordica, terenul reclamantului se învecineaza cu un teren proprietatea orasului Simeria, iar linia de granita corecta este trasata prin punctele 151-152-iar pe latura sudica, terenul reclamantului se învecineaza cu o strada, iar linia de granita este porin punctele 107-108.
Prin raspunsul la obiecţiuni, expertul a propus la terenul cu nr. cadastral 711/8/1 din Titlul de proprietate nr. 1470/24, sa fie delimitat de punctele topografice D-B-A-F-13-5-E (plansa 2 anexa la obiecţiunile la Raportul de expertiza întocmit de expert Lupea Vasile).
Aceasta varianta a fost acceptata de toate partile, nedepunându-se obiecţiuni.
Referitor la excepţia lipsei calitatii procesuale active, instanta constata ca parcela cu nr. cadastral 711/8/1 este cuprinsa în Titlul de proprietate nr. 1470/24 (f. 83-84) emis pe numele reclamantului iniţial-M.S.
Dreptul la acţiune, bazat pe prevederile art. 584 Cod civil, aparţine titularului unui drept real asupra terenului, care se adreseasa instanţei pentru a stabili hotarul care separa fondurile învecinate.
Acţiunea în graniţuire este si la îndemana proprietarilor extratabulari pentru ca judecatorul nu se pronunta asupra exustentei si întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea în litigiu, al cãrui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului desparţilor.
Prin urmare, chiar dacã în speta, reclamantul nu si-a întabulat dreptul dobandit prin Titlul de proprietate nr. 1470/24, are calitate procesuala activa în acţiunea în granituire.
Pe fondul cauzei, instanta constata ca desi Titlul de proprietate nr. 1470/24 emis pe numele reclamantului initial, nu este însotit de o documentatie cadastrala, cuprinde suficiente elemente în baza carora expertul a putut stabili linia de granita în asa fel încât sa fie respectat dreptul acestuia cu privire la întreaga suprafata menţionata în titlu.
Fata de cele expuse mai sus, se va admite acţiunea reclamantului continuata de mostenitoarele acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Admite acţiunea formulata de M.S. si continuata de mostenitoarele acestuia:
M.A. – (...)
B.M.A.- (...)
BLAGU MARIA – (...)

în contradictoriu cu pârâţii:

· P.S
· V.I. – (...)
· N.M. – (...)
· P.V. (mostenitorul pârâtei iniţiale P.E) – (...)
Stabileste linia de granitã a terenului cu nr. cadastral 711/8/1 din Titlul de proprietate nr. 1470/24, prin punctele topografice D-B-A-F-13-5-E (plansa 2 anexa la obiecţiunile la Raportul de expertiza întocmit de expert Lupea Vasile, plansa care face parte din prezenta hotarare).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi 02.12.2009, ora 14.

Ajutor judiciar. Cautiune.

2009-10-30T13:39:00.000+02:00

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DEVA, JUDEŢUL HUNEDOARA
DOSAR nr. 1125/221/2009

INCHEIERE
Sedinţa din camera de consiliu din data de 07.04.2009

Completul constituit din:
PREŞEDINTE:Sonia Cososchi
GREFIER: Maria Ferencz

Pe rol fiind soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, formulată de petentul C.M. .
Fără citarea părţilor.
INSTANŢA,

Deliberând în camera de consiliu cu privire la cererea de scutire de la plata taxei de timbru şi cu privire la cererea de scutire de plata cauţiunii formulată de petentul C.M. , constatã urmãtoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 1125/221 din 24.02.2009, contestatorul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii (…)
anularea actelor de executare întocmite în dosarele execuţionale nr. 11169/2009 şi 1561118201006/4716/2009 iar până la soluţionarea contestaţiei să se dispună suspendarea executării.
Pentru primul termen de judecatã, contestatorul a fost citat cu menţiunea sã achite pentru fiecare dosar execuţional în care a formulat contestaţie la executare câte o taxã de 194 lei pentru soluţionarea contestaţiei şi câte 10 lei pentru soluţionarea cererilor de suspendare a executãrii.
Deasemenea s-a pus în vedere contestatorului sã facã dovada achitãrii unei cauţiuni de 740 lei pentru soluţionarea cererii de suspendare a executãrii în dosarul execuţional nr. 11169/2009 şi a unei cauţiuni de 1.618 lei pentru soluţionarea cererii de suspendare a executãrii în dosarul execuţional nr. 1561118201006/4716/2009.
La primul termen de judecatã, contestatorul a depus o cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata celor douã taxe de 194 lei şi de plata cauţiunii de 740 lei şi de 1618 lei (f. 233).
In probaţiune a depus:
· declaraţie pe proprie rãspundere, prin care contestatorul a declarat cã nici el şi nici soţia sa nu realizeazã alte venituri în afara celor care rezultã din actele depuse la dosar şi cã nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar (f. 234);
· adeverinţã eliberatã de (...) din care rezultã cã în luna ianuarie 2009, soţia contestatorului a avut un salariu net de (...) lei (f.235);
· adeverinţã eliberatã de (...) din care rezultã cã în luna ianuarie 2009, contestatorul a avut un salariu net de (...) lei (f.235);
· certificatele de naştere ale copiilor majori ai contesatorului-(...) şi (...), carnetul de student şi cupon cãlatorie studenţi (f. 237-240)
· certificat de cãsãtorie (f. 241)

Analizând cererile şi actele anexate prin prisma legislaţiei în vigoare, instanţa constã urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 7 şi art. 8 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, pentru a beneficia de ajutor public judiciar, solicitantul trebuie sã facã dovada cã:
- în cursul unei perioade de un an, nu a beneficiat de ajutor public judiciar care sã depãşeascã echivalentul a 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare;
- venitul net lunar pe mebru de familie, în ultimele douã luni anterioare cererii, se situeazã sub nivelul de 500 lei (pentru a beneficia de scutire de taxã judiciara) sau sub nivelul de 800 lei pentru a beneficia de o reducere cu 50% a taxei de timbru;

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, prin familie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.
Potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 51/2008, la stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.
Potrivit prevederilor art. 16 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale. Dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedeşte că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură. Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum şi în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfăşurată de solicitant.
In speţã, petentul a fãcut dovada cã locuieşte împreunã cu soţia sa şi cã au în întreţinere doi copii majori dar care îşi continuã studiile şi nu au depãşit 26 de ani.
In privinţa veniturilor, se constatã cã venitul pe membru de familie este sub 500 lei.
Deasemenea, a fãcut dovada îndeplinirii şi celorlalte condiţi prevãzute în textele de le mai sus citate prin actele depuse la dosar (enumerate mai sus).
In privinţa cauţiunii, instanţa constatã cã deşi în cuprinsul OUG nr. 51/2008 nu se menţioneazã expres posibilitatea de acorda facilitãţi la plata cauţiunii, în formularul anexã, referitor la acordarea asitenţei juridice în alt stat membru al Uniunii Europene, este menţionatã şi cauţiunea datoratã în faza de executare silitã, de unde se poate deduce cã legiuitorul a avut în vedere şi cauţiunea.
In plus, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, sesizatã în cauza Iosif şi alţii împotriva României, a constatat încãlcarea art. 6 alin 1 din Convenţie ca urmare a respingerii unei contestaţii la executare pentru neplata cauţiunii (a se vedea Hotãrârea din 20 decembrie 2007, publicatã în M.Of. nr. 561/2008)
Faţă de cele expuse mai sus, având în vedere şi faptul că accesul la justiţie este un drept fundamental consacrat prin art. 21 din Constituţia României, prin art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin art.10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art.14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, instanţa consideră întemeiată cererea de acordarea ajutorului public judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:

Admite cererea petentului (...), CNP (...).
Dispune scutirea de plata taxa de timbru în valoare de 194 lei, aferentã contestaţiei formulate în dosarul execuţional nr. 11169/2009 şi în valoare de 194 lei, aferentã contestaţiei formulate în dosarul execuţional nr. 1561118201006/4716/2009.
Dispune scutirea de plata cauţiunii în valoare de 740 lei pentru soluţionarea cererii de suspendare a executãrii în dosarul execuţional nr. 11169/2009 şi a cauţiunii în valoare de 1.618 lei pentru soluţionarea cererii de suspendare a executãrii în dosarul execuţional nr. 1561118201006/4716/2009.
Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07.04.2009, ora 10.

Uzucapiune. Zona carte funciara. Proprietari tabulari necunoscuti sau decedati.

2009-10-04T13:40:00.000+03:00

Dosar nr. 775/221/2009

Sentinţa civilã nr. 4683
Şedinţa publicã din data de 30.09.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Maria Ferencz

Pe rol acţiunea petenţilor P.I. şi P.L. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapinii.
Procedura legal îndeplinita.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta av. .., pentru petenţi şi martora ....
Martora se legitimeaza, depune jurãmântul, dupã care este audiatã în şedinţã publica, declaraţia acesteia fiind consemnata în scris si atasata la dosarul cauzei.
Dupa audierea martorei, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pentru concluzii orale.
Av. ...solicita admiterea acţiunii asa cum a fost formulata. Fara cheltuieli de judecata.
Cauza ramane în pronuntare.
Instanta informeaza ca pronuntarea va fi facuta în sedinţa publica, în sala 24, astazi, ora 14.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:
Prin cererea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 775/221/10.02.2009, petenţii ...au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii asupra imobilelor terenuri în suprafata tabulara de 2050 mp, înscrise in CF 728 Chişcădaga şi nr. topo 192,193,198, imobilelor terenuri, în suprafata tabulara de 996 mp şi 2018, înscrise in CF 819/A Chişcădaga nr. topo 190,191 şi sã se dispuna întabularea în cartea funciara pe numele petenţilor conform propunerilor expertului.
Valoarea obiectului acţiunii a fost indicata ca fiind de ... lei (a se vedea notele de la fila 19).
Acţiunea a fost timbrata cu ...lei (f. 20) si s-au atasat timbru judiciar de ...lei
II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate
Expunând situaţia de fapt, petenţii au arătat că folosesc de foarte mult timp aceste imobile fiind recunoscuţi ca proprietari în comunitatea locală.
De asemenea au mai arãtat cã proprietarii tabulari ........, sunt necunoscuţi în localitate, fiind probabil decedati cu foarte mult timp în urma.
In drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile Decretului-lege nr. 115/1938.
III. Procedura de soluţionare:
Instanţa având în vedere prevederile art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 şi Decizia Plenului ICCJ nr. LXXXVI (86)/10.12.2007 a decis să soluţioneze acţiunea în procedura necontenciosa.
IV. Probele administrate:
In probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri:
· extras CF 891/a Chiscadaga (f. 3);
· extras CF 728 Chisacãdaga (f. 4);
· Raport expertiza topografica extrajudiciara (f. 5-14);
La solicitarea instanţei, Primăria Soimus a comunicat informaţii din registrele de stare civilă (f. 29).
Somaţia prevăzută de art. 130 din Decretul nr. 115/1938 a fost afisata la uşa instanţei (f. 26-27) şi la sediul primariei (f. 24-25).
In cauză a fost audiat un martor, declaraţia fiind consemantă în scris şi ataşată la dosarul cauzei (f. 35) si s-a efectuat o expertiza tehnica, raportul fiind depus la filele 25-31.
V. Analizând actele şi lucrările dosarului în contextul legislaţiei în vigoare şi având în vedere situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauza instanţa constată următoarele:
Petenţii şi antecesorii acestora au folosit acest teren o perioadă îndelungată de timp fiind cunoscuţi ca proprietari în comunitatea locală (a se vedea declaraţia martorului, consemnata in scris si depusa la fila 35 din dosar).
Proprietarii tabulari au fost înscrişi în cartea funciară cu foarte mult timp în urmă iar din informaţiile comunicate de Primăria Somimus (f. 29) rezulta ca fie au decedat cu mult timp în urma, fie nu pot fi identificati cu exactitate, datele din cartea funciara fiind insuficiente.
Din analiza prevederilor art. 1837-1890 Cod civil, rezultă că pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea prescripţiei achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi că s-a exercitat o posesie reală, respectiv că posesorul a avut detenţia materială a imobilului (corpus) şi s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), o perioadă de minim 30 de ani.
Deasemenea, mai este necesar a se dovedi că posesia a fost utilă, respectiv neviciată.
Pentru a nu fi viciată posesia trebuie să fie continuă, publică, paşnică şi să nu fie precară.
Deasemenea posesia nu trebuie să fie echivocă.
Potrivit prevederilor art. 26 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele.
Potrivit prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
In speţă, din probele administrate a rezultat că petenţii au folosit terenul o perioadă mai mare de 30 de ani, având o posesie utilă, neviciată şi neechivocă.
Instanţa a dispus afişarea unei somaţii care cuprinde toate informaţiile impuse de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 la usă instanţei şi la sediul primăriei.
Nimeni nu a formulat nicio opoziţie cu privire la constatarea dreptului de proprietate al petenţilor.
Faţã se argumentele expuse mai sus, constatând că sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi având în vedere şi faptul că se impune clarificarea unei situaţii juridice incerte şi care durează de foarte mulţi ani, instanţa va admite cererea şi va constatata dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, în condiţiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 1-2-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-6-5-4-1, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 1600 mp, evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 190, 191, având ca proprietari tabulari pe ..., asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 20-19-18-25-1-4-5-6-20, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 996 mp, evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 190, 191, având ca proprietari tabulari pe ..., asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 30-31-32-33-18-19-20-29-30, având profilul « arabil », în suprafata de 2018 mp, evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 190, 191, având ca proprietari tabulari pe ...şi asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 31-32-42-43-34-35-36-37-38-39-31, având profilul « fâneţe », în suprafata de 2050 mp, evidenţiat în CF 728 Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 192,193, 198, având ca proprietari tabulari pe ....
Având în vedere constatãrile expertului desemant în cauzã, faptul cã imobilele uzucapate de petenţi sunt porţiuni din terenuri înscrise în CF 819/a Chiscadaga si CF 728 Chiscadaga şi având în vedere si prevederile art. 9, art. 19 şi 33 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicitãţii imobiliare, prevederile art. 89 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/2006, prevederile art. 19 alin. (1) lit. “k” şi art. 25-28 din Regulamentul pivind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 1049/2006 se va admite cererea petenţilor privind întabularea în cartea funciara în acord cu propunerile expertului, sens în care se va dispune modificarea suprafeţei terenului evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, nr. top. 190,191, de la suprafata tabulara de 7806 mp la suprafata de 10.820 mp, dezmembrarea nr. top. 190,191, şi întabularea dupa cum urmeaza :
· nr. top. (190,191)/1, delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 1-2-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-6-5-4-1, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 1600 mp, va fi întabulat pe numele petenţilor ;
· nr. top. (190,191)/2, delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 20-19-18-25-1-4-5-6-20, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 996 mp, va fi întabulat pe numele petenţilor ;
· nr. top. (190,191)/3, delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 30-31-32-33-18-19-20-29-30, având profilul « arabil », în suprafata de 2018 mp, va fi întabulat pe numele petenţilor ;
· nr. top. (190,191)/4, cu suprafata tabulara de 6206 mp va ramane în indiviziune pe numele proprietarilor tabulari actuali ;
Deasemenea se va dispune dezmembrarea parcelei cu nr. top. nou (192,193,198)/1, teren delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert Indreiu Daniel, prin punctele de contur 31-32-42-43-34-35-37-38-39-31, având profilul « fâneţe », în suprafata de 2050 mp, evidenţiat în CF 728 Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 192,193, 198 şi întabularea pe numele petenţilor iar parcela cu nr. top. nou (192,193,198)/2 în suprafata tabulara de 1172 mp, va ramane în indiviziune pe numele proprietarilor tabulari actuali .
Având în vedere prevederile art. 54 alin. 2 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 un exemplar din prezenta hotãrâre împreunã cu un exemplar din raportul de expertizã, se va comunica din oficiu OCPI-Hunedoara Deva, în termen de 3 zile de la rãmânerea irevocabilã.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂŞTE:

Admite acţiunea petenţilor ....
Constată că petenţii au dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii în condiţiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 1-2-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-6-5-4-1, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 1600 mp, evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 190, 191, având ca proprietari tabulari pe ..., asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 20-19-18-25-1-4-5-6-20, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 996 mp, evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 190, 191, având ca proprietari tabulari pe ...a, asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 30-31-32-33-18-19-20-29-30, având profilul « arabil », în suprafata de 2018 mp, evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 190, 191, având ca proprietari tabulari pe ...şi asupra imobilului delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 31-32-42-43-34-35-36-37-38-39-31, având profilul « fâneţe », în suprafata de 2050 mp, evidenţiat în CF 728 Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 192,193,198, având ca proprietari tabulari pe ....
Dispune modificarea suprafeţei terenului evidenţiat în CF 819/a Chiscadaga, nr. top. 190,191, de la suprafata tabulara de 7806 mp la suprafata de 10.820 mp, dezmembrarea nr. top. 190,191 şi întabularea, conform propunerilor expertului, dupa cum urmeaza :
· nr. top. (190,191)/1, delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 1-2-17-16-15-14-13-12-11-10-9-8-7-6-5-4-1, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 1600 mp, va fi întabulat pe numele petenţilor ;
· nr. top. (190,191)/2, delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 20-19-18-25-1-4-5-6-20, având profilul « curţi, construcţii », în suprafata de 996 mp, va fi întabulat pe numele petenţilor ;
· nr. top. (190,191)/3, delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 30-31-32-33-18-19-20-29-30, având profilul « arabil », în suprafata de 2018 mp, va fi întabulat pe numele petenţilor ;
· nr. top. (190,191)/4, cu suprafata tabulara de 6206 mp va ramane în indiviziune pe numele proprietarilor tabulari actuali ;
Dispune dezmembrarea parcelei cu nr. top. nou (192,193,198)/1, teren delimitat pe planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică efectuată de expert ..., prin punctele de contur 31-32-42-43-34-35-36-37-38-39-31, având profilul « fâneţe », în suprafata de 2050 mp, evidenţiat în CF 728 Chiscadaga, parte din terenul cu nr. top. 192,193, 198 şi întabularea pe numele petenţilor, parcela cu nr. top. nou (192,193,198)/2 în suprafata tabulara de 1172 mp, urmând a ramane în indiviziune pe numele proprietarilor tabulari actuali .
In temeiul art. 54 alin. 2 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 un exemplar din prezenta hotãrâre se va comunica din oficiu OCPI-Hunedoara Deva şi OCPI Cluj, în termen de 3 zile de la rãmânerea irevocabilã a hotărârii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30.09.2009, ora 14.

Partaj. Tranzactie. Credit banca.

2009-09-14T12:07:00.000+03:00

Dosar nr. .../221/2007

Sentinţa civilã nr. 4544
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2007
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
Grefier Boc Mihaela

Pe rol: soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta B.A. împotriva pârâtului B.D.I., având ca obiect desfacerea cãsãtoriei pãrţilor şi partajul bunurilor comune.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã, în ordinea de pe listă (poziţia 2), la prima strigare se prezintã reclamanata personal şi asistată de av. M.I., pârâtul personal şi asistat de av. A.O. , lipsă fiind pârâta Banca Comercială Română.
Grefiera de şedinţã a fãcut referatul cauzei arãtând cã procedura este legal îndeplinitã, pãrţile fiind citate pentru astãzi, ora 9.
Reclamanta B.A.şi pârâtul B.D.I. depun tranzacţia cu privire la bunurile comune, se legitimeazã, declară că au citit-o şi reprezintă voinţa lor liber consimţită.
Constatând că s-au administrat toate probele, instanţa acordă cuvântul pentru concluzii orale.
Av. M.I., pentru reclamanta solicita admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată şi să se ia act de tranzacţia părţilor cu privire la bunurile comune.
Av. A.O., pentru pârât, pune aceleaşi concluzii.
Părţile solicită ca hotarârea sa nu fie motivată cu privire la divorţ.
Instanţa declarã dezbaterile închise şi informeazã cã pronunţarea va fi fãcutã astãzi, ora 14, Sala 24.
INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. .../221/2007, reclamanta B.A, a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul B.D.I., în data de ... în localitatea ..., înregistrată în Registrul Stării Civile a Primăriei ..., sub nr. … din aceeaşi dată din vina ambilor soţi şi partajul bunurilor comune.
Referitor la bunurile comune, reclamanta a indicat ca făcând parte din masa bunurilor comune un apartament, o mobilă de bucătărie şi o mobilă de sufragerie şi a solicitat atribuirea tuturor bunurilor pârâtului cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 11.500 lei reprezentând echivalentul în lei a ½ din avansul achitat pentru apartament, 3611 lei reprezentând jumătate din suma achitată către BCR din creditul contractat pentru achiziţionarea apartamentului şi 2000 lei reprezentând jumătate din valoarea bunurilor mobile.
Reclamanta a mai solicitat exonerarea sa de plata ratelor către BCR.
Cererea a fost timbrată cu 58 lei (chitanţa de la fila 3 şi chitanţa de la fila 19) şi s-a aplicat timbru judiciar de 0,6 lei.
Pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
La termenul din data de 05.09.2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauzã a Bãncii Comerciale Române-Sucursala Deva, pentru a-i fi opozabilã hotãrârea cu privire la partajul apartamentului achitat în mare parte cu bani împrumutaţi de la Banca Comercială Română-Sucursala Deva (f. 20).
Banca Comercială Română-Sucursala Deva a solicitat respingerea cererii privind exonerarea reclamantei de plata ratelor către BCR, având în vedere următoarele motive:
- suma pentru care s-a încheiat contractul de împrumut a fost stabilită ţinându-se cont de veniturile ambilor soţi;
- atât împrumutatul (pârâtul) cât şi garantul ipotecar coplătitor (reclamanta) şi-au asumat obligaţii de rambursare a creditului;
- lipsa de temei legal a cererii, fapt dovedit prin nemotivarea în drept a cererii;
Nici reclamanta şi nici pârâtul nu au depus note de şedinţă prin care să-şi expună poziţia faţă de întâmpinarea depusă de Banca Comercială Română-Sucursala Deva.
In probaţiune s-a depus la dosar certificatul de căsătorie (f. 6), contractul de vânzare-cumpãrare a apartamentului (f. 7), contractul de credit ipotecar în care reclamanta figureaza ca şi “garant ipotecar coplãtitor” (f. 8-11) şi extrasul de carte funciarã în care este menţionatã în favoarea BCR interdicţia de înstrãinare şi grevare iar la sarcini, ipoteca în favoarea BCR (f. 21).
Referitor la cererea de desfacere a căsătoriei:
In temeiul art. 617 alin. 2 din Codul de procedură civilă, părţile au cerut ca hotărârea să nu fie motivată.
Ajungând la concluzia că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 38 alin.1 din Codul familiei, în sensul că relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, instanţa dispune desfacerea căsătoriei, fără motivarea hotărârii.
In temeiul prevederilor art. 40 alin. 3 din Codul familiei, reclamanta va reveni la numele avut anterior cãsãtoriei.
Referitor la partajul bunurile comune:
Cu privire la apartamentul achiziţionat în timpul căsătoriei, instanţa constată că s-a achitat vânzătorului suma de 12.195 Euro din care suma de 3.658 Euro a fost achitată de soţi din surse proprii, anterior încheierii contractului în formă autentică, suma de 337 Euro a fost achitata la data semnării şi autentificării contractului iar suma de 8200 Euro a fost achitată cu bani împrumutaţi de la Banca Comercială Română-Sucursala Deva (Contractul de credit nr. … (f. 8-9).
Părţile s-au pus de acord încă de la început cu privire la valoarea tuturor bunurilor, atât a celor mobile cât şi a apartamentului, cu privire la cote şi la modalitate de împărţire, singura problemă fiind contractul de credit ipotecar încheiat cu Banca Comercialã Românã care nu a fost de acord cu propunerea părţilor de a rămâne obligat în continuare faţă de bancă doar pârâtul căruia ar urma să-i fie atribuit apartamentul
Având în vedere faptul că prin voinţa lor părţile nu pot stabili obligaţii care să fie opozabile terţilor şi ţinând cont de poziţia băncii clar exprimată în sensul că nu este de acord să renunţe la garantul coplătitor, instanţa va respinge cererea reclamantei privind exonerarea faţã de bancã de obligaţiile asumate prin Contractul de credit nr. … încheiat cu Banca Comercialã Românã-Sucursala Deva
In privinţa tranzacţiei, în temeiul art. 271 C.proc. civ. instanţa va lua act de învoiala părţilor cu precizarea că tranzacţia va avea putere deplină între părţi dar nu va putea fi interpretată în nicio împrejurarea ca fiind opozabilă Băncii Comerciale Române-Sucursala Deva sau succesorilor ei în drepturi.
In temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 şi art. 91 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în termen de 3 zile, se va comunica din oficiu, un exemplar din prezenta hotărâre Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea reclamantei B.A., împotriva pârâtului B.D.I..
Dispune desfacerea căsătoriei părţilor încheiată în data de ... în localitatea ..., înregistrată înregistrată în Registrul Stării Civile a Primăriei ..., sub nr. … din aceeaşi dată.
Reclamanta va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv ….
Respinge cererea reclamantei privind exonerarea faţã de bancã de obligaţiile asumate prin Contractul de credit nr. … încheiat cu Banca Comercialã Românã-Sucursala Deva, cu sediul în localitatea Deva, Piaţa I. C. Brãtianu, nr. 3, jud. Hunedoara.
Ia act de tranzacţia încheiată de părţi cu privire la partajul bunurilor comune, al cărui conţinut va fi reprodus mai jos, cu precizarea că tranzacţia nu va putea fi interpretată în nicio împrejurarea ca fiind opozabilă Băncii Comerciale Române-Sucursala Deva sau succesorilor ei în drepturi.

„….”
In temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 şi art. 91 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în termen de 3 zile, se va comunica din oficiu, un exemplar din prezenta hotărâre Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Deva.

Cu drept de apel în termen în 30 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.11.2007.

Cartile funciare centrale. Transcriere parcele carti locale. CFR-concesiune.

2009-09-14T08:57:00.001+03:00

Dosar nr. 4062/221/2009
Sentinţa civilã nr. 4464
Şedinţa publică de la 02.09.2009
Completul compus din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Maria Ferencz

Pe rol fiind plângerea formulatã de petenta Compania Naţională de Căi Ferate-CFR SA Bucureşti prin Sucursala de Căi Ferate Timişoara împotriva Incheierii nr. OCPI Deva nr. nr. 7688/05.05.2009, dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva în Dosarul nr. 7688/09.04.2009.
Procedura legal îndeplinitã.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã la prima strigare se constatã lipsa pãrţilor, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanţelor judecãtoreşti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanta dispune lãsarea dosarului la sfârşitul şedinţei când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale.
Reluând cauza la adoua strigare, la sfârşitul şedinţei, se constatã lipsa pãrţilor.
Grefiera de şedinţã a fãcut referatul cauzei arãtând cã pãrţile au fost legal citate pentru astãzi, ora 9.
Cauza rãmâne în pronunţare.
Instanţa informează că pronunţarea va fi fãcutã astãzi, ora 14, Sala 24.

INSTANŢA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Obiectul cauzei şi timbrajul:
Prin plângera înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 4062/221/04.06.2009, Compania Naţională de Căi Ferate-CFR SA Bucureşti prin Sucursala Regionalã de Căi Ferate Timişoara a solicitat anularea Incheierii nr. nr. 7688/05.05.2009, dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva în Dosarul nr. 7688/09.04.2009, prin care s-a respins cererea formulatã de Statul Român prin Compania Naţională de Căi Ferate-CFR SA Bucureşti, reprezentatã la rândul ei prin SC Cornel & Cornel Topoexim SRL, având ca obiect atribuirea unui numãr cadastral nou şi întabularea dreptului de concesiune cu privire la imobilul situat în Burjuc, identificat în cerere sub denumirea « Interval CF Simeria-Curtici, km. 515-720-516+600 »
Plângerea a fost timbratã cu 8 lei (OP de la fila 32 ) şi s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
II. Temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii Incheierii nr. 7688/2009 :
Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva a respins cererea reţinând în motivare cã documentaţia nu a fost recepţionatã.
In cuprinsul încheierii (f. 5) nu este menţionat motivul exact care a dus la respingerea cererii, emitentul multumindu-se sã reproducã doar prevederile art. 10 alin. (4) din Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Ministerului Administraţiei şi Internelor-Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã.
Din referatul anexat (f. 6) rezultã cã documentaţia a fost respinsã pentru cã nu au fost aduse completările în termenul stabilit, pentru clarificarea amplasamentului care se suprapune peste parcele retrocedate în baza legilor fondului funciar.
III. Temeiurile de fapt şi de drept invocate de petentã:
Prin plângerea formulatã, petenta aratã cã a depus mai multe documentaţii cu respectarea Protocolului de colaborare încheiat între petentă şi Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară dar Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva nu a respectat acest protocol şi i-a impus să completeze documentaţiile.
Motivaţia plângerii este redactatã la modul general, pentru toate documentaţiile, petenta arãtând cã terenurile pentru care a depus documentaţii de întabulare au fost expropriate de cãtre Statul Maghiar, scoase din circuitul civil şi înscrise în Cãrţile funciare Centrale pentru Cãile Ferate de la Cluj, înainte de anul 1900.
Dupã anul 1918, terenurile au intrat în proprietatea Statului Român şi au fost date în administrarea Cãilor Ferate Române, continuând sã fie înregistrate în Cãrţile funciare Centrale pentru Cãile Ferate Cluj.
Aceste terenuri au fost date în administrarea Ministerului Tranporturilor si concesionate CNCF “CFR”-SA, ca zonã de siguranţã şi protecţie feroviarã, situaţie în care nu ar fi putut legal intra în patrimoniul altor persoane fizice sau juridice, legile de retrocedare ale proprietãţilor aplicându-se doar în situaţia exproprierilor fãcute de statul comunist.
Cum în speţã terenurile au fost expropriate înainte de anul 1945 şi întabulate în Cãrţile funciare Centrale pentru Cãile Ferate Cluj, nu puteau figura în douã cãrţi funciare, respectiv şi în cartea centralã şi într-o carte localã, astfel încât nu aveau cum intra în patrimoniul altor persoane fizice sau juridice.
Urmare a începerii lucrãrilor de realizare a Corodorului IV Pan European, aratã în continuare petenta, terenurile au fost dezlipite din Cãrţile funciare Centrale pentru Cãile Ferate Cluj, prin Incheieri ale Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj prin care s-a dispus transcrierea în cãrţile funciare locale.
Compania Naţională de Căi Ferate-CFR SA Bucureşti a încheiat cu SC Cornel & Cornel Topoexim SRL un contract pentru elaborarea documentaţiilor pentru transcrierea în cãrţile funciare locale a dreptului de proprietate al statului român şi dreptului de concesiune al petentei iar Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva, în mod nelegal a refuzat efectuarea operaţiunilor de carte funciară.
Petenta mai arată în continuare că întârzierea în executarea lucrărilor de realizare a Coridorului IV Pan European, finanţate din fonduri europene, atrage sancţionarea Statului Român.
IV.Probele administrate:
In afara Incheieierii nr. 7688/2009 (f. 5) şi a referatului de respingere (f. 6), au mai fost depuse urmãtoarele înscrisuri:
· Documentaţia depusa de SC Cornel & Cornel Topoexim SRL (f. 7-16)
· Contractul de concesiune nr. 224/2002 (f. 20-30)
· Incheierea Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, nr. 160/2008 şi Incheierea Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, nr. 164/2008 (f. 17-18)
V. Analizând actele şi lucrãrile dosarului, instanţa constatã cã plângerea este neîntemeiatã, din urmãtoarele motive:
Simplificând raţionamentul petentei, se constatã cã, în esenţã, aceasta susţine cã toate terenurile evidenţiate în cãrţile funciare centrale, în baza legilor nr. LXI/1861 şi I/1868, au rãmas pânã în prezent proprietatea statului român iar mai departe, toate aceste terenuri au fost date în administrarea Ministerului Tranporturilor si concesionate CNCF “CFR”-SA, ca zonã de siguranţã şi protecţie feroviarã.
In realitate însă, din succesiunea reglementãrilor legale în timp, se constată că doar parte din aceste terenuri sunt în proprietatea statului român şi în prezent şi că doar o parte din terenurile aflate în proprietatea statului român au fost concesionate petentei, cu precizarea cã în mãsura în care petenta ar face dovada cã un anumit teren i-a fost concesionat (ceea ce, aşa cum vor arãta mai departe, nu s-a întâmplat în cazul de faţã) oricum dreptul petentei nu ar fi opozabil terţilor decât în mãsura în care l-ar fi înscris în cartea funciarã, aşa cum se prevedea expres în art. 39 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (în vigoare la data încheierii contractului)
In speţã însã, din actele depuse de petentã, rezultã cã terenul pentru care s-a depus cererea este doar o micã parte din imobilul înscris în cartea funciarã centralã şi în privinţa căruia s-a dispus dezlipirea şi nu este ocupat de construcţii proprietatea petentei şi nu rezultã cã terenul i-ar fi fost concesionat şi cã ar face parte din zona de siguranţã şi protecţie feroviarã.
Astfel, din analiza Incheierii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, nr. 160/2008 (f. 17), se constatã cã în CF centralã 23 comuna XXXVI-Dobra, partea constitutivã 1 este întabulat Statul Român cu un teren cu o suprafaţa de 4200 stjp, pe care au fost edificiate construcţii speciale iar în partea constitutiva 2, este întabulat Statul Român cu un teren cu o suprafaţa de 7536 stjp, pe care au fost edificiate construcţii speciale.
Din analiza Incheierii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, nr. 164/2008 (f. 18), se constatã cã în CF centralã 23 comuna XXXV-Tatarasti, partea constitutivã 1 este întabulat Statul Român cu un teren cu o suprafaţa de 25508 stjp, pe care au fost edificiate construcţii speciale.
Prin aceaste încheieri, constatându-se îndeplinite cerinţele art. 19, 42 şi 48 Din Legea cadastrului si publicitãţii imobliliare nr. 7/1996 şi ale legilor nr. LXI/1861 şi I/1868, s-a dispus dezlipirea terenului si înscrierea dreptului de proprietate a Statului Român şi a dreptului de concesiune în favoarea Companiei Naţională de Căi Ferate-CFR SA Bucureşti, în Cartea Funciara Locala Dobra şi respectiv Tătărăşti, dupã atribuirea unui numãr cadastral.
Din analiza planului de amplasament de la fila 14 (anexa nr. 11 la documentaţia depusã de SC Cornel & Cornel Topoexim SRL) se constatã cã suprafaţa de teren pentru care s-a solicitat întabularea în cartea locală este de 21982 mp, delimitat prin punctele 1-2-3-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-1, teren situat pe raza localitãţii Burjuc şi pe care nu sunt menţionate niciun fel de construcţii (nici obişnuite si nici speciale).
Din contractul de de concesiune nr. 224/2002 (f. 20-30), rezultã cã au fost concesionate bunurile proprietate publicã a statului, care s-au aflat în administrarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Române, identificate conform anexei nr. 1 la contract şi care vor fi predate pe baza inventarului, conform anexei 2.
Aceste bunuri, se aratã în continuare, sunt bunuri de retur.
In inventarul anexat (f. 28-30) nu este menţionat la nicio poziţie terenul pentru care s-a solicitat atribuirea unui numãr cadastral nou, întabularea dreptului de proprietate al statului si a dreptului de concesiune al petentei.
Având în vedere cã petenta solicitând Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva atribuirea unui numãr cadastral nou şi întabularea dreptului de concesiune s-a prevalat de dreptul de concesiune pe care l-ar avea în baza contractului de de concesiune nr. 224/2002, iar din contract nu rezulta cã terenul i-ar fi fost concesionat, urmeazã a se respinge plângerea, urmând ca petenta, în măsura în care va face dovada că terenul i-a fost concesionat, să poată depune o nouă cerere însoţită de o documentaţie care să respecte:

prevederile art. 95 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006;
prevederile Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară aprobat prin Ordinul nr. 634/2006;
Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei publice nr. 534/2001, în măsura în care au rămas în vigoare după intrarea în vigoare a Ordinul nr. 634/2006;
Normele metodologice privind executarea lucrărilor de cadastru de specialitate al căilor ferate aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi al ministrului administraţiei publice nr. 788/205/2002, aşa cum au fost modificate prin Ordinul nr. 135/2006;

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea petentei Compania Naţională de Căi Ferate-CFR SA Bucureşti prin Sucursala de Căi Ferate Timişoara, cu sediul în localitatea Timişoara, B-dul 16 Decembrie 1989, nr. 2, jud. Timiş, împotriva Incheierii nr. 7688/05.05.2009, dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara-Deva în Dosarul nr. 7688/09.04.2009.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02.09.2009, ora 14.

Fond funciar. Anulare titluri. Culpa exclusiva a comisiilor.

2009-09-14T08:18:00.000+03:00

Dosar nr. 1309/221/2009
Sentinţa civilã nr. 4193
Şedinţa publicã din data de 12.08.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Maria Ferencz

Pe rol fiind pronunţarea în acţiunea formulatã de Primarul comunei Ilia, în calitate de preşedinte al Comisiei Locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, în contradictoriu cu pârâţii M.L., B.S.M., V.S.I. şi I.E., având ca obiect constatarea nulitãţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr. 5953/19 emis pe numele I.R.E. şi a Titlului de proprietate nr. 5953/20 emis pe numele I.R.L.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză, în şedinţa din data de 05.08.2009, în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi 12.08.2009, ora 14.
In temeiul art. 121 alin. (3) şi 258 Cod pr. civilă, instanţa dă citire minutei Sentinţei civile nr. 4193/12.08.2009.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 8070/97/2008, M.L. şi I.V. au chemat în judecatã Primarul comunei Ilia, pentru a fi obligat la emiterea unei dispozitii de restituire a terenului intravilan în suprafaţa de 4448 mp evidenţiat în CF 737 Ilia, CF 738 Ilia şi CF 209 Ilia, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 19.359 mp teren evidenţiat în cãrţile funciare şi suprafaţa de 14.911 mp teren liber de construcţii atribuit pe vechile amplasamente în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Primarul comunei Ilia, în calitate de preşedinte al Comisiei Locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor a depus o cerere reconvenţionalã prin care a solicitat anualarea parţialã a Titlului de proprietate nr. 5953/19/28.12.1993 emis pe numele I.R.E. şi a Titlului de proprietate nr. 5953/20/28.12.2993 emis pe numele I.R.L. (f. 3-5 din Dosarul Judecãtoriei Deva nr. 1309/221/2009).
In şedinţa din data de 11.02.2009 Tribunalul Hunedoara a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi declinarea în favoarea Judecãtoriei Deva, acţiunea fiind înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva, sub nr. 1309/221/04.03.2009.
Dupã înregistrarea dosarului pe rolul Judecãtoriei Deva, reclamanta a solicitat introducerea în cauzã în calitate de pârâţi şi a numiţilor B.S.M., V.S.I.şi I.E., moştenitori ai defunctului I.R.E. (f. 24).
La termenul din data de 01.04.2009, reclamanta a depus o cerere de probaţiune la care a anexat extrase de carte funciarã şi copii de pe corespondenţa purtatã cu pãrţile şi în care a arãtat cã suprafata totala de teren pentru care se putea face reconstituirea dreptului de proprietate pe numele antecesorilor pârâţilor era de 6,57 ha teren, atât cât era suprafata din cãrţile funciare dar cã în mod greşit s-a fãcut reconstituirea pentru suprafaţa de 7,52 ha teren, situaţie în care se impune constatarea nulitãţii absolute parţiale a celor douã titluri, pentru suprafaţa de 0,95 ha teren atribuit în plus faţã de suprafata care rezulta din cãrţile funciare (f. 37).
In drept, au fost invocate prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, în temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.
In probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri:
adresa nr. 529J/10.11.2008 prin care Instituţia Prefectului Judeţului Hunedoara a comunicat d-nei I.V. cã reconstituirea dreptului de proprietate prin Titlului de proprietate nr. 5953/20 emis pe numele I.R.L. , soţul decedat al petentei, s-a fãcut pentru o suprafaţa mai mare decât cea care i s-ar fi cuvenit conform înscrierilor din cãrţile funciare (f. 6)
extras din Registrul agricol, de pe pozitia lui I.R. (f. 7);
adresa nr. 1361 prin care Primaria Ilia a comunicat petentei Margineanu Lucia Dispozitia nr. 223/2008 şi i-a cerut actele de proprietate care au stat la baza emiterii a Titlului de proprietate nr. 5953/19 emis pe numele I.R.E. (f. 8);
cererea de înscriere în GAC Ilia, depusa de I.R. (f. 9);
Dispozitia nr. 223/2008 prin care s-a respins notificarea nr. 566/2001 şi referatul de respingere (f. 10-13);
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusa de I.L. (f. 14);
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusa de I.R. (f. 15);
Procesele verbale de punere în posesie nr. 29 şi nr. 30 (f. 23-24);
Testamentutul defunctei I.E. (f. 29);
Cererea de reconstituire depusa de I.R. şi I.L. (f. 40);
Copii de pe extrasele CF 800 Ilia, CF 733 Ilia, CF 696 Ilia, CH 587 Ilia, CF 562 Ilia, CF 209 Ilia, CF 738 Ilia, CF 737 Ilia (f. 43-49);
Cãrtile funciare 737 Ilia, 738 Ilia şi 209 Ilia (f. 52-81)
La termenul din data de 17.08.2009, primul termen la care procedura a fost corect realizatã cu toate pãrţile, instanţa a dispus din oficiu efectuarea unei expertize topo-cadastrale pentru identificarea fizicã şi cu date de carte funciarã a terenului în litigiu şi a pus în vedere reclamantei sã achite un onorariu provizoriu de 1000 lei. La acelaşi termen, s-a pus în vedere reclamantei, prin reprezentant, sã depunã la dosarul cauzei documentaţia tehnicã care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate(f. 103).
In data de 29.07.2009, reclamanta a comunicat în scris refuzul de a achita onorariul pentru expertiza dispusã de instanţa, apreciind proba ca nefiind utilã în soluţionarea cauzei. Prin aceeaşi adresã a comunicat şi faptul cã în afara actelor depuse la dosarul cauzei şi care au stat la baza emuterii titlurilor de proprietate nu s-a mai întocmit nicio altã documentatie (a se vedea adresa de la fila 109).
Analizând actele şi lucrãrile dosarului prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi prin prisma legislaţiei în vigoare la data emiterii titlurilor de proprietate, instanta reţine urmãtoarele:
1. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului:
In hotărârea făcută publică în data de 25 noiembrie 2008, în cauza Toşcută şi alţii c. României, Curtea a reţinut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 şi prin urmare este permisa numai dacă este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi păstrează un just echilibru între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată)
In cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităţilor şi fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubile echitabilă sau un teren echivalent, Curtea arată că, şi dacă s-ar putea demonstra că serveşte unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială şi exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 38-40 din hotărârea mai sus citată).
In hotãrârea datã în cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009, Curtea, mergând pe aceeaşi linie, a aratat cã atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaşte dreptul de proprietate, nu se poate reţine nicio culpă, anularea acestui act, fãrã a se oferi o despãgubire echitabilã beneficiarului, pe motiv cã autoritãţile administrative au descoperit ulterior emiterii actului cã nu erau îndeplinite cerinţele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificatã (obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor anterior emiterii actului, fiind încãlcatã de autoritãţi, motivaţia în sensul cã ulterior s-ar fi descoperit cã nu erau îndeplinite cerinţele legale, neconstituind în accepţiunea Curţii o motivaţie pertinentã şi suficientã).
In hotărârea făcută publică în data de 1 iulie 2008, în cauza Ioan c. României (definitivă în data de 01.12.2008, ca urmare a respingerii cererii de retrimitere a cauzei la Marea Cameră), în care s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin emiterea a două titluri de proprietate pentru acelaşi teren, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele Manoilescu şi Dobrescu c. României şi Drăculeţ c. României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaşte calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanţă împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca « valoare patrimonială » protejată de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 (a se vedea alineatul 42 din hotărârea mai sus citată).
In aceeaşi hotărâre, Curtea arată în continuare, că autorităţile cărora le revin atribuţii în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilităţi în cazul în care, prin acţiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situaţiile în care autorităţile administrative locale şi judeţene creează şi întreţin situaţii litigioase neîndeplinindu-şi obligaţiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condiţiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (a se vedea alineatele 49-50 din hotărârea mai sus citată).
In lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului s-a pronunţat în trei hotãrâri în cauze împotriva Româneiei, în materie de proprietate, fãcând aplicarea art. 46 din Convenţie, text la care Curtea apeleazã foarte rar, respectiv doar atunci când constată că în statele semnatare ale Convenţiei s-au produs încălcări sistematice ale drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie.
2. Legislaţia internã în vigoare la data emiterii titlurilor de proprietate:
Titlurile de proprietate au fost emise în data de 28.12.1993, datã la care era în vigoare Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 131/1991.
Conform prevederilor art. 35 alin. 1 din Regulament, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, comisia judeteana, după operaţiunea de validare, emite titlul de proprietate iar potrivit prevederilor art. 36 alin. 1, în baza titlului de proprietate eliberat pe baza opţiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condiţiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, comisia comunală, oraseneasca sau municipala va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează sa fie puşi în posesie titularii, ţinînd seama de condiţiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosinta, distanta fata de localitate şi căile publice de comunicaţie, amenajările pentru îmbunătăţiri funciare). Aceasta delimitare, precum şi parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situaţie al fiecărei localităţi, în cadrul actualei organizări teritoriale.
3. Concluziile instanţei:
In speţã, în anul 1993 s-au emis titluri de proprietate pe numele antecesorilor pârâţilor iar ulterior s-a efectuat şi punerea în posesie pentru suprafeţele pentru care s-a fãcut reconstituirea.
In mãsura în care au existat eventuale greşeli, acestea nu sunt imputabile sub nicio formã pârâţilor sau antecesorilor acestora ci exclusiv autoritãţilor special constituite pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Având în vedere aceastã situaţie, respectiv cã nici în sarcina beneficiarilor titlurilor şi nici în sarcina moştenitorilor, pârâţi în prezenta cauză, nu se poate reţine nici cea mai mică culpă, chiar dacã s-ar dovedi cã nu au fost eliberate corect, titlurile nu ar putea fi anulate fără a li se plăti o despăgubirie echitabilă sau fără a li se da un alt teren de valoare echivalentă (a se vedea în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, citatã mai sus).
După aproximativ 16 ani de la data emiterii titlurilor şi dupã punerea în posesie a beneficiarilor, preşedintele Comisiei locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, autoritatea administrativă direct responsabilă de modul de aplicare a legilor reparatorii în domeniul fondului funciar, s-a adresat instanţei pentru a se constata nulitatea absolută a titlulurilor de proprietate invocându-şi propria culpă (ca autoritate administrativă), respectiv cã a atribuit o suprafaţa mai mare decât cea care rezultã din cãrţile funciare.
Mai mult, nu a acceptat nici cel puţin sã se efectueze o expertizã topograficã pentru a clarifica situaţia actualã a terenurilor din cãrţile funciare avute în vedere la data reconstituirii dreptului de proprietate deşi, cãrţile nu erau însoţite de hãrţi din care sã rezulte clar delimitarea şi suprafetele şi deşi este de notorietate cã suprafeţele însrise în vechile cãrţi funciare nu corespund cu cele reale.
Faţã de cele expuse mai sus, se va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge acţiunea Comisiei locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, formulatã prin Primarului comunei Ilia, în calitate de preşedinte al comisiei, cu sediul în localitatea Ilia, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu : M.L.;B.S., V.S.I, I.E., Comisia judeţeanã Hunedoara pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, cu sediul în localitatea Deva, str. 1 Decembrie, nr. 28, jud. Hunedoara.
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi 12.08.2009, ora 14.

Dreptul la propria imagine. Daune morale. Tagada paternitate.

2009-08-24T09:30:00.000+03:00

Dosar nr. .../221/2008

Sentinţa civilã nr. ...

Şedinţa publică din data de ....
Completul constituit din:
PREŞEDINTE: Sonia Cososchi
GREFIER: Maria Ferencz

Pe rol fiind acţiunea reclamantei G.S.L.(fostã P.) în contradictoriu cu pârâtul P.N. având ca obiect obligare la plata de daune morale.
Procedura legal îndeplinitã.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat pârâtul personal, lipsã fiind reclamanta.
Grefiera de şedinţã a fãcut referatul cauzei arãtãnd cã reclamanta a timbrat acţiunea si a depus note scrise.
Instanta comunica un exempar de pe notele scrise, pârâtului.
Pârâtul aratã cã îşi retrage acuzaţiile la adresa reclamantei, regretã cã le-a facut şi solicita sa se respinga partial acţiunea, cu privire la obligarea sa la plata de daune morale.
Constatând cauza în stare de judecatã, instanta acordã cuvântul pentru concluzii orale.
Pârâtul solicita respingerea capatului de cerere referitor la obligarea la plata de daune morale având în vedere faptul că a declarat că regretă cele afirmate, aşa cum a cerut şi reclamanta în notele scrise, dar solicită admiterea capatului de cerere referitor la schimbarea numelui minorului.
Cauza rãmâne în pronunţare. Pronunţarea va fi fãcutã astãzi,ora 14, sala 24.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă:
I. Obiectul şi istoricul cauzei:
In data de 19.05.2008, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Deva, sub nr. ...,acţiunea reclamantului P.N. împotriva pârâtului minor P.N.M., reprezentat de mama sa G. (fostă) P.S.L., având ca obiect contestarea paternitãţii.
La solicitatea reclamantului în cauzã s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru cercetarea paternitãţii pe baza examenului ADN.
Din raportul de expertizã a rezultat însã cã probabilitatea ca reclamantul sã fie tatãl minorului este de 99,99999 %.
După comunicatea raportului, mama minorului a depus la dosar o cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 3600 lei şi schimbarea numelui minorului din P. în G..
Instanţa constatãnd la termenul din data de ...cã acţiunea reconvenţionalã nu este timbratã iar acţiunea principală este în stare de judecată, în temeiul art. 120 alin. 2 Cod pr civilă şi având în vedere şi prevederile art. 99 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consilliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, cu modificările ulterioare, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi înregistrarea ca dosar separat pe rolul aceluişi complet, cu prim termen de judecatã în data de ....
Prin Sentinţa civila nr. ...acţiunea reclamantului a fost respinsă.
II. Referitor la cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 3600 lei:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 3600 lei (sumă echivalenta cu cea plătită pentru efectuarea testului de patrenitate) pe motiv că a acuzat-o în mod nejustificat că ar fi întreţinut relaţii cu un alt bărbat şi că a jignit-o prin afirmaţiile făcute.
Prin întâmpinarea depusă (f. 4) pârâtul a arătat că se opune admiterii acţiunii pentru că fratele reclamantei i-a spus că aceasta ar fi avut relaţii cu un alt bărbat.
In şedinţa publica din data de ...., pârâtul a declarat că îşi retrage acuzaţiile la adresa reclamantei şi că regretã cã le-a facut.
Instanata constata că potrivit prevederilor art. 998, 999 cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa
Dreptul la propria imagine este protejat de Constituţia României.
Astfel, potrivit prevederilor art. 30 alin. (6), libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
Deasemenea, dreptul la propria imagine este protejat şi de art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
In speţă, este de necontestat faptul că prin modul în care a formulat cererea de contestare a paternităţii minorului P.N.M., pârâtul a adus atingere dreptului reclamantei la propria imagine.
Scopul declarat a fost acela de a clarifica dacă minorul este sau nu fiul lui.
Instanta nu contesta legitimitatea scopului urmărit de pârât, reclamant în prima acţiune, dar constată că nu a dovedit că mama minorului s-ar fi opus efectuării testului în afara unei proceduri judiciare caracterizată prin publicitate.
In plus, chiar şi în cadrul procedurii judiciare, pârâtul s-ar fi putut limita la a contesta paternitatea solicitând efectuarea testului ADN fara a face afirmaţii denigratoare la adresa mamei fiului lui.
Mai mult, instanta constata ca şi dupa ce s-a dovedit că minorul este fiul lui, pârâtul a continuat să aibă o atitudine de respingere faţă de acesta, solicitând admiterea cererii de schimbare a numelui.
Fată de argumentele expuse mai sus şi având în vedere faptul că suma solicitata de reclamanta cu titlu de daune morale este rezonabilă, instanta va admite acest capat de cerere.
III. Referitor la cererea privind schimbarea numelui minorului:
Reclamanta a solicitat schimbarea numelui minorului din P. în G.
In drept a invocat prevederile art. 4 lit. “f” din OG nr. 41/2003.
Potrivit prevederilor art. 4 din OG nr. 41/2003, privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii, cetăţenii romani pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre aceste.
Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului:
(1) Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.
(2) Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.
(3) Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii.
(4) Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nici o ingerinţă.
(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti,
Având în vedere prevederile legale mai sus citate, instanţa apreciază că în speţă nu s-a devedit că este în interesul minorului schimbarea numelui, motiv pentru care va respinge acest capat de cerere.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata aferente capatului de cerere admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea reclamantei G.S.L împotriva pârâtului P.N..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 3600 lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea de schimbare a numelui minorului.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 293,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi ..., ora 14.

Evacuare minor. Locuinţa proprietatea bunicii, care cere evacuarea. Principiul interesului superior al copilului. Cauza Ćosić c. Croaţiei.

2009-07-06T08:24:00.000+03:00

Dosar nr. …./221/2009

Sentinţa civilã nr. 3510/2009
Şedinţa publicã din data de ….
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.F.

Pe rol fiind acţiunea reclamantei (...) , formulatã în contradictoriu cu pârâţii (...). , având ca obiect evacuare.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză, în şedinţa din data de ...., în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi ..., ora 14.
In temeiul art. 121 alin. (3) şi 258 Cod pr. civilă, instanţa dă citire minutei Sentinţei civile nr. 3510/….

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
Prin cererea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. .../221/2009, reclamana (...) a chemat în judecatã pârâţii (...) , solicitând:
- evacuarea acestora din imobilul situat în localitatea (...)
- sa se dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni la serviciul de evidenta populatiei, in sensul de a fi radiat domiciliul pârâtilor de la adresa la care locuiesc în prezent
-obligarea la plata cheltuielilor de judecata în măsura în care se opun admiterii acţiunii
Acţiunea a fost timbrata cu 19 lei ( a se vedea chitanta de la fila 14) şi s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
Expunând situaţia de fapt reclamanta a arãtat cã este proprietara imobilului în litigiu iar (...) este fiul acesteia care are o relaţie de concubinaj cu pârâta (...).
Din relaţia celor doi a rezultat pârâtul minor (...). .
Reclamanta mai arată că este o persoană în vârstă şi are nevoie de linişte iar fiul ei şi pârâta (...) se ceartă foarte des.
Din acest motiv a introdus o acţiune împreună cu fiul ei, pentru evacuarea pârâtei care a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 5080/12008 dar datorită faptului că a indicat greşit prenumele pârâtei ca fiind (...) şi nu (...) în prezent nu poate pune în executare sentinţa.
In drept, au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil.
In probaţiune au fost depuse urmãtoarele înscrisuri:
· Extras CF 5786/10 (f. 4);
· Sentinţa civilă nr. 5080/2008 pronunţata de Judecătoria Deva în Dosarul nr. .../221/2008 (f. 5-6);
· Incheierea prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din Sentinţa civilă nr. 5080/12008 (f. 7);
· Acte medicale şi citaţia primită de minorul (...) în Dosarul nr. .../P/2008, în calitate de parte vătămată (f. 46-48).
La solicitarea instanţei s-a efectuat o anchetã socialã de cãtre Primãria Deva-Compartimentul Autoritate Tutelarã, referatul fiind comunicat cu adresa nr. 11.745/04.05.2009 (f.21-22 şi 24-25).
S-au luat interogatorii pârâţilor majori (...). (f. 24-26), au fost audiaţi martori ale căror declaraţii au fost consemnate în scris şi depuse la dosar (f. 27-28 si 42-43)
Minorul a fost audiat în camera de consiliu, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal de la fila 41
Analizând actele şi lucrãrile dosarului, instanţa reţine urmãtoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului, situaţie în care este îndreptãţită sã exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia.
Pe de altă parte însă, în speţă, trebuie ţinut cont de faptul că pârâţilor li s-a pus la dispoziţie spaţiul locativ de către reclamantă care este mama pârâtului (...) şi bunica pârâtului minor (...) .
Deasemenea, mai trebuie ţinut cont şi de faptul că reclamanta nu locuişte în acest apartament, martorii propuşi chiar de reclamantă declarând că aceasta are o altă locuinţă în (...) iar în Deva mai are un apartament. Deasemenea au arătat că motivul real pentru care s-a introdus acţiunea este de a o evacua pe mama minorului.
Faptul că reclamanta nu locuieste în imobilul situat în (...), rezulta şi din Sentinţa civila nr, 5080/16.12.2008 în care reclamanta figurează cu domiciliul în localitatea (...) (f. 5-6).
In raportul de ancheta socială, efectuată doar în prezenta reclamantei şi pârâţilor (...) s-a consemnat că pârâtul (...) şi pârâta (..) au o relaţie de concubinaj din anul 1993, din care a rezultat minorul (...) , elev în clasa (..). Deasemenea s-a consemnat că susţinerea părţilor prezente, că reclamanta locuieste în acelaşi apartament cu pârâţii.
Instanţa constată că potrivit prevederilor art. 86 din Codul familiei, descendentul, cât timp este minor, are drept la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se afla, obligaţia de întreţinere existând între sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si înfiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevazute de lege.
Potrivit prevederilor art. 89 şi 91 din Codul familiei, daca sunt mai multi ascendenti, cel în grad mai apropiat este obligat la întreţinere înaintea celui mai îndepartat dar în cazul în care cel obligat în primul rând la întretinere nu are mijloace îndestulatoare pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instanta judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane îndatorate la întretinere sa o completeze, în ordinea stabilita în art. 89.
Potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 272/2004 privind protrecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială iar părinţilor sau, după caz, altor reprezentanţi legali le revine responsabilitatea de a asigura copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională.
In speţă, niciunul dintre părinţi nu are locuinţă proprie şi prin urmare niciunul nu poate asigura o locuinţă minorului, situaţie în care, obligaţia de a asigura locuinţă revine bunicilor.
Bunica paternă care a asigurat până în prezent locuinţă minorului, solicită însă evacuarea.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că în realitate bunica ar dori să evacueze numai pe mama minorului.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul sa crească alături de părinţii săi iar potrivit art. 31 alin.1 şi 2 din acelaşi act normativ ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie sa aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului sau.
Din cele expuse mai sus, rezultă că în speţă reclamanta are un drept necontestat de proprietate asupra imobilului iar minorul are şi el dreptul la domiciliu si dreptul de a locui împreună cu ambii părinţi, atât timp cât nu s-a dispus încredinţarea creşterii şi educării minorului unuia dintre părinţi.
Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ćosić c. Croaţiei (cererea nr. 28261/06, hotărârea din 15 ianuarie 2009) analizând o situaţie în care, cu respectarea dreptului intern, s-a dispus evacuarea unei persoane, a reţinut că hotărârile instanţelor naţionale au fost întemeiate exclusiv pe constatarea că persoana a cărei evacuare s-a dispus nu avea niciun drept pentru a ocupa apartamentul potrivit legilsaţiei interne în vigoare.
Curtea, făcând trimitere la jurisprudenţa sa anterioară (McCann c. Regatului Unit, nr. 19009/04, par. 50, 13 mai 2008) a arătat că pierderea locuinţei de către o persoană este o formă extremă a ingerinţei în dreptul la respectarea domiciliului. Oricărei persoane care riscă o restrângere atât de gravă, arată Curtea, trebuie să i se dea posibilitatea ca o instanţa de judecată să analizeze şi să stabilească proporţionalitatea şi rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenţie, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a ocupa un imobil s-a stins (paragr. 21-23).
In speţă, aşa cum s-a arătat, reclamanta este proprietara apartamentului şi este îndreptãţită sã exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia dar în acelaşi timp are si obligatia de a asigura o locuinţă minorului, căruia părinţii nu-i pot asigura locuinţă şi care are dreptul de a creşte alături de ambii părinţi, cel puţin până la momentul la care, ar fi încredinţat unuia dintre părinţi,
In plus, părinţii minorului au intrat în folosinţa locuinţei cu acordul reclamantei care, aşa cum au arătat martorii pe care i-a propus, are o altă locuinţă.
Potrivit prevederilor art. Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
In concluzie, faţă de cele expuse mai sus, instanţa analizând interesele aflate în conflict, prin prisma interesului superior al minoriului, constată că admiterea acţiunii ar aduce atingere dreptului la domiciliu al minorului şi al părinţilor acestuia, iar o astfel de ingerinţa nu ar putea fi justificată în speţă, ţinând cont de faptul că persoana care cere evacuarea şi care este proprietara apartamentului este bunica minorului, care are dealtel o altă locuinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamantei (...), împotriva pârâţilor (...).
Cu drept de apel în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi 24.06.2009, ora 14.

Comisie rogatorie

2009-07-06T08:00:00.000+03:00

Dosar nr. 1486/221/2008

INCHEIEREA nr. 1713
Şedinţa din camera de consiliu din data de 14.04.2008
Completul constituit din:
PREŞEDINTE: Sonia Cososchi
GREFIER: D.I.
Pe rol fiind cererea de comisie rogatorie internaţionalã solicitată de Tribunal Judicial de Portalegre, 1º Juizo, în Dosarul nº 872/07.8TBPTG, având ca obiect reglementarea tutelei pãrinteşti în cazul minorului (...) în vederea atribuirii pensiei alimentare şi stabilirii tutelei pãrinteşti. Cererea de comisie rogatorie internaţionalã a fost comunicatã prin intermediul Ministério da Justiça-Direcção-Geral da Administração da Justiça şi are ca obiect efectuarea anchetei sociale privind condiţiile economice, sociale şi morale ale tatãlui minorului (...).
Grefiera de şedinţă a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză s-a stabilit termen aleatoriu în data de 07.05.2008, ora 9. La primirea cererii, instanţa a dispus:
- sã se solicite Consiliului Local al Municipiului Deva să efectueze ancheta socială;
- dl. (...) sã fie invitat .în camera de consiliu astăzi, ora 15.
Instanţa constată că s-a efectuat ancheta socială iar dl. (...) s-a prezentat în camera de consiliu.
Faţă de această situaţie, constatând că nu mai există niciun impediment pentru a da curs solicitării, instanţa dispune din oficiu preschimbarea termenului stabilit aleatoriu în data de 07.05.2008, ora 9, pe completul (C8 civil-fond-funciar-minori-judecător Cososchi Sonia) pentru astăzi 14.04.2008, ora 15, pe acelaşi complet (C8 civil-fond-funciar-minori-judecător Cososchi Sonia).
Dl. (...) se legitimează şi arată că (...) Deasemenea arată că nu este de acord să asigure traducerea anchetei sociale ce va fi comunicată în Portugalia.

INSTANTA,

Constată că în data de 10.03.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecãtoriei Deva, sub nr. 1486/221/2008, cererea de comisie rogatorie internaţionalã solicitată de Tribunal Judicial de Portalegre, 1º Juizo, în Dosarul nº 872/07.8TBPTG, având ca obiect reglementarea tutelei pãrinteşti în cazul minorului (...) în vederea atribuirii pensiei alimentare şi stabilirii tutelei pãrinteşti.
Cererea de comisie rogatorie internaţionalã a fost comunicatã prin intermediul Ministério da Justiça-Direcção-Geral da Administração da Justiça şi are ca obiect efectuarea anchetei sociale privind condiţiile economice, sociale şi morale ale tatãlui minorului (...).
Cauza a fost reapartizatã aleatoriu C8 civil-fond-funciar-minori-judecător Cososchi Sonia) cu prim termen de judecatã în data de 07.05.2008, ora 9.
Instanţa a dispus efectuarea unei adrese prin care s-a solicitat Consiliului Local al Municipiului Deva să efectueze ancheta socială iar dl. (...) a fost invitat în camera de consiliu astăzi, ora 15.
In data de 14.04.2008, ora 15, dl. (...) s-a prezentat în camera de consiliu şi a aratat că (...). Deasemenea a aratat că nu este de acord să asigure traducerea anchetei sociale ce va fi comunicată în Portugalia.
Având în vedere faptul cã se comunicase deja la dosar referatul de anchetã socialã de cãtre Consiliul Local al Municipiului Deva, instanţa constatând că nu mai există niciun impediment pentru a da curs solicitării a dispus din oficiu preschimbarea termenului stabilit aleatoriu în data de 07.05.2008, ora 9, pe completul (C8 civil-fond-funciar-minori-judecător Cososchi Sonia) pentru 14.04.2008, ora 15, pe acelaşi complet.
Constatând cã sunt îndeplinite cerinţele Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii probelor în materie civilă sau comercială iar ancheta a fost efectuatã, instanţa va dispune comunicarea referatului Tribunal Judicial de Portalegre, 1º Juizo.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Preschimbă din oficiu termenul din data de 07.05.2008, ora 9, în data de 14.04.2008, ora 15, pe acelaşi complet (C8 civil-fond-funciar-minori-judecător Cososchi Sonia).
Constatã îndeplinitã cererea de comisie rogatorie internaţionalã solicitată de Tribunal Judicial de Portalegre, nr. 1º Juizo, Portugalia, Av. Liberdade,16- Palácio da Justiça, în Dosarul nº 872/07.8TBPTG.
Dispune trimiterea referatului de anchetă socială şi un exemplar din prezenta încheiere instanţei solicitante.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14.04.2008, ora 15,30.

Rezoluţiune. Reziliere. Condiţie suspensivă. Impiedicarea îndeplinirii condiţiei.

2009-07-06T07:52:00.000+03:00

Dosar nr. 6599/221/2008

Sentinţa civilã nr. 3637
Şedinţa publicã din data de 30.06.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.F.

Pe rol fiind acţiunea reclamantului N.A.C. împotriva pârâtului C.F. având ca obiect constatare nulitate absolutã clauzã contractualã şi rezilere antecontract.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea petentei să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, în prezenta cauză, în şedinţa din data de 24.06.2009, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, ora 14.
In temeiul art. 121 alin. (3) şi 258 Cod pr. civilă, instanţa dă citire minutei Sentinţei civile nr. 3637/30.06.2009.

INSTANŢA,

deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:
Prin acţiunea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr 6599/221/31.10.2008, reclamantul N.A.C.a chemat în judecata pârâtul C.F. , solicitand instantei :
In principal :
· sa constatate cã prin actul intitulat « Minuta » încheiat în data de 03.07.2007, a fost reziliat prin acordul pãrţilor antecontractul de vanzare-cumparare încheiat în data de 21.06.2007 ;
· sa constatate nulitatea absoluta a clauzei prin care paratul s-a obligat sa achite suma de 2000 Euro în momentul vânzãrii terenului ;
In subsidiar, a solicitat sa se dispuna rezolutiunea clauzei prin care pârâtul s-a obligat la plata diferenţei de preţ.
Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâţului la plata cheltuielilor de judecată.
Acţiunea a fost timbrata cu 533 lei (f. 15 şi 18) şi s-a atasat timbru judiciar de 3 lei.
II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate de pãrţi :
II. 1 Expunând situaţia de fapt, reclamantul a arãtat cã în luna iunie 2007 a convenit cu pârâtul să cumpere de la el un teren în suprafaţa de 800 mp, situat în com. Cîrjiţi, sat Almaşu Sec.
In data de 21.06.2007 s-a întâlnit cu pârâtul care i-a spus cã nu are încã actul de proprietate dar cã în scurt timp va rezolva situaţia şi se va putea încheia contractul de vânzare cumpãrare.
Cu aceastã ocazie cei doi s-au pus de acord ca reclamantul sã achite un avans de 5000 Euro, “diferenţa” urmând a fi achitatã la data când se va încheia contractul în formã autenticã.
In data de 03.07.2007, în urma discuţiilor avute cu pârâtul care nu ar mai fi fost de acord sã-i vândã la preţul convenit decât 600 de mp, pãrţile au convenit rezoluţiunea promisiunii de vânzare, pârâtul restituind reclamantului suma de 3.000 Euro.
In actul încheiat cu aceastã ocazie, s-a consemnat cã diferenta de 2000 Euro va fi restituitã atunci când se va vinde terenul.
Reclamantul aratã cã a fost de acord cu aceastã clauzã doar pentru cã s-a gândit cã altfel nu va putea recupera nici suma de 3000 Euro.
Potrivit aprecierii reclamantului, clauza este nulã pentru cã pârâtul şi-a asumat o obligaţie sub condiţie pur potestativã.
Reclamantul aratã cã în cazul în care instanţa va aprecia cã nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se constata nulitatea absolutã a clauzei prin care pãrţile au convenit sã se achite suma de 2000 Euro doar la data la care pârâtul va vinde terenul, sã dispunã rezoluţiunea acestei clauze pentru neîndeplinirea obligaţiei.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1010, art. 1020, art. 1021 Cod civil
II. 2 Prin întâmpinarea depusã (f. 11-12) pârâtul a solicitat respingerea acţiunii arãtând cã a fost de bunã credinţa atât la data încheierii primei convenţii cât şi la data când s-a convenit rezoluţiunea acesteia şi cã deşi a încercat sã vândã terenul nu a reuşit.
III. Probele administrate:
In probaţiune s-a depus înscrisul intitulat “convenţie” (f. 4), înscrisul intitulat “minutã” (f. 5), extras CF 449 Almasu Sec (f. 14), anunţuri date în ziare (f. 32-42), contractul de vânzare-cumpãrare încheiat de pârât cu o terta persoana în data de 01.07.2008, prin care a vândut o suprafata de 184 mp dintr-un teren situat în localitatea Cîrjiţi, sat Almasu Sec, pentru suma de 500 lei (f. 49-50), CF 600018 Cârjiţi (f. 53-55), CF 449 (f. 56-570).
La solicitarea pârâtului s-a luat un interogatoriu reclamantului (f. 24) iar la solicitarea reclamantului s-a luat un interogatoriu pârâtului (f. 26-29).
In cauzã au fost audiaţi martori ale cãror declaraţii au fost consemnate în scris si depuse la dosar (f. 30-31).
Instanta a dispus atasarea Dosarului nr. 5569/221/2007 în care s-a pronuntat Sentinta civila nr. 1449/2008 prin care s-a respins actiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 Euro, acţiune suspendatã în recurs pânã la soluţionarea prezentului dosar.
IV. Analizând actele şi lucrãrile dosarului instanţa reţine urmãtoarele:
IV.1 Starea de fapt care rezultã din probele administrate în cauzã:
Prin convenţia încheiatã în data de 21.06.2007 (f. 4), pãrţile au convenit ca pârâtul sã vândã reclamantului o suprafaţa de 800 mp teren situat în com. Cîrjiţi, sat Almaşu Sec.
Pãrţile nu au prevãzut vreun preţ la care se va vinde acest teren, menţionându-se doar cã reclamantul a achitat un avans de 5000 Euro, urmând sã achite “diferenţa” la data când se va încheia contractul în formã autenticã.
Pârâtul, promitent vânzãtor, s-a obligat sã încheie contractul în formã autenticã în termen de 3 luni.
In convenţia încheiatã în data de 21.06.2007 nu existã nicio menţiune cu privire la situaţia avansului achitat de promitentul-cumpãrãtor în cazul în care acesta va refuza sã mai încheie contractul.
In data de 03.07.2007, între pãrţi s-a încheiat o nouã convenţie (f. 5), în înscrisul redactat cu aceastã ocazie, consemnându-se cã reclamantul, promitent cumpãrãtor a renunţat din motive personale sã mai încheie contractul de vânzare-cumpãrare şi datã fiind culpa promitentului cumpãrãtor şi faptul cã promitentul vânzãtor nu era pregãtit pentru o astfel de situaţie, considerând convenţia un act serios, cu valoare juridicã, s-a prevãzut restituirea imediatã doar a unei pãrţi din suma primita ca avans, respectiv 3000 Euro, urmând ca diferenta de 2000 Euro, sã fie restituitã de pârât dupã ce se va vinde terenul, acesta obligându-se sã dea anunţuri în ziare locale pentru a gãsi cumpãrãtor.
Din aceasta convenţie rezultã cã:
- pãrţile au convenit desfiinţarea (rezoluţiunea) promisiunii de vânzare-cumpãrare, la solicitarea reclamantului care a renunţat “din motive personale” neprevãzute în convenţie;
- pârâtul nu şi-a dorit rezoluţiunea primei convenţii dar a acceptat pânã la urmã, condiţionând însã acordul sãu la desfiinţarea contractului de acordul promitentului vânzãtor ca o parte din suma primitã drept avans sã fie restituitã la momentul la care va vinde terenul;
- pârâtul s-a obligat sã dea anunţuri în ziare locale pentru a gãsi cumpãrãtor
In data de 05.11.2007 reclamantul a introdus o acţiune la Judecãtoria Deva prin care a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2000 Euro, plus dobânzi legale iar în data de 31.10.2008, reclamantul a introdus prezenta acţiune, prin care a solicitat, în principal, sã se constate cã prin convenţia din data de 31.07.2007, s-a reziliat antecontractul de vânzare-cumpãrare şi sã se constate nulitatea absolutã a clauzei prin care pârâtul s-a obligat sã restituie suma de 2000 Euro doar când va vinde terenul, iar în subsidiar, a solicitat sã se dispunã rezoluţiunea clauzei prin care pârâtul s-a obligat sã restituie suma de 2000 Euro.
Nulitatea s-a cerut pe motiv cã ar fi vorba despre o condiţie pur potestativã din partea debitorului iar rezoluţiunea clauzei pentru neîndeplinirea obligaţiei.
IV.2 Referitor la cererea privind constatarea rezilierii promisiunii de vânzare-cumpãrare, prin actul intitulat “Minutã” încheiat în data de 03.07.2007:
In doctrina şi practica de specialitate se accepta în unanimitate cã rezilierea este o sancţiune care intervine pentru neexecutarea culpabilã a obligatiei în contractele sinalagmatice, cu executare succesivã, care face sã înceteze efectele contractului pentru viitor, lãsând neatinse prestaţiile fãcute anterior rezilierii.
Rezilierea poate interveni şi prin acordul pãrţilor, în condiţiile convenite de acestea dar întodeauna se referã la contractele cu executare succesivã.
Promisiunea de vânzare-cumpãrare nu este însã un contract cu executare succesivã iar reclamantul cere repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, de unde se poate deduce cã în realitate a avut în vedere rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpãrare.
Aşa cum s-a arãtat însã exact acesta este obiectul convenţiei din data de 03.07.2007.
IV.3 Referitor la cererea privind constatarea nulitãţii absolute a clauzei prin care pârâtul s-a obligat sã achite suma de 2000 Euro doar când va vinde terenul:
Reclamantul a solicitat constatarea nulitãţii absolute a acestei clauze pe motiv cã am fi în prezenţa unei obligaţii asumate sub condiţie pur potestativã din partea debitorului.
Analizând conţinutul înscrisului intitulat “Minutã”, se constatã cã pãrţile au convenit rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpãrare.
Ca urmare a rezoluţiunii, pãrţile ar fi trebuit repuse în situaţia anterioarã.
Cum singura prestaţie efectuatã a fost cea a promitentului cumpãrãtor care a achitat o parte din preţ în avans, suma trebuia restituitã.
Promitentul vânzãtor, invocând însã culpa promitentului cumpãrãtor în desfiinţarea contractului a condiţionat acordul sãu la rezoluţiunea contractului de acordul promitentului vânzãtor ca o parte din suma primitã drept avans sã fie restituitã la momentul la care va vinde terenul.
Reclamantul susţine cã aceastã clauzã referitoare la restituirea sumei de 2000 euro echivaleaza cu o condiţie pur potestativã din partea debitorului, care nu a intenţionat practic sã se oblige la restituirea vreunei sume, situaţie în care “clauza” este nulã.
Potrivit prevederilor art. 1006 Cod civil, conditia potestativa este aceea care face sa depinda perfectarea conventiei de un eveniment, pe care si una si alta din partile contractante poate sa-l faca a se intampla, sau poate sa-l impiedice iar potrivit art. 1010 Cod civil, obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea acelui ce se obliga.
In literatura si practica de specialitate se distinge între condiţia potestativã simplã şi condiţia pur potestativã şi se acceptã în unanimitate cã numai obligaţia asumatã sub condiţie suspensivã pur potestativã, din partea celui ce se obligã este nulã, obligaţia asumatã sub condiţie potestativã simplã fiind valabilã.
In speţã, obligaţia este asumatã sub condiţie potestativã simplã pentru cã nu depinde exclusiv de voinţa debitorului ci şi de elemente exterioare acestei voinţe.
Faptul cã sumtem în prezenta unei condiţii potestative simple, valabilã din punct de vedere juridic nu pune reclamantul în situaţia de a nu avea nicio posibilitate de a mai recupera banii pentru cã în cazul în care ar putea face dovada cã pârâtul a împiedicat îndeplinirea condiţiei, ar avea la îndemâna posibilitatea de a cere restituirea imediatã a banilor, invocând prevederile art. 1014 Cod civil, potrivit cãrora, conditia este reputatã ca îndeplinitã, când debitorul obligat, sub aceasta conditie, a împiedicat indeplinirea ei.
Cum în prezenta cauzã nu s-a formulat o astfel de cerere iar reclamantul mai are o acţiune suspendatã la Tribunalul Hunedoara prin care a solicitat restituirea banilor, instanţa nu ar fi putut analiza în prezenta procedura dacã sunt sau nu îndeplinite cerinţele art. 1014 Cod civil.
IV.4 Referitor la cererea privind rezoluţiunea clauzei prin care pârâtul s-a obligat sã achite suma de 2000 Euro doar când va vinde terenul:
Reclamantul cere rezoluţiunea clauzei pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate de pârât.
In literatura şi practica de specialitate se acceptã, de regulã, cã rezoluţiunea, la fel ca şi rezilierea nu se aplicã decât în cazul contractelor sinalagmatice or, în speţã, prin actul intitulat minutã, şi-a asumat obligaţii doar pârâtul.
Separat însã de acest aspect, care ar putea face obiectul unei controverse, în speţã este relevant faptul cã neexecutarea s-a datorat faptului cã pârâtul şi-a asumat obligaţia sub condiţie suspensivã, a cãrei valabilitate a fost reţinutã de instanţa la pct. IV. 3.
IV.5 Referitor la cheltuielile de judecatã solicitatã de pârât, reprezentând onorariul avocaţial:
Instanţa constatã cã nu s-a depus nicio chitanţa la dosar, motiv pentru care va respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamantului N.A.C., domiciliat în (…) împotriva pârâtului C.F. , domiciliat în (…).
Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecatã.
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30.06.2009, ora 14.

Contract în formă simplificată. Clauză penală. Menţiuni inserate de reclamantã cu ocazia emiterii facturilor

2009-07-06T07:28:00.000+03:00

Dosar nr. 3147/221/2009

Sentinţa civilă nr. 3638
Şedinţa publicã din data de 30.06.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.F.

Pe rol fiind acţiunea reclamantei SC S.C. SRL, având ca obiect obligarea pârâtei SC E. SA să achite suma de 99.658,73 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea petentei să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, în prezenta cauză, în şedinţa din data de 24.06.2009, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, ora 14.
In temeiul art. 121 alin. (3) şi 258 Cod pr. civilă, instanţa dă citire minutei Sentinţei civile nr. 3638/30.06.2009.

INSTANŢA,

deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 3147/221/08.05.2009, reclamanta SC S.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA să achite suma de 99.658,73 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Cererea a fost timbratã cu 3240 lei (f. 5) şi s-a atasat timbru judiciar de 5 lei.
Expunând situaţia de fapt reclamanta a arãtat cã livrat mãrfuri pârâtei în valoare de 101.018,33 lei, pe care aceasta le-a achitat doar parţial şi cu întârziere, astfel încât în data de 23.11.2007, pârâta avea de platã suma de 99.658,73 lei. Prin ordonaţa nr. 1375/CA/2008, pronunţată de către Tribunalul Hunedoara, pârâta debitoare a fost somată să plătească reclamantei creditoare suma de 99.658,73 lei reprezentând preţ marfã şi suma de 99.658,73 lei penalităţi de întârziere. Prin sentinţa nr. 594/CA/2009, pronunţată la Tribunalul Hunedoara, s-a admis în parte cererea în anulare şi s-a înlăturat obligarea de la plata penalitãţilor de întârziere.
Reclamanta mai aratã cã pârâta s-a obligat la plata de penalitãţi de 1% pe fiecare zi de întârziere iar valoarea penalitãţilor calculate pânã la data de 02.04.2009 era de 575.858,557 lei, dar cum între pãrţi nu s-a încheiat un contract prin care sã se fi convenit ca valoarea penalitãţilor sã poatã depãşi valoarea creanţei, având în vedere prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, reclamanta şi-a limitat pretenţiile la suma de 99.658,73 lei.
Acţiunea nu a fost motivatã în drept.
In probaţiune, reclamanta a depus un înscris intitulat situaţia facturilor la data de 02.04.2009 (f. 3-4), dovada cã a încercat sã soluţioneze litigiul pe cale amiabilã, invitând pârâta la conciliere (f. 7-9), Ordonanţa civilã nr. 1375/CA/2008 şi Sentinţa civilã nr. 594/CA/2009 pronuntata în Dosarul nr. 310/97/2009 prin care s-a admis în parte cererea în anulare a Ordonanţei civile nr. 1375/CA/2008 (f. 10-14) şi facturile emise de reclamantã (f. 15-67).
Pârâta, legal citatã cu menţiunea sã depunã întâmpinare, susţine prin concluziile scrise cã ar fi expediat o întâmpinare prin postã în data de 16.06.2009 dar la data la care cauza a rãmas în pronunţare la dosar nu exista nicio întâmpinare.
Prin conclzuiile scrie, pârâta solicitã respingerea acţiunii reiterând motivele invocate în procedura somaţiei de platã şi reţinute în considerentele Sentinţei civile nr. 594/CA/2009 pronuntata în Dosarul nr. 310/97/2009, respectiv cã penalitãţile au fost stabilite în mod unilateral de reclamantã care a inserat menţiunea pe facturi iar plata facturilor se fãcea prin compensare.
Analizând actele şi lucrãrile dosarului, instanţa constatã urmãtoarele:
Relaţiile comerciale dintre părţi s-au derulat în baza unei convenţii încheiate în formă simplificată, reclamanta livrând pârâtei mãrfuri în perioada 22.05.2007-23.11.2007 în valoare totalã de 101.018,33 lei.
In facturile emise de reclamantă s-a inserat menţiunea cã plata se face prin compensare iar în caz de întârziere la platã se vor achita penalitãţi de 1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Ambele menţiuni au fost inserate de reclamantã cu ocazia emiterii facturilor.
Pârâta a contestat faptul cã ar fi negociat cu reclamanta vreo clauzã referitoare la penalitãţi.
Analizând facturile se constatã cã acestea sunt semnate de un delegat al pârâtei împuternicit sã ridice marfa.
Delegatul nu a fost de fiecare datã acelaşi şi oricum reclamanta nici nu a fãcut dovada cã semnatarul facturilor ar fi avut vreo împuternicire sã negocieze şi sã semneze în numele pârâtei o clauzã penalã prin care părţile sã fi cuantificat anticipat echivalentul prejudiciului ce ar fi fost suferit de reclamantã în caz de întârziere la platã.
Reclamnata a cunoscut faptul cã pârâta a contestat cã ar fi negociat cu reclamanta şi cã ar fi acceptat vreo clauzã referitoare la penalitãţi, acesta fiind motivul pentru care s-a şi admis cererea în anulare a Ordonanţei civile nr. 1375/CA/2008, instanţa reţinând în motivarea Sentinţei civile nr. 594/CA/2009 pronuntata în Dosarul nr. 310/97/2009, cã pentru a se stabili cu claritate şi exactitate existenţa şi eventual întinderea obligaţiei de platã a penalitãţilor se impune a se administra probe, alttele decât înscrisurile depuse în procedura somaţiei de platã.
Cu toate acestea, reclamanta cãreia îi revenea sarcina probei potrivit prevederilor artl 1169 Cod civil, nu a propus alte probe în afara facturilor în privinta cãrora pârâta şi-a exprimat clar poziţia în procedura somaţiei de platã.
Potrivit prevederilor art. 46 din Codul comercial, obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnatura privată, cu facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu registrele părţilor, cu martori, ori de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil şi prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.
In speţã, nu au fost emise şi comunicate pârâtei facturi de penalitãţi ci doar facturi pentru creanţa principalã.
Potrivit prevederilor art. 1066 Cod civil “clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i “ iar potrivit prevederilor art. 1069 Cod civil, “clauza penala este o compensatie a daunelor interese, ce creditorul sufera din neexecutarea obligatiei principale. Nu poate dar creditorul cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale, afara daca penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla intarziere a executarii”.
Clauza referitoare la penalitãtile de întârziere a fost stabilitã unilateral de reclamanta care nu a fãcut dovada cã pârâta ar fi acceptat printr-un reprezentant legal împuternicit sã facã acte de dispoziţie, sã plãteascã penalitãţi de 1% pe zi de întârzirere.
Desigur cã dacã reclamanta ar fi emis şi comunicat pârâtei facturi de penalitãţi pe care aceasta le-ar fi înregistrat în contabilitate şi nu le-ar fi refuzat la platã, instanţa ar fi putut prezuma cã pârâta ar fi acceptat clauza referitoare la penalitãţi, urmând sã-i revinã acesteia sarcina de a proba cã nu a acceptat clauza penalã.
In speţã însã, aşa cum s-a arãtat, deşi reclamantei i s-a respins cererea referitoare la penalitãţi în procedura somaţiei de platã, exact pe motivul cã înscrisurile depuse nu probau existenta vreunei obligatii de platã a penalitãţilor, acesta nu a mai propus niciun fel de alte probe nici în procedura de drept comun.
Este adevărat că şi în lipsa unei clauze penale, reclamanta ar fi putut în temeiul art. 1073 Cod civil şi având în vedere devalorizarea în timp a monedei naţionale, sã solicite actualizarea creanţei cu indicele de creştre a preţului în cazul în care ar fi probat întârzirerea la plata, iar în temeiul prevederilor art. 43 din Codul comercial şi prevederilor art. 2 din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, reclamanta ar fi putut solicita despăgubiri echivalente cu dobânda legală dar reclamanta nu a solicitat şi nu a depus un calcul în acest sens, calculând, fără niciun temei legal sau contractual, penalităţi de 1 % pe zi de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge acţiunea reclamantei SC S.C. SRL, cu sediul în (...) împotriva pârâtei SC E. SA, cu sediul în (...).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.06.2009, ora 14.

Acţiune în regres. Cerere de amânare formulatã de avocat pe motiv cã reprezintã interesele altui client, la altã instanţã. Decaderea.

2009-06-16T07:50:00.000+03:00

Dosar nr. 6691/221/2008

Sentinţa civilã nr. 358
Şedinţa publicã din data de 28.01.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Maria Ferencz

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulate de reclamanta Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA SA Bucureşti – Sucursala Arad împotriva pârâtului G.I., având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despãgubiri.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã în ordinea cauzelor pe lista de şedinţã (cauza 5), se prezintã pentru reclamantã cons. jur. I.G., lipsã fiind pârâtul.
Grefierul de şedinţã a fãcut referatul cauzei arãtând cã procedura a fost legal îndeplinitã. La termenul tercut cauza a fost amânatã la cererea pârâtului, care nici la acest termen nu a depus întâmpinare.
Instanţa constatând cã pârâtul nu a depus întâmpinare pânã la acest termen deşi a fost citat expres cu aceastã menţiune pentru primul termen de judecatã, în temeiul art. 118 alin (1) Cod pr civilã, coroborat cu art. 114 indice 1 alin. (2) Cod pr civilã, art. 138, 720 indice 4 alin. (2) Cod pr civila şi art. 103 Cod pr civila, constatã decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi constatând cauza în stare de judecatã acordã cuvântul pentru concluzii orale.
Cons. jur. I.G. solicitã admiterea acţiunii aşa cum a fost formulatã.
Instanţa declarã închise dezbaterile şi informeazã cã pronunţarea va fi fãcutã în şedinţã publicã, astãzi, ora 14, sala 24.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine urmãtoarele:
I. Obiectul acţiunii:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva, sub nr. 6691/221/05.11.2008, reclamanta Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA SA Bucureşti – Sucursala Arad a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul G.I. să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9986,13 lei reprezentând valoarea despãgubirii achitate de reclamantã în baza poliţei de asigurare CASCO nr. 0898285, şi la plata de despãgubiri echivalente cu dobânda legală calculatã pentru suma achitatã de reclamantã persoanei asigurate, până la plata efectivă a debitului.
Reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Acţiunea a fost timbratã cu 682 lei.
II. Temeiurile de drept şi de fapt invocate de pãrţi:
II.1 Expunând situaţia de fapt reclamanta a arãtat că a achitat SC A.T.L. SRL cu care a avut încheiat contract de asigurare, suma de 9986,13 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit în urma accidentului din data de 30.09.2005.
Cum potrivit constatãrilor Inspectoratului Judeţean de Poliţie Hunedoara, pârâtul a fost gãsit vinovat de producerea acccidentului, având în vedere prevederile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România şi prevederile art. 998-999 C. civ., se impune ca pârâtul sã fie obligat la plata cãtre reclamantã a sumei achitate persoanei asigurate.
II.2 In speţã, deşi litigiul are caracter comercial şi presupune soluţionarea urgentã (a se vedea în acest sens prevederile art. 720 indice 1-art. 720 indice 9 Cod pr civilã) şi deşi de la data primirii citaţiei pânã la primul termen de judecatã a fost un interval de aproximativ o lunã şi jumãtate, pârâtul, citat cu menţiunea sã depunã întâmpinare sub sancţiunea decãderii din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii de ordine privatã (f. 27), nu numai cã nu a depus întâmpinare cu 5 zile înainte de termen, aşa cum se aratã expres în art. 720 indice 4 alin. (2) Cod pr civila, dar nu a depus întâmpinare nici la al doilea termen de judecatã.
Faţã de aceastã situaţie, la al doilea termen de judecatã, instanţa, în temeiul art. 118 alin (1) Cod pr civilã, coroborat cu art. 114 indice 1 alin. (2) Cod pr civilã, art. 720 indice 4 alin. (2) Cod pr civila şi art. 103 Cod pr civila, a constatat decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe, a constatat cauza în stare de judecatã şi a trecut la judecarea cauzei în funcţie de probele din dosar.
Dupã închiderea dezbaterilor în cauzã, s-a adus la dosar, de la registratura instanţei, o cerere trimisã pe fax o prin care avocatul pârâtului a solicitat amânarea judecãţii pe motiv cã are cauze la o altã instanţã.
Instanţa a apreciat cã nu existã nici un temei legal care sã justifice repunerea cauzei pe rol având în vedere cã:
- potrivit prevederilor art. 156 Cod pr civila, se poate acorda un singur termen pentru lipsã de aparare temeinic motivatã;
- cauza a mai fost amânatã şi la primul termen tot la cererea pârâtului;
- potrivit prevederilor art. 38 din Legea nr. 51/1995, avocatul este dator să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecata, conform mandatului încredinţat iar potrivit prevederilor art. 221 din Statutul profesiei de avocat, în cazul în care este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional şi clientul i-a permis sã nu se prezinte la termenul de judecatã, pentru a nu prejudicia interesele celorlate pãrţi, avocatul este obligat sã-şi asigure substituirea;
- alegerea fãcutã de avocat cu privire la clientul pe care înţelege sã-l reprezinte într-o anumitã zi nu constituie motiv întemeiat de amânare;
- pârâtul a solicitat amânarea dar nu a formulat nicio cerere de probaţiune în condiţiile art. 138 Cod pr civila şi nu a depus nici cel puţin întâmpinare.
III. Probele administrate:
In probaţiune s-au depus urmãtoarele înscrisuri:
- ordinele şi dispoziţiile de platã (f. 5-8);
- adresa nr. 2150/P/2005 prin care Inspectoratului Judeţean de Poliţie Hunedoara a comunicat numele persoanei vinovate de producerea accidentului (f. 9);
- Notificarea adresatã pârâtului (f. 10);
- poliţa de asigurare CASCO nr. 0898285 (f. 14);
- facturi fiscale şi chitanţe (f.12-19);
- Invitaţia la conciliere (f. 22-23);
IV. Concluziile instanţei:
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit disp. art. 998, 999 cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Potrivit prebederilor art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobinda de drept din ziua cînd devin exigibile.
In speţã, reclamanta a fãcut dovada cã a achitat persoanei asigurate suma pretinsã prin prezenta acţiune în data de 27.08.2007 şi care reprezintã contravaloarea prejudiciului cauzat prin accidentul de circulaţie din data de 30.09.2005, de care se face vinovat pârâtul (a se vedea adresa de la fila 9).
In privinţa termenului de perscripţie, pus în discuţie din oficiu de instanţa, se constatã cã potrivit prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data cînd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cît şi pe cel care răspunde de ea.
Instanţa nu-şi însuşeşte punctul de vedere al reclamantei, în sensul cã termenul ar curge pentru asigurator de la data la care a fãcut plata cãtre persona asiguratã, apreciind cã în realitate şi pentru acţiunea în regres, termenul pentru recuperarea sumelor plãtite persoanei asigurate, de la autorul accidentului, curge tot de la data la care se cunoaşte sau se poate cunoaşte, persoana vinovatã şi paguba.
In speţã, numele persoanei vinovate a fost cunoscut în data de 18 octombrie 2005 când Inspectoratului Judeţean de Poliţie Hunedoara a comunicat numele persoanei vinovate de producerea accidentului (f. 9) dar valoarea prejudiciului a fost cunoscutã în data de 29.11.2005 când s-a emis ultima facturã pentru reparaţia autovehiculului (f. 17).
Cum acţiunea a fost expediatã în data de 04.11.2008, se constatã cã reclamanta s-a încadrat în termenul de prescripţie de trei ani, aplicabil în speţã.
In concluzie, fiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv existenţa unei fapte ilicite imputabile pârâtului, existenţa unui prejudiciu a cãrei valoare stabilitã de reclamantã nu a fost contestatã de pârât şi existenţa legãturii de cauzalitate dintre fapta ilicitã a pârâtului şi prejudiciul suferit de reclamantã prin plata contravalorii despãgubirilor cãtre persoana asiguratã, instanţa având în vedere prevederile legale mai sus citate, va admite integral acţiunea reclamantei.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civilã, şi culpa procesualã evidentã a pârâtului instanţa va obliga pârâtul şi la plata cheltuielilor de judecatã în cuantum de 685 lei (taxa de timbru şi timbrul judiciar).

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea reclamantei Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA SA – prin Sucursala Arad, cu sediul în (…), în contradictoriu cu pârâtul G.I., domiciliat în (…) şi, în consecinţă:
Obligă pârâtul sã achite reclamantei suma de 9986,13 lei - cu titlu de despăgubiri, pentru prejudiciul cauzat în urma evenimentului rutier din data de 30.09.2005, cu dobânda legală, calculată de la data de 27.08.2007 şi până la plata efectivă a debitului de cãtre pârât.
Obligă pârâtul sã achite reclamantei suma de 685 lei cu titlu de cheltuieli de judecatã.
EXECUTORIE.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi 28.01.2009, ora 14.

Nota:recursul a fost respins de Tribunalul Hunedoara.

Accesiune. Revendicare. Superficie. Reprezentarea statului

2009-06-15T17:32:00.000+03:00

Dosar nr. 05327/221/2006

Sentinţa civilã nr. 2746
Şedinţa publicã din data de 27.05.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.F.

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii reclamantei C.D.S.C. împotriva pârâţilor M.A. şi alţii, având ca obiect acţiune în constatare şi a acţiunii conexate a reclamantei M.A. împotriva pârâtei C.D.S.C..
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se constată lipsa părţilor.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, în prezenta cauză, în şedinţa din data de 06.05.2009, s-a amânat pronunţarea pentru data de 13.05.2009, ora 14.
In data de 13.05.2009, instanţa având nevoie de mai mult timp pentru deliberări a amânat pronunţarea pentru data de 20.05.2009, ora 14, iar în data de 20.05.2009, lipsind judecătorul titular al completului, pentru a respecta principiul continuităţii, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi de art. 304 pct. 2 Cod pr. civila, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi 27.05.2009, ora 14.
In temeiul art. 121 alin. (3) şi 258 Cod pr. civilă, instanţa dă citire minutei Sentinţei civile nr. 2746/27.05.2009.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Obiectul şi istoricul cauzei. Cadrul procesual.Timbrajul.
I.1 Acţiunea în forma iniţială :
Prin acţiunea înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 5327/221/06.12.2006, reclamanta C.D.S.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii :
M.A.
Statul Român, reprezentat prin Consiliul Local Soimuş:
sã se constate că reclamanta :
· are un drept de proprietate asupra construcţiei magazin mixt Boholt, în suprafatã de 97,20 mp, compus din 2 camere, identificat în CF 234 Boholt, nr. Top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)/1, respectiv în CF 449 N Soimuş, nr. cadastral 162/1 ;
· are un drept de folosinţã veşnicã şi fãrã platã asupa suprafeţei de teren de 209 mp, aferent construcţiilor;
şi sã se dispunã înscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi dreptului de folosinţã asupra terenului aferent, în cartea funciară.
Cererea a fost timbrată iniţial cu 19 lei (f. 2-3) şi s-a ataşat timbru judiciar de 1 leu.
In data de 15 mai 2007, s-a depus la dosar dovada achitării unei taxe de 127 lei (f. 133).
I.2 Precizarea de acţiune depusă în data de 02.03.2007 :
La termenul din 02.03.2007 reclamanta şi-a precizat acţiunea (f. 80 din Dosarul nr. 5327/221/2006), solicitând să fie obligaţi pârâţii :
M.A.
Consiliul Local Soimuş:
sã-i recunoascã dreptul de proprietate şi sã-i lase spaţiul în deplinã proprietate şi liniştitã posesie.
I.3 Precizarile de acţiune în recurs :
In data de 23.12.2007, reclamanta a depus, la solicitarea instanţei de recurs, o precizare de acţiune prin care a arătat că valoarea obiectului acţiunii este de 2000 lei, calculată la suprafata de 97 mp teren ocupat de construcţii.
Deasemenea a mai arătat că nu solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului ci doar a unui drept de folosintă pe durata existenţei construcţiilor (f. 31 din Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 5327/221/2006).
In data de 28.02.2008, reclamanta a depus, la solicitarea instanţei de recurs, o precizare de acţiune prin care a arătat că valoarea construcţiilor este de 46.370 lei (f.41).
In şedinta din data de 28.02.2008, reprezentantul reclamantei recurente, a declarat ca valoarea actualizată a construcţiilor este de 200 milioane lei vechi (f. 115).
In recurs, s-a achitat o taxa de timbru de 610,6 lei (f. 9 şi 118).
I.4 Cererea reconvenţională formulată în Dosarul nr. 5327/221/2006:
Pârâta M.A. a formulat cerere reconvenţionalã (f. 75) prin care a solicitat eliberarea şi predarea imobilului, sub sancţiunea plãţii de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la predare imobilului.
Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 148 lei (f. 136).
I.5 Soluţia dată de Judecătoria Deva :
Prin Sentinţa civilã nr. 2091/22.05.2007, Judecãtoria Deva a admis în parte acţiunea principalã în contradictoriu cu M.A. şi Statul Român reprezentat prin Consiliul Local Soimuş şi a constatat cã reclamanta este proprietara construcţiilor magazin mixt Boholt, în suprafatã de 97,20 mp, compus din 2 camere, identificat în CF 234 Boholt, nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)/1, respectiv în CF 449 N Soimuş, nr. cadastral 162/1.
Instanţa a respins celelalte capete din cererea principalã.
Cererea reconvenţionalã a fost respinsă în întregime.
I.6 Soluţia dată de Tribunalul Hunedoara în recurs :
Prin Decizia civilã nr. 185/R/2008, Tribunalul Hunedoara a admis recursul reclamantei şi a anulat ca netimbrat recursul pârâtei M.A. .
Recursul declarat de reclamantă a fost timbrat cu 99 lei (f. 9 şi 27).
In motivarea deciziei, Tribunalul Hunedoara a reţinut că :
· Prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la cererea de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor şi cu privire la precizarea de acţiune având ca obiect revendicarea imobilului ;
· Nu a motivat respingerea cererii de recunoaştere a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor ;
· Nu a dispus efectuarea unei expertize topografice, iar în lipsa acestei probe nu avea cum să soluţioneze corect acţiunea ;
· Documentaţia topografică depusa la dosar de reclamantă în recurs reprezintă o probă extrajudiciară şi nu clarifică situaţia imobilului în litigiu ;
Instanţa de recurs a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Deva, punând în vedere instanţei de rejudecare :
· Să dispună efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului pe care sunt amplasate construcţiile, cu numere topografice şi cadastrale ;
· Sa stabilească suprafaţa de teren aferentă uzului acestor construcţii (cea ocupată de magazin şi calea de acces la magazin) ;
· Să analizeze dacă notarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor în cartea funciară nu prespune şi acordarea unui număr cadastral nou şi delimitarea topografică exactă a terenului ce poate fi atribuit în folosinţă reclamantei pe durata existenţei construcţiilor ;
· Să aibă în vedere faptul că reclamanta nu deţine în prezent un titlu apt de întabulare în cartea funciară şi că din acest motiv a solicitat instanţei să constate acest drept în conformitate cu dispoziţiile legale în materie.
I.7 Dosarul nr. 05327/221/2006 :
După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Deva, în data de 26.05.2008, sub nr. 05327/221/2006.
Referitor la limitele de rejudecare, instanţa constată că acţiunea reconvenţională formulată de pârâta M.A. având ca obiect eliberarea şi predarea imobilului, sub sancţiunea plãţii de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la predarea imobilului, a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 2091/22.05.2007 iar recursul declarat de aceasta a fost anulat ca netimbrat.
Faţă de această situaţie, încă de la primul termen de judecată stabilit în cauză, după rejudecare, instanţa văzând că pârâta a formulat o cerere de amânare în care şi-a atribuit calitatea de reclamant-reconvenţional, a clarificat această problemă, constatând că în Dosarul nr. 05327/221/2006, are doar calitatea de pârâtă (a se vedea încheierea de la fila 159).
După casarea cu trimitere spre rejudecare petitul referitor la revendicarea construcţiilor a fost timbrat cu 1272 lei (f. 203).
I.8 Conexarea Dosarului nr. 3862/221/2008 :
In data de 01.07.2008 M.A. a depus o acţiune separată prin care a solicitat ca în contradictoriu cu reclamanta din Dosarul nr. 05327/221/2006 :
· Să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiilor edificate pe terenul evidenţiat în CF 234 Boholt, nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)/1, şi în cartea funciară nouă 449 N Soimuş, nr, cadastral 162/1, în suprafaţă de 223 mp (227,3 mp) ;
· Să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de proprietate asupra construcţiei
· Sa se dispuna înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei M.A. , asupra construcţiilor, în evidenţele cadastrale ;
· Sa fie obligată reclamanta M.A. la plata contravalorii materialelor şi manoperei necesare pentru edificarea construcţiilor;
Cererea a fost timbrată cu 29 lei (f. 3 din Dosarul nr. 3862/221/2008).
In şedinţa din data de 15.10.2008, s-a admis cererea de conexare a acestui dosar la Dosarul nr. 05327/221/2006 (a se vedea încheierea de la fila 204).
1.9 Precizarea de acţiune formulata după casarea cu trimitere spre rejudecare :
După admiterea de către instanta de rejudecare a excepţiei lipsei calitatii de reprezentant a Consiliului Local Soimus pentru Statul Român, reprezentantul reclamantei a solicitat completarea cadrului procesual prin introducerea în cauza în calitate de pârât a Statului Roman reprezentat de Ministerul Economiei şi Finantelor şi a Comunei Soimuş reprezentata prin primar (a se vedea Incheierea de la filele 159-160).
II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate de pãrţi :
II. 1 Expunând situaţia de fapt reclamanta a arãtat cã deţine terenul din anul 1962 când GAC Soimuş i l-a dat în folosinţã veşnicã iar magazinul a fost pus în funcţiune în anul 1965.
Magazinul a fost construit cu contribuţia reclamantei şi cu contribuţia în muncã a sãtenilor, acesta regăsindu-se în evidenţele sale contabile.
Reclamanta mai aratã cã în temeiul art. 160 alin. (3) din Legea cooperaţiei nr. 109/1996, a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei.
Deasemenea a mai arãtat că, în anul 2001, pârâtul Statul Român, prin Consiliul Local Şoimuş, a făcut o propunere de trecere în domeniul public a acestui imobil.
Imobilul a trecut în domeniul public, prin H.G. nr. 1352/2001.
Această hotărâre a fost atacată cu acţiune în contencios administrativ, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, dosarul fiind suspendat până la stabilirea dreptului de proprietate prin hotărâri judecătoreşti individuale, pentru fiecare imobil.
În drept s-au invocat prevederile art. 160 al. 3 din Legea nr. 109/1996.
II. 2 In Dosarul nr. 5327/221/2006 pârâta M.A. a depus întâmpinare (f. 75-76), prin care a solicitat respingerea acţiunii în constarare ca inadmisibila.
Referitor la acţiunea în revendicare, pârâta a arătat că terenul este proprietatea sa exclusivă, fiindu-i restituit în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, liber de sarcini.
In plus, construcţia nici nu a fost notată în cartea funciară astfel încât Statul român nu a avut vreun drept asupra acestei construcţii, pe care să-l transmită mai departe reclamantei în baza Legii nr. 106/1996.
In drept, au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil.
II. 3 In Dosarul nr. 3862/221/01.07.2008, conexat la Dosarul nr. 05327/221/2008, reclamanta M.A. a arătat că terenul a fost proprietatea părinţilor ei iar în baza Legii nr. 18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea ei eliberându-i-se Titlul de proprietate nr. 91330/370/06.03.2006.
Pe acest teren a fost edificată o construcţie înainte de anul 1989, care a fost folosită ca magazin sătesc până în urmă cu vreo 10 ani.
Construcţia aflată în curtea casei reclamantei nu mai este folosită şi este într-un stadiu avansat de degradare.
Incercâd să rezolve problema, s-a adresat C.D.S.C. oferindu-se să-i plătească despăgubiri egale cu costul materialelor şi manopera dar nu a ajuns la o înţelegere.
In drept a invocat prevederile art. 480 şi 494 Cod civil.
II. 4 In Dosarul nr. 05327/221/2006, Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a depus întâmpinare (f. 194-196) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că nu are nicio legătură cu acest imobil.
Deasemenea a mai arătat ca daca imobilul este în domeniul public, acţiunea este inadmisibilă.
In drept, a invocat prevederile art. 136 alin. (2) din Constituţie si HG nr. 1352/2001.
II. 5 Pârâta Comuna Soimus repezentata prin primar, nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 08.04.2009, cons.jur. J.V., având împuternicire de reprezentare a pârâtei Comuna Soimus repezentata prin primar (f. 308) a solicitat să se consemneze în încheierea de şedinţă ca partile se judeca pentru o construcţie edificata cu contribuţia financiara şi în muncă a cetăţenilor comunei.
Instanta i-a pus în vedere ca în cazul în care intenţioneaza sa formuleze pretenţii să depuna o cerere scrisa în acest sens (a se vedea Incheierea de la filele 309-310).
Ulterior, reprezentanta pârâtei nu s-a mai prezentat si nu s-a depus nicio o cerere scrisa prin care sa se formuleze pretenţii proprii sau aparari cu privire la acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.
II. 6 La solicitarea instanţei de rejudecare, reclamanta C.D.S.C. a depus note scrise (f. 313-314), prin care a arătat următoarele:
- Temeiul legal în baza căruia solicită un drept de folosinţa veşnică şi fără plată asupra terenului aferent construcţiilor, care, conform raportului de expertiza este de 139 mp, îl constituie art. 107 din Legea nr. 1/2005, art. 187 din Legea nr. 109/1996, art. 160 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 şi prevederile Convenţiei autentificată prin Incheierea nr. 164/1962;
- Intabularea dreptului de proprietatea asupra construcţiilor şi a dreptului de folosinţa asupra terenului aferent poate fi dispusă prin hotarare judecatorească, în temeiul art. 48 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 şi art. 22 din Legea cadastrului si publicităţii imobiliare nr. 7/1996;
- Acţiunea reclamantei M.A. se impune a fi respinsă având în vedere faptul ca proprietatea cooperatisă este ocrotită prin Legea nr. 109/1996, Legea nr. 1/2005, Legea nr. 6/1970 şi Decretului-Lege nr. 67/1990 iar dreptul de proprietate al reclamantei M.A. asupra terenului a fost recunoscut ulterior naşterii dreptului de proprietate al reclamantei Consumcoop Deva, asupra construcţiilor ;
- Acţiunea în revendicare a construcţiilor ce fac obiectul prezentului dosar, formulată de M.A. din Dosarul nr. 5327/221/2006 fiind respinsă de prima instanta iar recursul anulat ca netimbrat, dreptul acesteia « a fost negat ».
II. 7 La solicitarea instanţei de rejudecare, reclamanta M.A. a depus note scrise (f. 315-319), prin care a arătat următoarele:
- Acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii este admisibilă, C.D.S.C., fiind succesoarea Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia, care este constructor de bună credinţa pe terenul aflat la data respectiva în proprietatea părinţilor reclamantei M.A. , iar în prezent în proprietatea reclamantei M.A. ;
- Având în vedere prevederilor art. 494 alin. (3) din Codul civil, şi buna credinţa a C.D.S.C., reclamanta M.A. nu poate cere demolarea construcţiilor dar le poate păstra, cu obligaţia de a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, valoare care, conform raportului de expertiză este de 21.843 lei;
- In Convenţia din anul 1962, prin care Gospodăria Agricolă Colectivă “Soimuseana” a cedat cu titlul de folosinţă veşnică Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia, suprafata de 500 mp teren, s-a prevăzut că în cazul în care beneficiarul va pierde dreptul de folosinţa asupra terenului, din motive independente de voinţa părţilor, Gospodăria Agricolă Colectivă “Soimuseana” va plăti o despăgubire evhivalentă cu valoarea neamortizata a construcţiilor si a celorlalte lucrări de investiţii;
- Faptul ca acţiunea reconvenţionala a pârâtei M.A. , având ca obiect revendicarea construcţiilor a fost respinsă prin Sentinta civila nr. 2091/2007 iar recursul anulat ca netimbrat, nu poate influenta soluţia cu privire la acţiunea având ca obiect constararea dobandirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii, neexistând identitate de obiect şi cauza;;
- Recomandarile instantei de casare trebuie aplicate de instanta de rejudecare ţinând cont de situaţia creata ca urmare a conexării Dosarului nr. 3862/221/2008;
- Convenţia din anul 1962, invocata de reclamanta C.D.S.C. nu este opozabila reclamantei Macinic Ana;
- Art. 107 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 se refera la terenurile ocupate de construcţiile cooperaţiei, nerevendicate de proprietari, ceea ce nu este cazul în speţă;
III. Probele administrate :
In Dosarul Judecãtoriei Deva nr. 5327/221/2006 s-au depus urmãtoarele înscrisuri :
- Titlul de proprietate nr. 91330/370/06.03.2006 emis pe numele M.A. pentru o suprafaţa de 223 mp teren intravilan (nr. cadastral 162/1) pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 (f. 5) ;
- Extras CF 449 N Soimus Boholt, în care M.A. figureaza ca unic proprietar al terenului cu nr. cadastral 162/1 (f. 6) ;
- Un înscris intitulat « Anexa nr. 46 –tabel nominal», cu o singură poziţie sub care figurează M.A. , cu o suprafaţa de 223 mp teren intravilan, la rubrica observaţii fiind menţionat că terenul este sub magazinul sătesc Boholt (f. 7)
- Declaraţii de impunere şi dovezi de platã a impozitului de către Consumcoop Deva (f. 8-25) ;
- Bilanţ pe anul 1995 (f. 26-29);
- Cont de profit şi pierderi (f. 30-47);
- Decizia nr. 2/2000 privind fuziunea Cooperativei Soimuş cu Cooperativa Deva (f. 48);
- Adresa nr. 5109/06.06.1962, emisă de Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum Ilia, către Gospodăria Agricolă Colectivă “Soimuseana” Boholt, prin care se solicita o suprafata de 0,05 ha teren pentru a se construi un magazin sătesc (f. 40)
- Procesul-verbal datat 7 iunie 1962 prin care Gospodăria Agricolă Colectivă “Soimuseana” Boholt a predat Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia, o suprafata de 0,05 ha teren, pentru a se construi un magazin sătesc şi a împuternicit pe G.P. să se prezinte la Notariatul de Stat Ilia pentru a încheia convenţia în formă autentică (f. 50);
- Convenţia autentificată prin Incheierea nr. 164/1962 prin care Gospodăria Agricolă Colectivă “Soimuseana” a cedat cu titlul de folosinţă veşnică Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia, o suprafata de 500 mp teren, situat în intravilanul satului Boholt, învecinat cu C.N., O.A., Intreprinderea 1 Mai si un drum comunal (f.51);
- Documentaţia topografica întocmita la solicitarea Consumcoop Deva (f. 52-64);
- Certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara din care rezultă că reclamanta C.D.S.C. are în patrimoniu un magazin sătesc în localitatea Boholt, care nu funcţionează (f. 65-69);
- Cartea funciară nr. 234 Boholt în care, sub A+8, este evidenţiat imobilul teren cu nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)1, pe care sunt edificate construcţii proprietatea lui M.A. , născută C., care şi-a întabulat sub B 35 dreptul de proprietate dobândit printr-un contract de donaţie autentificat în data de 30 decembrie 1987 încheiat între C.N şi A. în calitate de donatori şi M.A. în calitate de donatară (f. 96-128)
In Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 5327/221/2006 s-au mai depus urmãtoarele înscrisuri noi:
- Declaraţia autentificată de BNP M.O., sub nr. 2909/28.07.2007 prin care G.P., a arătat că nu a fost niciodata presedintele Gospodăriei Agricole Colectivă “Soimuseana” şi nu are cunostinţă de Convenţia autentificată prin Incheierea nr. 164/1962 şi copie de pe paginile 2-5 din actul de identitate al acestuia (f. 21-22) ;
- Fisa mijlocului fix « Magazin Boholt » (f. 26) ;
- Raport de evaluare a construcţiilor întocmit la cererea Consumcoop Deva (f. 42-53) ;
In Dosarul Judecãtoriei Deva nr. 05327/221/2006, s-a depus Procura judiciara autentificată prin Incheierea nr. 861/28.07.2008 a BNP E.C., prin care M.A. l-a împuternicit pe soţul ei M.N. sau pe L.C.F. să o reprezinte în Dosarul nr. 05327/221/2006 (f. 179) ;
In cauza s-a efectuat o expertiză în construcţii, raportul fiind depus la filele 249-255 iar răspunsul la obiecţiuni la fila 299 şi o expertiză topografică, raportul fiind depus la filele 264-272).
In şedinta din data de 14.01.2009, instanta a respins cererea reclamantei de a se efectua o contraexpertiza în construcţii, cu motivarea expusă în Incheierea de la fila 288.
IV. Starea de fapt reţinuă de instanţa :
Terenul pe care sunt amplasate construcţiile ce fac obiectul prezentului litigiu a fost identificat de expert ca fiind evidenţiat în prezent în CF 449 Soimus, nr. top. 162/1 şi nr. cadastral 848, în suprafata tabulara de 223 mp şi suprafata reala de 227 mp, situat în intravilanul localităţii Boholt, comuna Soimus.
Expertul a arătat că în evidentele de carte funciara vechi, terenul era întabulat în CF 234 Boholt, nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)1, în suprafata de 2000 mp.
Analizând Cartea funciară nr. 234 Boholt se constată că terenul cu nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)1, a fost proprietatea lui C.I. lui P., înscris sub B 26.
Pe acest teren sunt amplasate construcţii, notate iniţial sub B 31-B32 pe numele C. N. şi C. A. iar apoi transmise reclamantei M.A. născută C., care şi-a înscris dreptul de proprietate sub B 35.
Conform înscrierii de sub B 33 şi 34, în baza unui contract de donaţie din data de 16 aprilie 1985, C. N. şi C. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote de 250/2000 mp iar conform înscrierii de sub B 36, cu ocazia donaţiei făcute în anul 1987 de C. N. şi C. A., reclamantei M.A. născută C., o suprafaţa de 250 mp teren a trecut în proprietatea Statului Român, al cărui drept a fost întabulat sub B36.
După intrarea în vigoare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru o suprafaţa de 223 mp teren din acest teren, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantei Mãcinic N. Ana care şi-a întabulat dreptul în cartea funciara noua 449 N Soimus Boholt.
La data la care s-a dispus reconstituirea dtreptului de proprietate, pe teren exista încă o construcţie edificata de fosta Uniune Naţională a Cooperativelor de Consum Ilia.
Terenul necesar edificării construcţiei a fost predat în baza procesului-verbal datat 7 iunie 1962, transmis în folosinţă veşnică în baza Convenţiei autentificate prin Incheierea nr. 164/1962, de către fosta Gospodărie Agricolă Colectivă “Soimuseana” Boholt.
Terenul nu este identificat cu date de carte funciara ci doar prin indicarea vecinilor.
Conform constatărilor expertului topograf, construcţia are o suprafata de 93 mp iar suprafata necesara folosinţei normale a construcţiei este de 139 mp
V. Soluţionarea excepţiilor :
V. 1 Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Consiliului Local Soimus pentru Statul Român :
După casarea cu trimitere spre rejudecare, instanţa de rejudecare a sesizat că în primul ciclu procesual, acţiunea a fost soluţionată în mod greşit, în contradictoriu cu Consiliul Local Soimus, în calitate de reprezentant al Statului Român, situaţie în care, a invocat din oficiu excepţia excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Consiliului Local Soimus pentru Statul Român (a se vedea Incheierea de la filele 159-160, din Dosarul nr. 05327/221/2006).
Excepţia a fost pusă în discuţie în şedinta din data de 18.06.2008 şi a fost admisă, cu următoarea motivare :
Potrivit prevederilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 Statul Român are personalitate juridică şi este reprezentat prin Ministerul Finanţelor cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop. Deasemenea, potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 în litigiile referitoare la dreptul de proprietate statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-teritoriale, de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului, iar potrivit prevederilor art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în fata instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participa nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
V. 2 Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român :
Având în vedere faptul că pentru a clarifica situaţia juridică a imobilului şi implicit calitatea procesuala pasivă a Statului Român, se impunea administrarea de probe comune cu fondul, în temeiul art. 137 Cod pr civilă, excepţia a fost unită cu fondul.
Referitor la aceasta excepţie, instanţa constată că Statul Român este întabulat sub B 36, cu o suprafata de 250 mp teren în Cartea funciară veche nr. 234 Boholt.
Obiectul acţiunii, constituindu-l recunoasterea unui drept de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul evidenţiat în aceasta carte funciara veche din care nu s-a dezmembrat parcela cu nr. top. 162/1 şi nr. cadastral 848, la data deschiderii cărtii funciare noi nr. 449 N Soimus Boholt, cu ocazia întabularii Titlul de proprietate nr. 91330/370/06.03.2006 emis pe numele M.N.A, pentru o suprafaţa de 223 mp teren intravilan, Statul Român are calitate procesuala pasiva, motiv pentru care se va respinge exceptia.
VI. Referitor la acţiunea reclamantei din Dosarul nr. 05327/221/2006-C.D.S.C.:
Din analiza acţiunii în forma iniţială şi a precizărilor de acţiune formulate în cursul judecăţii, rezultă că reclamanta solicită să se constate că este proprietara constucţiei edificate pe un teren care în prezent este propriatatea pârâtei M.A. şi care a fost proprietatea tabulară a antecesorilor pârâtei.
Deasemenea a solicitat să i se recunoască un drept de folosinţa asupra terenului si să-i fie lasata construcţia în deplină proprietate şi liniştită posesie.
In anul 1962, terenul se afla în folosinţa fostei Gospodării Agricole Colective “Soimuseana” Boholt (Soimus) care l-a predat în anul 1962 fostei Uniuni Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia în vederea edificării unui magazin sătesc.
In Convenţia autentificată prin Incheierea nr. 164/1962 s-a inserat o clauză conform căreia « în cazul în care, din motive independente de voinţa lor, rămânerea în folosinţă asupra terenului, din partea Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia, nu va fi posibilă, GAC “Soimuseana” va plăti valoarea respectivă a construcţiilor şi a altor investiţii, care la data respectivă nu vor fi amortizate ».
Referitor la aceasta convenţie, este de remarcat că în numele Gospodăriei Agricole Colectivă “Soimuseana” a semnat convenţia o persoană cu numele Gabor Petru, domiciliat în comuna Soimus, care ar fi fost presedintele Gospodăriei Agricole Colective “Soimuseana”.
In convenţie nu s-au indicat elemente mai precise de identificare a acestuia, făcându-se doar menţiunea că judecătorul delegat, îl cunoştea personal.
Construcţia a fost edificată şi a fost folosită ca magazin satesc, nu se ştie exact până la ce dată, cert fiind însă că în data de 17.12.2004 când s-a eliberat certificatul constatator nr. 34161, de către Oficiul Registrului Comerţului (f. 65-69), magazinul nu mai funcţiona (a se vedea menţiunea de la fila 68).
Părţile nu contestă că reclamanta ar fi succesoarea în drepturi a fostei Uniuni Naţionale a Cooperativelor de Consum Ilia şi nici faptul că ar avea în evidenţele contabile construcţiile.
In privinţa modului de dobândire a folosinţei terenului, pârâta M.A. nu a contestat că reclamanta ar fi fost de bună-credinţă la momentul la care a intrat în folosinţă terenului, chiar dacă, o persoană cu numele G.P., domiciliată în Soimus, născută în anul 1924, a dat o declaraţia autentificată de BNP M.O., sub nr. 2909/28.07.2007 prin care a arătat că nu a fost niciodata presedintele Gospodăriei Agricole Colectivă “Soimuseana” şi nu are cunostinţă de Convenţia autentificată prin Incheierea nr. 164/1962 (f. 21 din dosarul Tribunalului Hunedoara).
Pe terenul evidenţiat în prezent în CF 449 Soimus, nr. top. 162/1 şi nr. cadastral 848, întabulat în CF veche 234 Boholt, nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)1, sunt edificate şi construcţii proprietatea pârâtei M.A. .
Reclamanta susţine că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi dreptul de folosinţă veşnică şi fără plată asupra terenului, în temeiul art. 107 din Legea nr. 1/2005, art. 160 alin. 3 şi art. 187 din Legea nr. 109/1996 şi prevederile Convenţiei autentificată prin Incheierea nr. 164/1962.
Potrivit prevederilor art. 160 alin. (3) din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit::
“Partea indivizibilă cuprinde întregul patrimoniu al organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit, acumulat de acestea în decursul întregii lor activităţi, mai puţin partea divizibilă prevăzută la alin. 2 din prezentul articol, aflat în proprietatea cooperativelor de consum, a cooperativelor de credit - bănci populare, a FEDERALCOOP, a caselor teritoriale ale cooperativelor de credit, a CREDITCOOP şi a CENTROCOOP, în baza bilanţurilor contabile de la sfîrşitul anului anterior intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi bunurile dobîndite ulterior de acestea.”
Potrivit prevederilor art. 187 din Legea nr. 109/1996:
“Terenurile transmise în folosinta, pe durata nedeterminată şi fără plata, în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective în proprietatea organizaţiilor cooperatiste.
Clădirile construite pe terenurile prevăzute la alin. 1 din prezentul articol pot face obiectul ipotecarii, urmînd ca regimul juridic al terenului sa se reglementeze prin contract civil între proprietarul terenului şi noul proprietar al clădirii.”
Potrivit prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, terenurile transmise în folosinta pe durata nedeterminată şi fără plata în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi meşteşugăreşti, precum şi a asociaţiilor cooperatiste, existente pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate şi pe care au fost realizate construcţii conform legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective sau pana la trecerea lor, cu plata, în proprietatea societăţii cooperative.
In speţă, construcţiile înregistrate în evidenţele contabile ale reclamantei, nu mai sunt folosite de mult timp cu destinaţia iniţială, fiind într-un stadiu avansat de degradare şi au şi un regim juridic incert, aşa cum chiar reclamanta a recunoscut încă de la data introducerii acţiunii când a arătat că la Tribunalul Alba s-a suspendat acţiunea din Dosarul nr. 4219/2002, până la clarificarea pentru fiecare construcţie în parte, printre care şi construcţia din prezentul dosar, a dreptului de proprietate al C.D.S.C..
In privinţa terenului, se constată că a fost revendicat de pârâta M.A. , căreia i s-a recunoscut şi reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, eliberându-i-se Titlul de proprietate nr. 91330/370/06.03.2006, pentru o suprafaţa de 223 mp teren intravilan (nr. cadastral 162/1).
Dacă s-ar admite că reclamanta C.D.S.C. are dreptul de a folosi “veşnic”, suprafaţa de 139 mp din suprafaţa totala de 223 mp pentru care s-a emis Titlul de proprietate nr. 91330/370/06.03.2006, dreptul pârâtei ar fi practic lipsit de conţinut.
In concluzie, reclamanta ar putea pretinde cel mult drepturi ce derivă din calitatea de succesor al constructorului pe terenul altei persoane.
Pretenţiile acesteia de a i se recunoşte, în contradictoriu cu proprietara tabulară a terenului, dreptul de proprietata asupra construcţiilor şi de folosinţa fără plata asupra unei suprafeţe de de 139 mp teren, nu au niciun temei legal.

VII. Referitor la acţiunea reclamantei din dosarul conexat, nr. 3862/221/2008- M.A. :
Potrivit prevederilor art. 482 Cod civil: „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune”.
Potrivit prevederilor art. 494 Cod civil, dacă plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voieste a pastra pentru dansul acele plantatii si cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor si pretul muncii, fara ca sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului
In speţă, reclamanta M.A. nu a contestat calitatea de constructor de bună credinţa şi s-a oferit să achite succesorului constructorului despăgubiri egale cu valoarea materialelor şi manoperei necesare pentru edificarea construcţiilor.
Cum reclamanta este proprietara necontestată a terenului pe care se află construcţiile, instanţa, în temeiul art. 494 Cod civil va admite acţiunea acesteia şi va constata că a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiilor edificate pe terenul evidenţiat în cartea funciară veche 234 Boholt, nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)/1, şi în cartea funciară nouă 449 N Soimuş, nr. top. 162/1 si nr. cadastral 848.
Având în vedere faptul că pârâta C.D.S.C. nu a solicitat niciun fel de despăgubiri, instanţa va respinge cererea reclamantei M.A. , de a fi obligată la plata sumei de 21.843 lei reprezentând despăgubiri egale cu valoarea materialelor şi manoperei necesare pentru edificarea construcţiilor.
In temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 şi art. 91 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, în termen de 3 zile, se va comunica din oficiu, un exemplar din prezenta hotărâre Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Deva, pentru a se efectua operaţiunile necesare pentru înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei M.A. , asupra construcţiilor în cartea funciara.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila, reclamanta (pârâtă în Dosarul conexat nr. 3862/221/2008) - C.D.S.C., va fi obligată să achite reclamantei M.A. suma de 5688,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dovedit a fi fost efectuate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Respinge acţiunea reclamantei C.D.S.C., cu sediul (...), împotriva pârâţilor:
· M.A. (…);
· Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, prin Direcţia Generală a Finantelor Publice a Judeţului Hunedoara, cu sediul în localitatea Deva, str. Avram Iancu, bl. H3, parter;
· Comuna Soimus, reprezentatã prin primar, cu sediul în localitatea Soimus, jud. Hunedoara.
Admite în parte acţiunea reclamantei din Dosarul nr. 3862/221/2008, conexat la Dosarul nr.05327/221/2006- M.A. , reprezentată de M.N. şi L.C.F., în contradictoriu cu pârâta C.D.S.C..
Constatã cã reclamanta M.A. a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiilor edificate pe terenul evidenţiat în cartea funciară veche 234 Boholt, nr. top. (246/1/2, 246/2/b/2/2, 247/3)/1, şi în cartea funciară nouă 449 N Soimuş, nr. top. 162/1 si nr. cadastral 848.
Dispune Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobilara, sã efectueze operaţiunile necesare pentru înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei M.A. în cartea funciara
Obligă reclamanta C.D.S.C. sa achite reclamantei M.A. suma de 5688,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică din data de 27.05.2009, ora 14.