luni, 14 septembrie 2009

Fond funciar. Anulare titluri. Culpa exclusiva a comisiilor.

Dosar nr. 1309/221/2009
Sentinţa civilã nr. 4193
Şedinţa publicã din data de 12.08.2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER Maria Ferencz

Pe rol fiind pronunţarea în acţiunea formulatã de Primarul comunei Ilia, în calitate de preşedinte al Comisiei Locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, în contradictoriu cu pârâţii M.L., B.S.M., V.S.I. şi I.E., având ca obiect constatarea nulitãţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr. 5953/19 emis pe numele I.R.E. şi a Titlului de proprietate nr. 5953/20 emis pe numele I.R.L.
Grefiera de şedinţa a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză, în şedinţa din data de 05.08.2009, în temeiul art. 260 alin. (1) Cod pr.civilă şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform prevederilor art. 146 Cod pr.civilă, s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi 12.08.2009, ora 14.
In temeiul art. 121 alin. (3) şi 258 Cod pr. civilă, instanţa dă citire minutei Sentinţei civile nr. 4193/12.08.2009.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 8070/97/2008, M.L. şi I.V. au chemat în judecatã Primarul comunei Ilia, pentru a fi obligat la emiterea unei dispozitii de restituire a terenului intravilan în suprafaţa de 4448 mp evidenţiat în CF 737 Ilia, CF 738 Ilia şi CF 209 Ilia, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de 19.359 mp teren evidenţiat în cãrţile funciare şi suprafaţa de 14.911 mp teren liber de construcţii atribuit pe vechile amplasamente în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Primarul comunei Ilia, în calitate de preşedinte al Comisiei Locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor a depus o cerere reconvenţionalã prin care a solicitat anualarea parţialã a Titlului de proprietate nr. 5953/19/28.12.1993 emis pe numele I.R.E. şi a Titlului de proprietate nr. 5953/20/28.12.2993 emis pe numele I.R.L. (f. 3-5 din Dosarul Judecãtoriei Deva nr. 1309/221/2009).
In şedinţa din data de 11.02.2009 Tribunalul Hunedoara a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi declinarea în favoarea Judecãtoriei Deva, acţiunea fiind înregistratã pe rolul Judecãtoriei Deva, sub nr. 1309/221/04.03.2009.
Dupã înregistrarea dosarului pe rolul Judecãtoriei Deva, reclamanta a solicitat introducerea în cauzã în calitate de pârâţi şi a numiţilor B.S.M., V.S.I.şi I.E., moştenitori ai defunctului I.R.E. (f. 24).
La termenul din data de 01.04.2009, reclamanta a depus o cerere de probaţiune la care a anexat extrase de carte funciarã şi copii de pe corespondenţa purtatã cu pãrţile şi în care a arãtat cã suprafata totala de teren pentru care se putea face reconstituirea dreptului de proprietate pe numele antecesorilor pârâţilor era de 6,57 ha teren, atât cât era suprafata din cãrţile funciare dar cã în mod greşit s-a fãcut reconstituirea pentru suprafaţa de 7,52 ha teren, situaţie în care se impune constatarea nulitãţii absolute parţiale a celor douã titluri, pentru suprafaţa de 0,95 ha teren atribuit în plus faţã de suprafata care rezulta din cãrţile funciare (f. 37).
In drept, au fost invocate prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, în temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.
In probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri:
adresa nr. 529J/10.11.2008 prin care Instituţia Prefectului Judeţului Hunedoara a comunicat d-nei I.V. cã reconstituirea dreptului de proprietate prin Titlului de proprietate nr. 5953/20 emis pe numele I.R.L. , soţul decedat al petentei, s-a fãcut pentru o suprafaţa mai mare decât cea care i s-ar fi cuvenit conform înscrierilor din cãrţile funciare (f. 6)
extras din Registrul agricol, de pe pozitia lui I.R. (f. 7);
adresa nr. 1361 prin care Primaria Ilia a comunicat petentei Margineanu Lucia Dispozitia nr. 223/2008 şi i-a cerut actele de proprietate care au stat la baza emiterii a Titlului de proprietate nr. 5953/19 emis pe numele I.R.E. (f. 8);
cererea de înscriere în GAC Ilia, depusa de I.R. (f. 9);
Dispozitia nr. 223/2008 prin care s-a respins notificarea nr. 566/2001 şi referatul de respingere (f. 10-13);
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusa de I.L. (f. 14);
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusa de I.R. (f. 15);
Procesele verbale de punere în posesie nr. 29 şi nr. 30 (f. 23-24);
Testamentutul defunctei I.E. (f. 29);
Cererea de reconstituire depusa de I.R. şi I.L. (f. 40);
Copii de pe extrasele CF 800 Ilia, CF 733 Ilia, CF 696 Ilia, CH 587 Ilia, CF 562 Ilia, CF 209 Ilia, CF 738 Ilia, CF 737 Ilia (f. 43-49);
Cãrtile funciare 737 Ilia, 738 Ilia şi 209 Ilia (f. 52-81)
La termenul din data de 17.08.2009, primul termen la care procedura a fost corect realizatã cu toate pãrţile, instanţa a dispus din oficiu efectuarea unei expertize topo-cadastrale pentru identificarea fizicã şi cu date de carte funciarã a terenului în litigiu şi a pus în vedere reclamantei sã achite un onorariu provizoriu de 1000 lei. La acelaşi termen, s-a pus în vedere reclamantei, prin reprezentant, sã depunã la dosarul cauzei documentaţia tehnicã care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate(f. 103).
In data de 29.07.2009, reclamanta a comunicat în scris refuzul de a achita onorariul pentru expertiza dispusã de instanţa, apreciind proba ca nefiind utilã în soluţionarea cauzei. Prin aceeaşi adresã a comunicat şi faptul cã în afara actelor depuse la dosarul cauzei şi care au stat la baza emuterii titlurilor de proprietate nu s-a mai întocmit nicio altã documentatie (a se vedea adresa de la fila 109).
Analizând actele şi lucrãrile dosarului prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi prin prisma legislaţiei în vigoare la data emiterii titlurilor de proprietate, instanta reţine urmãtoarele:
1. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului:
In hotărârea făcută publică în data de 25 noiembrie 2008, în cauza Toşcută şi alţii c. României, Curtea a reţinut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 şi prin urmare este permisa numai dacă este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi păstrează un just echilibru între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată)
In cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităţilor şi fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubile echitabilă sau un teren echivalent, Curtea arată că, şi dacă s-ar putea demonstra că serveşte unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială şi exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 38-40 din hotărârea mai sus citată).
In hotãrârea datã în cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009, Curtea, mergând pe aceeaşi linie, a aratat cã atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaşte dreptul de proprietate, nu se poate reţine nicio culpă, anularea acestui act, fãrã a se oferi o despãgubire echitabilã beneficiarului, pe motiv cã autoritãţile administrative au descoperit ulterior emiterii actului cã nu erau îndeplinite cerinţele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificatã (obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor anterior emiterii actului, fiind încãlcatã de autoritãţi, motivaţia în sensul cã ulterior s-ar fi descoperit cã nu erau îndeplinite cerinţele legale, neconstituind în accepţiunea Curţii o motivaţie pertinentã şi suficientã).
In hotărârea făcută publică în data de 1 iulie 2008, în cauza Ioan c. României (definitivă în data de 01.12.2008, ca urmare a respingerii cererii de retrimitere a cauzei la Marea Cameră), în care s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin emiterea a două titluri de proprietate pentru acelaşi teren, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele Manoilescu şi Dobrescu c. României şi Drăculeţ c. României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaşte calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanţă împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca « valoare patrimonială » protejată de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 (a se vedea alineatul 42 din hotărârea mai sus citată).
In aceeaşi hotărâre, Curtea arată în continuare, că autorităţile cărora le revin atribuţii în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilităţi în cazul în care, prin acţiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situaţiile în care autorităţile administrative locale şi judeţene creează şi întreţin situaţii litigioase neîndeplinindu-şi obligaţiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condiţiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (a se vedea alineatele 49-50 din hotărârea mai sus citată).
In lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului s-a pronunţat în trei hotãrâri în cauze împotriva Româneiei, în materie de proprietate, fãcând aplicarea art. 46 din Convenţie, text la care Curtea apeleazã foarte rar, respectiv doar atunci când constată că în statele semnatare ale Convenţiei s-au produs încălcări sistematice ale drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie.
2. Legislaţia internã în vigoare la data emiterii titlurilor de proprietate:
Titlurile de proprietate au fost emise în data de 28.12.1993, datã la care era în vigoare Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 131/1991.
Conform prevederilor art. 35 alin. 1 din Regulament, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, comisia judeteana, după operaţiunea de validare, emite titlul de proprietate iar potrivit prevederilor art. 36 alin. 1, în baza titlului de proprietate eliberat pe baza opţiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condiţiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, comisia comunală, oraseneasca sau municipala va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează sa fie puşi în posesie titularii, ţinînd seama de condiţiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosinta, distanta fata de localitate şi căile publice de comunicaţie, amenajările pentru îmbunătăţiri funciare). Aceasta delimitare, precum şi parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situaţie al fiecărei localităţi, în cadrul actualei organizări teritoriale.
3. Concluziile instanţei:
In speţã, în anul 1993 s-au emis titluri de proprietate pe numele antecesorilor pârâţilor iar ulterior s-a efectuat şi punerea în posesie pentru suprafeţele pentru care s-a fãcut reconstituirea.
In mãsura în care au existat eventuale greşeli, acestea nu sunt imputabile sub nicio formã pârâţilor sau antecesorilor acestora ci exclusiv autoritãţilor special constituite pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Având în vedere aceastã situaţie, respectiv cã nici în sarcina beneficiarilor titlurilor şi nici în sarcina moştenitorilor, pârâţi în prezenta cauză, nu se poate reţine nici cea mai mică culpă, chiar dacã s-ar dovedi cã nu au fost eliberate corect, titlurile nu ar putea fi anulate fără a li se plăti o despăgubirie echitabilă sau fără a li se da un alt teren de valoare echivalentă (a se vedea în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, citatã mai sus).
După aproximativ 16 ani de la data emiterii titlurilor şi dupã punerea în posesie a beneficiarilor, preşedintele Comisiei locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, autoritatea administrativă direct responsabilă de modul de aplicare a legilor reparatorii în domeniul fondului funciar, s-a adresat instanţei pentru a se constata nulitatea absolută a titlulurilor de proprietate invocându-şi propria culpă (ca autoritate administrativă), respectiv cã a atribuit o suprafaţa mai mare decât cea care rezultã din cãrţile funciare.
Mai mult, nu a acceptat nici cel puţin sã se efectueze o expertizã topograficã pentru a clarifica situaţia actualã a terenurilor din cãrţile funciare avute în vedere la data reconstituirii dreptului de proprietate deşi, cãrţile nu erau însoţite de hãrţi din care sã rezulte clar delimitarea şi suprafetele şi deşi este de notorietate cã suprafeţele însrise în vechile cãrţi funciare nu corespund cu cele reale.
Faţã de cele expuse mai sus, se va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge acţiunea Comisiei locale Ilia pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, formulatã prin Primarului comunei Ilia, în calitate de preşedinte al comisiei, cu sediul în localitatea Ilia, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu : M.L.;B.S., V.S.I, I.E., Comisia judeţeanã Hunedoara pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã a terenurilor, cu sediul în localitatea Deva, str. 1 Decembrie, nr. 28, jud. Hunedoara.
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi 12.08.2009, ora 14.

Un comentariu: