duminică, 26 aprilie 2009

Ordonanţa preşedinţială. Evacuare. Imobil proprietate comunã. Restrângeri în exerciţiul dreptului de proprietate. Interesul minorilor.

Dosar nr. 6234/221/2008

Sentinţa civilã nr. 4659
Şedinţa publică din data de 26.11.2008
Completul compus din:
PREŞEDINTE: Sonia Cososchi
GREFIER: Maria Ferencz

Pe rol fiind acţiunea reclamantei P.D.G., formulatã în contradictoriu cu pârâtul K.S., având ca obiect evacuarea pârâtului din locuinţa proprietate comunã pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Procedura legal îndeplinitã.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã se prezintă reclamanta personal şi asistatã de av. S.C., pârâtul personal şi asistat de av. G.M.şi martorul P.N..
Grefiera de şedinţã a fãcut referatul cauzei arãtând cã pãrţile au avut termen la cunoştinţã pentru astãzi ora 14. Martorul a fost citat cu mandat de aducere.
Martorul se legitimeazã, depune jurãmântul, dupã care este audiat în şedinţã publicã, declaraţia fiind consemnnatã în scris şi depusã la dosar.
Instanţa apreciind cauza în stare de judecata acordã cuvântul pentru concluzii orale.
Av. S.C. solicitã admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, având în vedere faptul cã relaţiile dintre cei doi foşti soţi care continuã sã locuiascã în acelaşi apartament sunt foarte tensionate iar copii asistã la scene de violenţã, astfel încât se impune evacuarea temporara a pârâtului din locuinţa proprietate comunã, pânã la partajul bunurilor comune. Solicitã obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 300 lei reprezentând onorariul de avocat.
Av. G.M.solicită respingerea acţiunii arãtând cã pârâtul nu este un om violent aşa cum pretinde reclamanta iar relaţiile tensionate dintre cei doi se datoreaza reclamantei care, încearcã sã-l evacueze pe pârât din locuinţa proprietate comunã deşi ştie ca nu are unde pleca. Reprezentanta pârâtului mai aratã cã din informaţiile comunicate de poliţie rezultã cã foştii soţi şi-au fãcut plângeri unul altuia dar, cel puţin pânã în prezent nu existã niciun act prin care sã se fi constatat cã pârâtul este cel care ar fi sãvârşit acte de violenţã. Mai mult, chiar din declaraţia martorului audiat a rezultat cã reclamanta este cea care are un comportament violent. De altfel pârâtul stã foarte puţin acasa şi încearcã sã evite discuţiile cu reclamanta, care ar putea degenera în scene de violenţã şi atunci când este acasa se ocupãde copii. Solicitã obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 200 lei reprezentând onorariul de avocat.
Instanţa declară închise dezbaterile şi informează că pronunţarea va fi făcută astăzi, ora 16, în şedinţă publică, în sala 24.

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei de faţă:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 6234/221/16.10.2008, reclamanta P.D.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul K.S., evacuarea acestuia pe calea ordonanţei preşedinţiale din imobilul proprietate comunã, situat în localitatea ...
Cererea a fost timbratã cu 10 lei (f. 3) şi s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
Expunând situaţia de fapt reclamanta a arãtat cã a fost căsătorită cu pârâtul până în data de 01.10.2008 când s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor.
Sentinţa civilă nr. 3026/2008 prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor şi încredinţarea creşterii şi educării minorilor reclamantei a rămas irevocabilă prin neexercitarea vreunei căi de atac.
Atât înainte cât şi după desfacerea căsătoriei, aratã reclamanta, pârâtul a avut şi a continuat să aibă un comportament violent, situaţie în care se impune evacuarea acestuia din locuinţa proprietate comună situată în localitatea ....
In drept acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 581 Cod pr civilă.
Pârâtul a depus la dosar un înscris intitulat “memoriu” (f. 11-21) în care a expus pe larg scene de violenţă care s-ar fi petrecute în domiciliul comun al părţilor, din vina reclamantei.
Prin întâmpinarea depusă prin avocat (f. 22) pârâtul a solicitat respingerea acţiunii arătând că în realitate reclamanta doreşte evacuarea sa pentru a se putea muta cu un alt bărbat. Deasemenea a mai arãtat cã nu este adevãratã susţinerea potrivit cãreia ar provoca scandal. In plus, în speţã nu sunt îndeplinite cerinţele art. 581 Cod pr civila, invocate de reclamanta.
In probaţiune reclamanta a depus o copie de pe acţiunea având ca obiect partajul bunurilor comune (f. 4-6), Sentinţa civilă nr. 3026/2008, cu menţiunea “irevocabilă” (f. 7-9), un certificat medico-legal (f. 27), un înscris intitulat “denunţ penal” (f. 28-29).
La solicitarea reclamantei s-a luat un interogatoriu pârâtului (f. 37-38) iar la solicitarea pârâtului s-a luat un interogatoriu reclamantei (f.39) şi au fost audiaţi martori ale cãror declaraţii au fost consemnate în scris şi depuse la filele 40-42 şi 46 din dosar.
Poliţia Comunitarã Simeria a comunicat cã la nivelul acestei instituţii, în anul 2008, nu s-au înregistrat plângeri pentru acte de violentã în familie, formulate de reclamantã (f. 36).
La solicitarea avocatului reclamantei Poliţia oraşului Simeria a comunicat cã s-au înregistrat plângeri formulate de reclamanta si de pârât prin care îşi aduc reciproc acuzaţii cu privire la acte de violenţã (f. 45).
Analizând actele şi lucrãrile dosarului, instanţa reţine urmãtoarele:
Referitor la starea de fapt, instanţa constatã cã este de necontestat cã între foştii soţi existã o stare tensionatã şi cã uneori se ceartã în prezenţa minorilor dar nu s-a dovedit cã pârâtul ar fi singurul vinovat sau cel puţin principalul vinovat şi nici cã prezenta sa în locuinţa comunã ar constitui un pericol pentru fosta soţie sau pentru cei doi minori.
Din declaraţia martorului P.N. (f. 46), unchiul reclamantei, a rezultat cã, dimpotrivã, reclamanta a avut o reacţie deosebit de violentã chiar în prezenţa copilului mai mic al celor doi şi nu a manifestat vreo intenţie de a duce copilul într-o altã camerã în timp ce se certau.
Din probele administrate a mai rezultat şi cã pârâtul nu ar avea unde locui dacã ar fi evacuat din locuinţa proprietate comunã.
Referitor la condiţiile de admisibilitate a acţiunii reclamantei, instanţa constatã urmãtoarele:
Potrivit art. 581 din Codul de procedură civilă, procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi utilizată pentru luarea unor mãsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar pagubi prin întarziere, pentru prevenirea unor pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executari.
Potrivit prevederilor art. 613 indice 2 Cod pr civilã, instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ, prin ordonanţã presedinţialã, mãsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.
In speţã, reclamanta, asistatã în timpul procesului de divorţ de apãrãtor calificat, a solicitat doar desfacerea cãsãtoriei, reluarea numelui avut anterior cãsãtoriei, încredinţarea minorilor şi obligarea acestuia la plata unei pensii de întreţinere. Reclamanta nu a solicitat în acţiunea de divorţ nici partajul bunurilor comune, nici atribuirea temporarã a folosinţei locuinţei proprietate comunã şi nici nu s-a prevalat de prevederile art. 613 indice 2 Cod pr civilã, pentru ca instanţa sã dispunã cu privire la folosirea locuinţei. Este evident cã dacã ar fi procedat în acest fel, s-ar fi adiministrat o probaţiune mai complexã în procesul de divorţ, iar instanţa ar fi avut posibilitatea sã-si formeze o pãrere cu privire la întreaga situaţie generata de separarea celor doi soţi.
Mai mult, în Sentinţa civilã nr. 3926/31.07.2008, s-a reţinut cã soţii sunt separaţi în fapt, neexistând niciun indiciu cã ar mai locui împreunã şi cã ar continua sã se manifeste violent în prezenţa minorilor.
Numai în data de 16.10.2008, dupã ce hotarârea de divorţ a rãmas irevocabila, reclamanta a introdus o cerere de partaj şi în aceeaşi zi a introdus şi o ordonanta presedintiala prin care a solicitat evacuarea pârâtului, întemeiatã doar pe prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă, în cauzã nemaifiind posibil sã fie invocate prevederile art. 613 indice 2 Cod pr civilã, dupã finalizarea procedurii de divorţ.
In speţã fiind vorba despre un imobil proprietate comunã, restrângerile în exerciţiul dreptului de proprietate nu ar putea fi dispuse de instanţã decât în condiţiile în care ar fi prevãzutã aceastã posibilitate într-un text de lege clar.
Astfel, dacã în timpul procesului de divorţ se puteau aplica prevederile art. . 613 indice 2 Cod pr civilã, dupã soluţionarea irevocabilã a acţiunii de divorţ, acest text nu mai poate fi aplicat.
Singurele prevederi legale care ar putea sta la baza unei soluţii de evacuare a pârâtului din locuinţa proprietate comunã sunt cele din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi cele din Legea nr. 274/2002 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 217/2003, în cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, una dintre masurile prevazute la art. 113 si 114 din Codul penal, precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei.Masurile inceteaza la disparitia starii de pericol care a determinat luarea acestora.
In speţã însã, este evident cã nu sunt îndeplinite cerinţele din norma legalã mai sus citatã.
Potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 274/2002, dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare. Dacă, în urma vizitelor efectuate, se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti
Potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 274/2002, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.Părinţilor sau, după caz, altor reprezentanţi legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională.
In speţã, nu s-a dovedit cã prezenţa pârâtului în locuinţa proprietate comunã ar primejdui dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorilor iar evacuarea ar fi singura posibilitate pentru a se remedia aceastã situaţie.
Faţã de cele expuse mai sus, se va respinge acţiunea reclamantei.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila, reclamanta va fi obligata sã achite pârâtului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatã.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamantei P.D.G., cu domiciliul procesul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură “C.S.”, situat în localitatea (...), împotriva pârâtului K.S., domiciliat (...).
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Obligã reclamanta sã achite pârâtului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatã.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 26.11.2008, ora 16.

2 comentarii:

  1. NU SUNT DE ACORD CU CELE RELATATE DE INSTANTA,U NU SUNT O FEMEIE VIOLENTA,FOSTUL MEU SOT PLEACA DE ACASA MEREU,CUCERESTE,PLEACA,ALTEREAZA RELATIA SI APOI VINE LA DOMICILIUL NOSTRU SI DE AICI INCEP TOATE CERTURILE,DE CE INSTANTA NU GANDESTE CA ORICAT DE RABDATOARE AR FI O FEMEIE ARE SI EA LIMITELE EI?CUM ESTE POSIBIL CA DIN VICTIMA SA FIU ACUZATA DE VIOLENTA??/

    RăspundeţiȘtergere
  2. Va inteleg perfect, sunt in aceeasi situatie. Traim in Romania... unde este oare protectia mamei si copilului??? Eu am chemat de nenumarate ori si politia, intotdeauna noaptea,care imi spun senini ca nu au ce sa-i faca....si sa-mi iau copilul sa plec eu din casa la vreo prietena eventual...

    RăspundeţiȘtergere