Rezolutiune contract de intretinere. Obligatia de intretinere. Componenta psihologica.

Dosar nr. 04884/221/2006

Sentinţa civilã nr. 5108
Şedinţa publicã din data de 17.12.2008
Completul compus din:
PREŞEDINTE: Sonia Cososchi
GREFIER: A.B.

Pe rol se află soluţionarea acţiunii reclamantei C.A. în contradictoriu cu pârâtul T.R.C. n având ca obiect rezoluţiune contract întreţinere.
Grefiera a făcut referatul cauzei arătând că în prezenta cauză a fost amânata pronunţarea în şedinţa din data de 10.12.2008, pentru astăzi 17.12.2008, ora 14

INSTANŢA,
deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
I. Obiectul şi istoricul cauzei:
I.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei Deva sub nr. 4884/221/17.11.2006, reclamanţii C.P. şi C.A. au chemat în judecată pârâtul T.R.C., solicitând :
- rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat de BNP E.C. , sub nr. 408/30.03.2005 prin care, în schimbul întreţinerii, reclamanţii au transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Bretea Mureşană, …, evidenţiat în CF 297 Bretea Mureşană, casă de locuit, anexe gospodăreşti, curte şi grădină, în suprafaţă totală de 3222 mp ;
- restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară ;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Acţiunea a fost timbrată cu 10 lei (f. 7) şi s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
I.2 Prin întâmpinarea depusă (f. 14-15) pârâtul a solicitat respingerea acţiunii arătând că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate dar a mai arătat şi că este de acord şi cu rezoluţiunea contractului cu condiţia însă ca reclamanţii să-i plătească suma de 18.000 lei reprezentând costul întreţinerii prestate şi a cheltuielilor făcute cu îmbunătăţirile aduse imobilului şi cu plata datoriilor pe care reclamanţii le aveau la data încheierii contractului, plătite de pârât în baza înţelegerii avute cu reclamanţii.
I.3 Prin Sentinţa civilă nr. 3793/02.10.2007 (f. 91-93) instanţa a respins acţiunea principală şi a admis acţiunea reconvenţională dispunând rezoluţiunea contractului din culpa reclamanţilor şi obligarea la plata sumei de 5406 lei despăgubiri şi 450 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 107/R/2008 Tribunalul Hunedoara a admis recursul declarat de reclamanţi pe motiv cã judecãtorul nu a semnat încheierea de amânare a pronunţării.
I.4 Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Deva în data de 04.06.2008, sub nr. 04884/221/2006
In data de 22.09.2008 a decedat reclamantul C.P. (certificatul de deces de la fila 164), reclamanta fiind unica moştenitoare a acestuia, conform testamentului de la fila 138.
Instanta a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru de 2047,20 (calculata la valoarea de 40.000 lei indicata de reclamantă prin notele de la fila 137) iar pârâtului-reclamant reconvenţional i-a pus în vedere să achite taxa de timbru de 1163,26 lei, să aratate din ce se compune suma de 18.000 lei şi sã arate expres daca înţelege sau nu sã solicite şi el rezoluţiunea contractului.
Atât reclamanta cât şi pârâtul reclamant reconvenţional au solicitat scutire de plata taxei de timbru în temeiul OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Prin notele de şedinţa de la filele 133-134 pârâtul reclamant reconvenţional a arătat că solicita rezoluţiunea contractului din culpa reclamantei şi obligarea la plata sumei de 18.000 lei care se compune din cheltuielile făcute cu ocazia încheierii contractului în valoare totala de 1590 lei, îmbunătăţirile aduse imobilului în valoare totala de 5.406 lei şi 12.594 lei costul întreţinerii reclamantilor.
Prin Incheierea de la fila 159-160 instanta a încuviinţat scutirea reclamantei de plata taxei de timbru în valoare de 2047,20 lei şi scutirea reclamantului reconvenţional de plata taxei de timbru în valoare de 1163,26 lei.
II. Temeiurile de fapt şi de drept ale acţiunii:
II. 1 Expunând situaţia de fapt reclamanţii au arãtat cã pârâtul şi-a îndeplinit doar o scurtă perioadă de timp, respectiv două luni, obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere autentificat de BNP E.C., sub nr. 408/30.03.2005, ulterior refuzând în mod expres să se mai ocupe de întreţinerea reclamanţilor deşi s-a mutat împreună cu ei în imobilul ce i-a fost transmis în schimbul întreţinerii.
In plus, au arãtat cã pârâtul i-a amenintat de mai multe ori şi cã au fost nevoiţi sã sesizeze organele de poliţie pentru a înceta actele de violenta si amenintãrile.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
II. 2 Prin întâmpinarea depusă (f.14-15) pârâtul a solicitat respingerea acţiunii arătând că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate. In subsidiar a precizat că este de acord cu rezoluţiunea contractului dar numai dacă i se restituie suma de 18.000 lei reprezentând costul întreţinerii prestate şi a cheltuielilor făcute cu îmbunătăţirile aduse imobilului şi cu plata datoriilor pe care reclamanţii le aveau la data încheierii contractului, plătite de pârât în baza înţelegerii avute cu reclamanţii.
La termenul din 30.03.2007, pârâtul a declarat oral că solicită suma de 18.000 lei pe cale reconvenţională (a se vedea Incheierea de la fila 35).
Dupã casarea cu trimitere spre rejudecare, prin notele de la filele 133-134 pârâtul a arãtat cã doar în mod subsidiar a solicitat rezilierea contractului şi cu condiţia sa i se plãteascã suma de 18.000 lei, compusã din :
- 1.590 lei taxe notariale achitate la încheierea contractului ;
- 5406 lei contravaloarea îmbunãtãţirilor aduse imobilului ;
- 12.594 lei contravaloarea prestaţiilor de întreţinere.
III. Probele administrate:
In probaţiune s-au depus copii de pe următoarele înscrisuri:
- Răspunsul dat reclamanţilor de către Poliţia Ilia în care li se comunicã faptul cã pârâtul a fost avertizat în scris sã înceteze actele de ameninţare şi sã nu comitã acte de violenţa împotriva reclamanţilor (f. 7) ;
- Contractul de întreţinere autentificat de BNP E.C. , prin Incheierea nr. 408/30.03.2005 (f. 16-17);
- Certificat de astestare fiscală (f. 37)
- Acte medicale (f. 80-86)
La solicitarea reclamanţilor s-a luat interogatoriu pârâtului (f. 29-32) iar la solicitarea pârâtului s-a luat interogatoriu reclamantei (f. 27-28).
Au fost audiaţi martori ale căror declaraţii au fost consemnate în scris şi depuse la dosarul cauzei (f. 33-34, 38-39, 44-45 din Dosarul nr. 4884/221/2006 şi f. 163 din Dosarul nr. 04884/221/2006)
In cauză s-a încuviinţat efectuarea unei expertize pentru a se stabili dacă s-au efectuat îmbunătăţiri la imobil şi care este valoarea acestora.
Prin raportul de la filele 65-70 expertul H.I. a arătat că în perioada 2005-2006 s-au executat lucrări de îmbunătăţiri în valoare de 5.406 lei, în camera în care a locuit pârâtul reclamant reconvenţional T.R.C. n.
IV. Analizând actele şi lucrãrile dosarului instanţa constatã urmãtoarele:
Pãrţile au încheiat un contract de întreţinere în baza cãruia pârâtul-reclamant reconvenţional T.R.C. s-a obligat sa presteze întreţinerea celor doi reclamanţi C.P. şi C.A..
Contractul de întreţinere nu este un contract care sã benefieze de o reglementare legala expresã si prin urmare nu are un minim de clauze prestabilite dar, de regulã, în astfel de contracte pãrţile insereazã o clauzã prin care transmitãţorii imobilului îşi rezervã un drept de uzufruct viager.
Acestra clauza lipseşte din contractul încheiat de pãrţi.
Sigur ca lipsa acestei clauze nu are vreun efect cu privire la valabilitatea contractului doar cã se nasc anumite semne de întrebare cu privire la bunele intenţii ale pârâtului, cu atât mai mult cu cât din contractul de întreţinere, nu rezulta cã notarul sau pârâtul ar fi informat reclamanţii cu privire la prevederile art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Astfel, potrivit acestor prevederi, persoana vârstnică (persoana care a împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege) va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.
La data încheierii contractului C.P. era în vârstã de 68 de ani şi foarte bolnav (a se vedea în acest sens actele medicale de la filele 82-83 si 85 din Dosarul nr. 4884/221/2006), iar în cursul judecãţii a şi decedat.
Reclamanta C.A. era în vârstã de 65 de ani la data încheierii contractului si avea şi ea probleme de sãnãtate, conform declaraţiei medicului de familie (f. 33) şi actelor medicale de la filele 83-84 si 86 din Dosarul nr. 4884/221/2006).
Situaţia reclamanţilor era cunoscutã de pârât pentru cã mama acestuia era asistenta medicala şi a vizitat reclamanţii de mai multe ori înainte de a se încheia contractul (a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor propusi de pârât (f. 34, 38, 44).
Datoritã acestor vizite, potrivit aceloraşi declaraţii, reclamanţii, fiind în vârstã, bolnavi şi fãrã copii, au fost convinşi cã li se va îmbunãtãţi viaţa dacã vor încheia un contract de întreţinere pârâtul
Contractul a fost încheiat în luna martie 2005, iar pârâtul imediat dupã ce s-a încheiat contractul şi-a amenajat o camerã în casa reclamanţilor în care sã poatã trãi cât de cât confortabil.
Deasemenea a mai efectuat câteva lucrãri în spaţiul comun de intrare, respectiv a acoperit cu placi de ondulin structura metalica existenta a terasei.
Restul casei a fost neglijatã complet, lucru constatat de expertul desemnat în cauzã, în raport, la fila 67 din Dosarul nr. 4884/221/2006, expertul arãtând expres cã, exceptând plãcile de ondulin montate pe structura metalicã existenta a terasei, lucrãrile au fost efectuate doar în camera în care a locuit pârâtul.
Prin urmare, analizând doar acestã situaţie, nu este greu de înţeles sentimentul de amãrãciune pe care l-au simţit cei doi bãrâni care au vãzut cum în casa pentru care au muncit o viatã şi care a reprezentat pânã la urmã singurul bun mai de valoare pe care l-au avut, se instaleaza o altã persoana care îşi asigurã condiţii de locuit cât de cãt decente iar viaţa lor rãmâne la fel de grea ca şi înainte deşi au acceptat sã transmitã singurul bun de valoare pe care îl aveau, tocmai pentru a trãi un pic mai bine.
Mai mult, diferenţa de confort între camera pârâtului şi restul casei a amplificat cu siguranţa convingerea reclamanţilor cã trãiesc în condiţii grele pe care alte persoane nu le acceptã.
Susţinerile pârâtului în sensul cã şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, sunt greu credibile atât timp cât este de necontestat cã mutându-se în casa pe care a dobândit-o în schimbul întreţinerii a fost preocupat în primul rând de propriul confort şi nu de confortul reclamanţilor faţã de care îşi asumase niste obligaţii.
Pârâtul a recunoscut prin rãspunsurile la interogatoriu cã reclamanţii i-au cerut desfiinţarea contractului pe cale amiabilã (a se vedea rãspunsul la întrebarea nr. 5, fila 30) şi, deşi prin rãspunsul la întrebarea nr. 12, a aratat cã este de acord cu rezoluţiunea contractului, nu a explicat motivul pentru care nu a ajuns la o întelegere cu reclamanţii în sensul desfiinţarii contractului, fãrã a se mai ajunge la judecata.
Din tot probatoriul administrat în cauzã a rezultat clar cã la foarte scurt timp dupã ce pârâtul s-a mutat în casa care a fost a reclamanţilor între ei au apãrut neînţelegeri serioase.
Pârâtul susţine cã acesta situaţie conflictuala a fost determinata de reclamanţi, care au fost calificaţi şi de martorii propusi de pârât ca fiind oameni dificili, motiv pentru care apreciazã cã deşi contractul trebuie desfiintat, rezoluţiunea trebuie dispusã din culpa reclamanţilor şi nu din culpa lui.
Contractul de întreţinere fiind un contract sinalagmatic, pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin contract, beneficiarii întreţinerii pot cere rezoluţiunea contractului în temeiul art. 1020 C.civ. Potrivit textului menţionat, o condiţie esenţială pentru desfiinţarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Noţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, iar executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestaţia materială şi o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreţinere, care se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropiere.
Or, în cauză, conduita pârâtului care, la scurt timp dupã ce a dobândit imobilul, a început sã execute lucrãri de îmbunãtãţiri doar în propriul folos, lãsând cei doi bãtrâni sã traiascã în continure în aceleaşi conditii, care lui i s-au pãrut de neacceptat din moment ce nu s-a mutat pânã nu a efectuat schimbãri absolut necesare pentru un trai decent, a fost de natură a crea creditorilor un sentiment de amãrãciune profundã.
Chiar dacã nu se poate dovedi cã în mod real pârâtul a exercitat acte de ameninţãri la adresa reclamanţilor sau nu s-a manifestat violent din punct de vedere fizic, aşa cum susţin aceştia, instanta apreciaza cã din faptul, dovedit pe deplin, cã s-au manifestat dispreţuitor la adresa reclamanţilor, creându-şi o zona de confort propriu într-o casa care avea în mod evident nevoie de lucrãri de întreţinere pentru a se putea locui în ea şi pe care a dobândit-o tocmai pentru a asigura un trai confortabil şi decent transmitãtorilor, rezultã clar cã nu şi-a executat obligaţia de întreţinere nici sub aspect material şi nici psihologic.
In plus, nu este de neglijat nici declaraţia medicului de familie (f.33) din care rezulta cã reclamanţii nu erau îngrijiţi corespunzãtor şi nici faptul cã pârâtul deşi major şi apt de muncã nu realizeaza în prezent niciun fel de venituri (a se vedea declaraţia de la fila 131), fiind prin urmare în imposibilitate clarã de a asigura îndeplinirea obligaţiilor de întreţinere.
Raportat la aceste împrejurări, având în vedere prevederile art. 1020 C.civ., instanta va dispune rezoluţiunea contractului din vina pârâtului şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciara şi va respinge cererea de rezoluţiune a contractului din vina reclamanţilor.
Referitor la pretenţiile pârâtului de a i se plãti suma de 18.000 lei, compusã din 1.590 lei taxe notariale achitate la încheierea contractului, 5406 lei contravaloarea îmbunãtãţirilor aduse imobilului , 12.594 lei contravaloarea prestaţiilor de întreţinere, instanţa constata cã suma de 1.590 lei, chiar doveditã, nu ar putea fi acordata pentru cã s-a dispus rezoluţiunea din vina pârâtului, suma de 12.594 lei chiar doveditã, nu ar putea fi acordata, practica fiind unitara în sensul cã fiind vorba despre un contract aleatoriu, nu se restituie aceste prestatii, mai ales cã dacã s-ar permite restituirea presatiilor, beneficiarii întretinerii s-ar vedea puşi în situaţia de a nu putea cere rezoluţiunea pentru ca nu şi-ar putea permite sa restituie sumele cheltuite cu întreţinerea lor. In plus nici debitorul întreţinerii nu poate fi obligat sã plãteascã pentru cã a folosit imobilul dupã încheierea contractului. (a se vedea în acest sens Fr. Deak, Tratat de drept civi. Contracte speciale, Ed, Universul Juridic, Bucureşti, 2001, pag. 543).
In privinta sumei de 5406 lei contravaloarea aşa ziselor îmbunãtãţiri aduse imobilului, instanta constata cã au fost lucrãri strict necesare confortului pârâtului, mai degrabã de întreţinere şi igienizare iar reclamanta nu s-a opus niciodata sã ia ceea ce ar putea fi luat.
In plus, instanta apreciazã cã aceasta cerere nu ar putea fi admisã si pentru cã pârâtul a folosit imobilul iar contractul a fost desfiinţat din culpa lui iar faţã de lucrãrile efectuate nici nu se pune problema vreunei îmbogãţiri fãrã justã cauza.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila si prevederile art. 18 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanta va obliga pârâtul T.R.C. să achite reclamantei suma de 1114,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata şi să achite în contul bugetului de stat suma de 2047,20 lei reprezentând taxa de timbru pentru care instanţa a acordat scutire reclamantei.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea reclamantei C.A. (în nume propriu şi ca moştenitoare a reclamantului C.P., decedat în cursul judecãţii), formulată în contradictoriu cu pârâtul T.R.C..
Dispune rezolutiunea contractului de întreţinere autentificat de BNP E.C., sub nr. 408/30.03.2005, prin care s-a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în localitatea …., evidenţiat în CF 297 Bretea Mureşană, nr. top. 1,12, casă de locuit, anexe gospodăreşti, curte şi grădină, în suprafaţă totală de 3222 mp.
Dispune restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Respinge acţiunea reconvenţionala formulata de pârât împotriva reclamantei.
Obligă pârâtul T.R.C. să achite reclamantei suma de 1114,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata şi să achite în contul bugetului de stat suma de 2047,20 lei reprezentând taxa de timbru pentru care instanţa a acordat scutire reclamantei.
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică din data de 17.12.2008, ora 14.


Notă-12.06.2009

Solutia din recurs:

05/06/2009
Admite ca fondat recursul introdus de pârâtul R.C. împotriva sentinţei civile nr.5108/2008 pronunţată de Judecătoria Deva, pe care o casează parţial,în ce priveşte cererea reconvenţionlă şi dispune rejudecarea cauzei în acest aspect de prima instanţă. Menţine în rest hotărârea.