sâmbătă, 7 martie 2009

Hotarare care sa tina loc de act autentic

Dosar nr. 4903/221/2008

Sentinţa civilã nr. 50
Şedinţa publică de la 07.01.2009
Completul compus din:
PREŞEDINTE Sonia Cososchi
GREFIER M.F.

Pe rol fiind judecarea acţiunii reclamantului F.C., formulatã în contradictoriu cu pârâtele O.A., O.L.şi M.A.având ca obiect pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic.
Procedura legal îndeplinitã.
La apelul nominal fãcut în şedinţã publicã se prezintã av. B.B. pentru reclamant, lipsã fiind pârâtele.
Av. B.B. pentru reclamant solicitã încuvinţarea probei testimoniale şi proba cu expertiza topograficã.
Instanţa, constatând cã faţa de obiectul acţiunii şi de situţia de fapt expusã de reclamant, probele solicitate nu sunt utile şi având în vedere şi faptul cã expertiza nici nu a fost solicitatã în condiţiile prevãzute de art. 112 şi 138 Cod pr civilã iar cauza este deja la al patrulea termen de judecatã, respinge cererile de probaţiune şi, constatând cauza în stare de judecatã, acordã cuvântul pentru concluzii orale.
Av. B.B. solicitã admiterea acţiunii aşa cum a fost precizatã.
Cauza rãmâne în pronunţare.
Pronunţarea va fi fãcutã astãzi, în şedinţã publicã în sala 24, la ora 14.


INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei de faţă:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 4903/221/19.08.2008, reclamantul F.C. a chemat în judecatã pârâtele O.A., O.L.şi Moştiu Aglãiţa, solicitând:
- sã se constate cã în data de 5 aprilie 1961, antecesorul pârâtelor-F.N., a vândut prin act sub semnãturã privatã, soţiei reclamantului, F.C., imobilul grãdinã cu şurã care se învecineazã cu F.D.şi F.L.;
- sã pronunţe instanţa o hotãrâre care sã ţinã loc de act autentic;
- sã dispunã întabularea în cartea funciarã a imobilului pe numele reclamantului.
In drept au fost invocate prevederile art. 111 Cod pr civila şi art. 27 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996.
Contrar prevederilor art. 112 Cod pr civilã, în acţiune nu s-a indicat valoarea obiectului acţiunii, nu a fost identificat imobilulul cu date de carte funciarã iar cererea de probaţiune a fost redactatã în termeni foarte generali, fãrã a fi respectate prevederile art. 112 pct. 5 Cod pr civila..
Ca urmare a insistenţelor instanţei (a se vedea în acest sens încheierile de la termenele din 22 octombrie 2008-fila 9 şi de la termenul din 5 noiembrie 2008-fila 15), reclamantul a depus o precizare de acţiune, la termenul din data de 26.11.2008 (f. 17), prin care a arãtat cã solicitã:
- pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic de vânzare-cumpãrare cu privire la imobilul grãdinã cu şurã care se învecineazã cu F.D.şi F.L., întabulat în CF 1148 Nojag;
- sã se constate cã O.A., O.L.şi M.A.sunt unicele moştenitoare ale defunctului F.N.;
- sã se se dispunã întabularea dreptului de proprietate pe numele reclamatului, care este moştenitor al cumpãrãtoarei;
In probaţiune s-a depus un înscris intitulat “act de vânzare şi cumpãrare”, datat 5 aprilie 1961, în care este menţionat în calitate de vânzãtor F.N. iar în calitate de cumpãrãtor F.C..
Reclamantul nu a depus nicio dovadã în sensul cã ar fi efectuat demersuri, anterior sesizãrii instanţei, pentru a clarifica situaţia juridicã a terenului ce face obiectul acţiunii.
Nu s-au depus nici cel puţin înscrisuri din care sã rezulte cã a plãtit impozit pentru acest teren.
La solicitatea instanţei, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Hunedoara-Deva a comunicat CF 1148 Nojag (f. 23-39).
Analizând actele şi lucrãrile dosarului în contextul reglementãrile legale în vigoare, instanţa constatã urmãtoarele:
Obligaţia încheiereii actelor de înstrãinare a terenurilor în formã autenticã era prevãzutã sub sancţiunea nulitãtii absolute la data încheierii actului (art. 11 şi 12 din Decretul nr. 151/1950) şi este prevãzutã şi în prezent.
Astfel, potrivit prevederilor art. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005: “Terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.”
Prin urmare, faţă de aceste prevederi clare, înscrisul pe care îşi întemeiază reclamantul pretenţile este nul ca şi contract de vânzare-cumpărare dar, în baza principiului conversiunii actelor juridice, consacrat de art. 978 Cod civil, actul poate fi valorificat totuşi ca şi promisiune de vânzare-cumpărare.
Beneficiara promisiunii de vânzare nu şi-a valorificat dreptul în condiţiile prevãzute de art. 12 din Decretul nr. 144/1958, astfel încât, reclamantul nu-şi poate valorifica dreptul decât cu respectarea legislaţiei în vigoare în prezent.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 “În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.”
Din analiza acestui text, rezultă că în cazul acţiunii prin care se cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, reclamantul trebuie să facă dovada că şi-a îndeplinit propriile obligaţii şi că pârâtul refuză să şi le îndeplinească pe ale lui.
In speţã, terenul fiind situat într-o zonã cu tradiţie în regim de carte funciarã, înainte de intrarea în vigoare a Legi nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciarã avea efect constitutiv de drepturi (a se vedea art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938).
In prezent, potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Potrivit prevederilor artl 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
In speţã, din cuprinsul cãrţii funciare 1148 Nojag, rezultã însã cã nici F.N. şi nici pârâtele din prezenta acţiune O.A., O.L.şi M.A.nu au avut şi nu au întabulat vreun drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, pentru a-l putea transmite valabil reclamantului.
Instanţa nu contestă valabilitatea promisiunii de vânzare, succesorii promitentului-vânzãtor având, în principiu, obligaţia de a depune diligenţe pentru a transmite dreptul asupra terenului pe care antecesorul lor s-a obligat sã-l vândă, dacã se face dovada cã au fost îndeplinite condiţiile prevãzute în contract (respectiv cã s-a achitat preţul în modalitatea convenitã) dar în prezenta procedură instanţa nu poate constata nici transferul valabil al dreptului de proprietate prin înscrisul depus la dosar, nioci nu poate pronunţa o hotãrâre care sã ţinã loc de act autentic, cu ignorarea situaţiei de carte funciarã şi, evident nu poate nici dispune întabularea dreptului reclamantului ca urmare a unei proceduri în care nu au fost chemaţi în judecatã proprietarii tabulari.
In concluzie, constatând cã în speţã:
- promitentul vânzãtor nu era întabulat în cartea funciarã ca proprietar al imobilului, teren şi construcţii, care a fãcut obiectul actului încheiat în data de 5 aprilie 1961;
- pârâtele nu figureazã nici ele cu drepturi întabulate în CF 1148 Nojag;
- în 1148 Nojag figureazã terţe persoane nechemate în judecatã în prezenta procedurã;
- reclamantul nu a menţionat în cererea de chemare în judecatã cã s-ar fi adresat pârâtelor pentru a clarifica problema în litigiu iar acestea ar fi refuzat sã-şi îndeplineascã obligaţiile asumate de antecesorul lor, ci a ales sã se adreseze direct instanţei fãrã a face un minim de investigaţii cu privire la situaţia juridicã a terenului în privinţa cãruia pretinde ca instanţa sã pronunţe o hotãrâre care sã ţinã loc de act autentic, prin care sã suplineascã consimţãmântul proprietarilor tabular actuali, cu privire la transferul dreptului de proprietate şi cu privire la întabularea în cartea funciarã, cu încãlcarea evidentã a unor texte de lege clare, aşa cum rezultã din cele expuse mai sus,

instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiatã.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamantului F.C., împotriva pârâtelor O.A., O.L. şi M.A.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 07.01.2009, ora 14.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu